În fiecare an, ajungând la lecția despre categoriile esteticii – frumosul și urâtul, le adresez elevilor întrebarea: oare o pădure cu crengile desfrunzite, iarna, cum e socotită? Frumoasă sau urâtă? Cerul înnorat e urât? Cerul senin e frumos? Dacă plouă sau ninge sau e viscol, e urât? Dacă e soare, cald și adie vântul, e frumos? Soarele la apus sau la răsărit este mai urât decât cel de la amiază? Mai pe scurt, la întrebarea: cum e afară acum (ianuarie, fără zăpadă), în ce fel am răspunde? 
Pentru mai multe fotografii apăsați pe
Fotografiile postate sunt frumoase,dar sa-ti spun drept,nu mi-am pus niciodata întrebari despre cum arata acum cele enumerate de tine:crengi,cer,ploi,daca sunt “urâte”,sau “frumoase”,indiferent de anotimp.Privind însa crengile fotografiate acum de tine si pe cele pe care le vad zilnic pe strada în plina iarna fara pic de zapada pe ele,îmi dau seama ca atât de mult m-am obisnuit sa le vad asa,nici urâte,nici frumoase,încât am obosit sa ma mai întreb ca Francois Villon,într-o balada din care mai toti ne amintim doar versul:”Ou sont les neiges d’antan?”
P.S.Ce dor mi-e de “frumosul dâmb” de zapada,din curtea casei noastre de la Timisoara!
@Viorica: Tu esti, asa cum zicea si profesorul nostru de estetica, George Balan, un caz fericit, pt. ca traiesti pur si simplu starea estetica, fara sa-ti mai bati capul cu implicatiile ei conceptual-filosofice
Un dâmb de zapada ca cel de la Timisoara nici n-am mai vazut, de-atunci… Ce-i drept, au fost cele mai grele ierni ale secolului, în acei ani.
Păi, cu frumosul și urâtul intrăm într-o discuție socratică… În ce mă privește, acum și aici, cred că natura nu se supune categoriilor esteticii. Iarna, toamna, primăvara, vara, pădurea, cerul, vegetația ș.a.m.d., există pur și simplu. frumosul și urâtul sunt la noi, la spiritul receptor, da, zic eu, sunt frumoase imaginile pe care ni le propui, nu, revin tot eu, sunt urâte, și iarăși revin, unele sunt frumoase, altele mai puțin sau deloc, ori chiar urâte.
Dacă ținem să legăm natura de estetică, înclin să cred că natura ne oferă criteriile. Evaluând atunci artefactele, vom spune, tabloul acesta este frumos, monumentul acesta este oribil, muzica aceasta, poezia și multele celelalte sunt așa și așa… De ce ne putem pronunța? Pentrucă profesorul nostru de estetică, Mama Natură, ne-a arătat în infinita ei bogăție modelele care pot fi receptate ca intrând în universul frumosului și, tot așa, speciile urâtului. Excelent comentariul făcut de Viorica. Vorba ei, ce frumoase erau zăpezile altădată…
Orice am spune,tot ce fotografiezi tu,e frumos!trimit o raza de soare de pe Nil!
Yfmami Jasond: Incepand cu planeta Pamant si terminand cu cea mai indepartata galaxie din Univers, stiintific (obiectiv) vorbind, nimic nu este frumos sau urat. Este doar existență, uneori cuantificabila, daca avem puncte de referinta, alteori doar observabiă sau cel mult deductibilă. Numai că omul are acest receptor ciudat in dotare: reflexivitatea, raportarea la sine însuși. Care vine cu tot tacâmul, inclusiv senzatiile, sentimentele și subiectivismul etc. De aceea, practic vorbind, este imposibil ca un om sa nu vada, dincolo de realitatea rece, obiectivă a anotimpurilor, regnului animal sau vegetal, mineralelor etc., ceea ce este frumos, urat, sublim, comic, grotesc s.a.m.d. Așa că frunzele copacilor pot fi realmente frumoase sau urâte, iar apusul poate fi chiar trist. Nu numai opera de artă e izvorul actului estetic. Cerul înstelat poate defini, cu siguranță, sublimul. Până și un nenorocit de tzunami poate fi sublim, dacă ai norocul să-l privești dintr-un loc unde nu ți-e primejduită viața și dacă nu a creat victime sub ochii tăi… Dar, chiar așa, unde sunt zăpezile de altădată?
) (a propos de mica noastra dezbatere pe teme de estetica)…
@Vergi: Și cum e Nilul? Frumos sau urât?
vegetal 8
@luminitza: Parca era pictat cerul, pe bune
Așa ziceam și eu, cu o mică precizare, care mi-a scăpat și o fac acum. Nu știu cum e natura, doamne ferește-ne de tzunami, eu văd fotografiile tale și le găsesc frumoase!
@Yfmami Jasond: Mă bucur că ți-au plăcut. Azi am fotografiat Luna (am si postat pe blog o fotografie) și mă tot uit la desenele de pe suprafața ei. Cât de bombardată de diverse corpuri cerești o fi fost de-a lungul timpului și uite, a rezistat! La fel de frumoasa, stranie, fermecatoare, tulburatoare…
Luna? Care lună? Au trecut niste americani pe acolo si au lasat urme. Estetic vorbind, cum or fi?
@Yfmami Jasond: Urmele lor, estetic vorbind, cred ca sunt sub orice critica.
Dar faptul ca au ajuns acolo, eheheee, e ceva! Nu sunt tocmai fan America, totusi, trebuie sa recunosc ca transmisia tv in direct a aselenizarii navei Apollo 11 din iulie 1969 m-a lasat lat… 
Am postat mai demult cate ceva pe tema asta aici: http://mihai.cochinescu.com/2008/10/17/virtual-reality-panoramas/