____________________________________________________

Studii

Urmează cursurile Liceului de muzică “Ion Vidu” din Timişoara (1958-1970) , studiind vioara cu prof. Daniel Györgyevits, pianul, armonia şi compoziţia cu prof. I.Brudaşcă, ansamblul coral şi dirijatul cu prof. Livia Balla.

Absolvent (1974) al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (Facultatea de Compoziţie-Muzicologie), unde i-a avut ca profesori pe George Bălan, Dan Constantinescu, Myriam Marbe, Victor Giuleanu, Emilia Comişel, D.D.Botez, Marin Constantin, Grigore Constantinescu, Dan Buciu, Alexandru Leahu ş.a.

Ioan Mihai Cochinescu este Doctor în Muzică (Estetică) al Universitatii Naţionale de Muzică Bucureşti (teza: “Barocul muzical veneţian ilustrat prin creaţia şi personalitatea lui Antonio Vivaldi”, 2005).

Foto 1 şi 2: Solemnitatea înmânării Diplomei de Doctor şi conferirea titlului de Doctor în Muzică (Estetică) de către prof.univ.dr. Dan Buciu, rectorul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti în anul 2005. Foto 3: După susţinerea publică a tezei de doctorat, împreună cu fiul său, Sebastian şi fratele său, Nicolae. Foto 4: Împrenă cu îndrumătorul tezei sale de doctorat, prof.univ.dr. Al.Leahu (28 februarie 2005)

___________________________________________________

Activitatea literară, cinematografică, de artă fotografică şi de editare

Literatură

Debutează literar cu proze scurte în revista “Argeş” din Piteşti (1968). Publică povestiri în revistele pentru copii ale epocii şi în antologia “Ştafeta fanteziei” (coordonată de Mircea Sântimbreanu, 1968). În perioada studenţiei, Cochinescu publică articole şi interviuri în presa bucureşteană. Participa în anii ’80 la activitatea unor cenacluri bucureştene cunoscute, ca : “Junimea” condus de criticul Ovidiu S. Crohmălniceanu, “Cenaclul de luni” condus de profesorul Nicolae Manolescu, “Cenaclul I.L.Caragiale” din Ploieşti, dar şi la unele aproape anonime, din Câmpina, Mizil, Pucioasa sau Slănic. Colaborează cu Teatrul Equinox din Ploieşti condus de regizorul Mihai Vasile, încercând astfel să anihileze, ca mulţi dintre colegii săi optzecişti, efectul nepublicării lor în volume sau reviste literare, ca urmare a cenzurii practicate în epocă. Apariţii sporadice, cu proze scurte, în revistele “SLAST” (1986) şi “Tribuna” (1987). Scos de cenzură dintr-un volum colectiv de proze scurte (1986, Editura Cartea Românească).

Film

Între 1970-1974 realizează câteva pelicule artistice de scurt metraj şi documentare, dintre care filmul “Nunta” (realizat în 1974 pentru susţinerea lucrării de licenţă în Studioul de Cineficare al Conservatorului “C.Porumbescu” din Bucureşti, sub îndrumarea regizorului Nicolae Corjos, în colaborare cu Televiziunea Română - redacţia muzical-simfonică) este premiat la Colocviul Naţional de folclor de la Suceava (1974). În acelaşi an Ioan Mihai Cochinescu organizează o proiecţie cu filmele sale la Conservatorul bucureştean iar la scurtă vreme după acest eveniment îl cunoaşte pe regizorul italian Vittorio de Sica ( aflat în România cu prilejul unui concert susţinut de Corul Madrigal dirijat de Marin Constantin, care a interpretat compozitiile fiului sau, Manuel de Sica). La întâlnirea cu studenţii români din Studioul de Cineficare al Conservatorului bucureştean, remarcabilul regizor italian şi fiul acestuia apreciază elogios activitatea cinematografică a tânarului student.

Artă fotografică

Devine membru al Asociatiei Artiştilor Fotografi din România – AAF în anul 1982 (AAF desfiinţându-se după 1989, după zbuciumate conflicte post-revoluţionare a luat fiinţă o nouă asociaţie a artiştilor fotografi români, AAFR ), participă cu lucrări de artă fotografică la expoziţii şi concursuri în ţară , dar şi în Franţa, Brazilia, Polonia ş.a.(1982-1986), obţinând prestigioase premii. Publică eseuri, articole şi traduceri în revista “Fotografia”. Inventează formele fotoplane şi fotospaţiale , expuse la Galeriile AAF, Sala Dalles (Bucuresti 1983), Muzeul de Artă din Ploieşti (1987) şi în Polonia cu ocazia vernisajului expoziţiei personale de artă fotografică a artistului de la Szczecin, 1-7 sept.1986 (participare la recomandarea CCES, Cabinetul Preşedintelui, nr.9806/8 aug.1986). Iniţiază în 1987 la Ploieşti Primul Salon Naţional de Eseu Fotografic, ESEF ‘87. Ministerul Afacerilor Interne (Securitatea) îi interzice în 1982 participarea la Salonul de Artă Fotografică de la Royan (Franţa) iar apoi, trei ani consecutiv (1987, 1988 si 1989), îi interzice deplasarea în R.F.Germania pentru participarea la seminariile internaţionale de artă fotografică organizate de Verband Deutscher Amateur-Fotografen-Vereine E.V. din Braunschweig, deşi fusese unicul nominalizat al conducerii AAF din România pentru a reprezenta România (cf., d.e., adresei AAF nr.4/7.I.1988 către oficialităţile şi conducerea MAI ale jud. Prahova – secţia paşapoarte) cu menţiunea că “problemele valutare (transport şi sejur) sunt asigurate de noi (AAF din România)”. Ofiţerul de securitate care l-a vizitat pe artist la domiciliu cu acest prilej pentru verificările uzuale ale epocii în vederea întocmirii raportului informativ i-a comunicat că motivul interdicţiei îl constituiau pericolul mesajelor decadente ale lucrărilor sale, fotografierea unor subiecte strategic-militar-industriale şi intenţia artistului de a părăsi ţara pentru a cere ulterior azil politic guvernului vest-german (informaţii parvenite Securităţii ca urmare a denunţurilor practicate în epocă; în mod firesc, acestea figurează în dosarul de urmărire informativă a artistului, aflat în arhivele Securităţii).

Editare

În anul 1993 Ioan Mihai Cochinescu înfiinţează şi conduce Editura liberART, care îşi propune să tipărească şi să promoveze cărţi de beletristică, manuale şcolare, poezie şi alte tipărituri. Sub sigla Editurii liberART apar în intervalul 1993-2005 cărţi semnate de Ion Stratan, Costin Lupu, Gabriel Coman, Lucia Gruescu, Iulia Bucescu ş.a.

______________________________________________________________________

Afilieri

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (1993), membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (1982, membru fondator şi preşedinte al Societăţii Pentru Literatură Ploieşti – SPLP (1990), membru fondator (1994) al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România – ASPRO.

______________________________________________________________________

Opere literare şi de cercetare ştiinţifică

• În 1968 apare în volumul colectiv de proze scurte scrise de adolescenţi Ştafeta fanteziei, coordonat de Mircea Sântimbreanu, la Editura Tineretului
• În 1975 scrie romanul Prefacerea în cerb (nepublicat).
• În 1980 este oprită de cenzură publicarea romanului Nicumic, la Editura Cartea Romanească.
• În 1985, aceeaşi soartă o au volumele de proze scurte Insula şi Visul de iarnă al Isabellei, la Editura Dacia din Cluj şi la Editura Junimea din Iaşi.
• În octombrie 1989 este oprit din nou de cenzură, chiar în momentul intrării sub tipar a romanului Ambasadorul la Editura Cartea Românească, deşi avea referatele de recomandare pentru editare semnate elogios şi entuziast de către Ov.S.Crohmălniceanu, Cristian Moraru şi Gabriela Adameşteanu.
• Debutează editorial dupa Revoluţia din 1989, cu romanul Ambasadorul (Ed.Cartea Româneasca, 1991).

• În 1993, apare Rock & Depeche. Filmul unui roman (Editura LiberART, Ploieşti).
• În 1996 apar Visul de iarna al Isabellei şi Insula, (Editura RAO), proze scurte din anii ‘80.
• În 2001 apare volumul Tratatul de caligrafie (eseuri, Editura Noel Computers, Ploieşti).

• În 2006 reeditează Tratatul de caligrafie la Editura Libertas, Ploieşti
• În 2006 apare Tratatul de alchimie. Muzica şi alchimia la Editura Libertas, Ploieşti (ediţie bilingvă, română-engleză)
• În 2006, apare în Philobiblon, BCU Cluj-Napoca, traducerea în limba engleză a Tratatului de alchimie. Muzica şi alchimia
• În 2007 apare Tratatul despre sublim la Editura Libertas, Ploieşti
• În 2009 apare Vivaldi în Veneţia, album-monografie, la Editura LiberART, Ploieşti

______________________________________________________________________

Creaţii în domeniul cinematografiei

• Ultimul om de zapadă, (1968)
• Când oamenii se joacă, (1969)
• Casa de pe colină, (1969)
• Oraşul, (1970)
• Peştele in apă, (1971)
• Nunta, (1974)

Filme artistice documentare pentru Televiziunea Antena 1 Ploieşti, emisiunea “Arta comunicării” (1999-2000)

______________________________________________________________________

Colaborări mass-media

Reviste literare: Contrapunct, România Literară, Literatorul, Caiete Critice etc.
Televiziunea SOTI – Bucureşti, Televiziunea Română – TVR, Radiodifuziunea Română, TV Antena 1 etc.

______________________________________________________________________

Premii literare

Considerat unanim de critica literară din 1991 drept “cartea anului”, romanul Ambasadorul obţine trei dintre cele mai prestigioase premii acordate in România pentru literatură:
• Premiul Academiei Române
• Premiul Uniunii Scriitorilor
• Premiul pentru proză “Liviu Rebreanu” .

_____________________________________________________________________

Referinţe critice

Gabriela Adameşteanu, Magdalena Bedrosian, Nicolae Breban, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Călin Căliman, Mircea Cărtărescu, Ov.S.Crohmălniceanu, Constantin Hârlav, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Leahu, Monica Lovinescu, Fl.Manolescu, Dan C.Mihăilescu, Simona Popescu, Tania Radu, Iosif Sava, Eugen Simion, Octavian Soviany, Elena Ştefoi, Alex.Mihai Stoenescu, Ion Stratan, Cristian Teodorescu, Laurenţiu Ulici, Ioan Vieru, Maria Urbanovici ş.a
(Vezi şi: Nota biobibliografică alcatuita de criticul şi istoricul literar Constantin Hârlav pentru Dicţionarul general al literaturii române (lit.C-D), editat de Academia Română, 2004)

______________________________________________________________________

Volume publicate

• Ambasadorul, roman (1991)
• Rock@Depeche. Filmul unui roman, roman (1993)
• Visul de iarnă al Isabellei. Insula, povestiri (1996)
• Tratatul de caligrafie, eseuri (2001, 2006)
• Tratatul de alchimie. Alchimia şi muzica (2006)
• Tratatul despre sublim (2007)
• Vivaldi în Veneţia (2009)

______________________________________________________________________

Link-uri:
Visul de iarna al Isabellei
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Mihai_Cochinescu
http://en.wikipedia.org/wiki/Ioan_Mihai_Cochinescu
http://fr.wikipedia.org/wiki/Ioan_Mihai_Cochinescu
http://de.wikipedia.org/wiki/Ioan_Mihai_Cochinescu