La Grand Palais din Paris se desfășoară an de an cel mai important eveniment fotografic al momentului: Paris Photo. Presa, tratată cu deosebit respect de francezi, are întotdeauna acces gratuit (ca de altminteri la toate muzeele pariziene sau evenimentele culturale importante) și s-a bucurat de privilegiul de a fotografia și de a prezenta Paris Photo 2011. Câteva imagini le-am arătat telespectatorilor cu ocazia întâlnirii mele cu regizorul Mihai Vasile în cadrul emisiunii ”Estetica artelor”. Temele predilecte ale salonului au fost fost nudul și portretul. N-au lipsit eseurile, fotografia abstractă, instalațiile și segmentul special dedicat istoriei fotografiei. Mulțumiri organizatorilor Paris Photo 2011 și autorilor pentru permisiunea de a le fi prezentate lucrările. În continuare puteți vedea o amplă selecție. Enjoy!
Pentru mai multe imagini apăsați pe
Ce mare lucru , sa vezi tu ca artist fotograf asemenea minunatii!
@Vergi: Cred ca pentru orice artist fotograf, expozitia asta e o incantare!
In cuvinte,imagini,in arta in general durerea este frecvent pusa in prim plan si expusa temeinic, amanuntit.Ea are farmecul ei.Si rasul-plansul are locul lui.Oare cum ar arata fericire?
@elena: Cine stie ce este fericirea, doamna Elena? Daca am sti, ce fotografii frumoase am putea privi…
nu stiu fotograf sa fi reprodus fericirea, insa am cunoscut personal un artist care a incercat sa-si fotografieze visele:Edouard Levé, prezent dealtfel in expozitie, (semneaza fotografia cu comuna ‘Angoisse’) .inca pastrez hartia cu mailul sau pe care mi l-a dat la un curs unde a fost invitat special.intre timp el nu ma e.visele lui sunt insa acolo,pe perete.
@luminitza: Depinde si ce viseaza omul/artistul. Fotografia ”Angoisse” am remarcat-o imediat. Cu siguranta, ceva din visele lui Edouard Levé s-a eternizat prin fotografiile sale. Cu buna stiinta sau nu, cam toti facem asta, cu fotografiile noastre. Cele mai dragi fotografii imi sunt cele cu mami, din perioada interbelica, cu tati, din razboi, cele cu chipul bunicilor, cu casele din Timisoara, de la Moigrad, de la Sinesti… Le visez uneori. Nici nu mai stiu, sunt vise sau fotografii ale unei realitati pe care nu am cunoscut-o niciodata?