Daţi clic pe imaginea de mai jos şi veţi vedea panorama Decebal-Traian din mina de sare Unirea
N-am mai văzut de multă vreme salina din Slănic-Prahova. În primul rând pentru că au circulat în ultimii ani tot felul de zvonuri, că s-ar fi prăbuşit, că ar fi fost inundată etc. În al doilea, pentru că n-am reuşit niciodată să mă sincronizez cu orarul de vizitare. În al treilea, pentru că sunt cozi foarte mari ca să cobori acolo. Îmi amintesc de o şedinţă de cenaclu (“I.L.Caragiale” din Ploieşti) ţinută chiar în salină, cu puţin timp înainte de revoluţia din ’89, în care ne-am citit textele cu toţii. Realitatea care bătea metafora! Să fii artist, scriitor şi să fii nevoit să cobori la câteva sute de metri sub pământ ca să-ţi citeşti producţiile literare! Să vii dintr-un frig al unei societăţi care oprea căldura în casele oamenilor, în teatre, în filarmonici, în spitale şi şcoli şi să cobori în frigul minei. Cu câţiva ani înainte de asta, am făcut în salină fotografii cu un aparat Smena (probabil cel mai rudimentar din câte existau pe-atunci), cu expunere lungă, în care l-am surprins pe Sebi stând pe o bancă, sub acele trepte din lemn care par a nu avea nici un rost, suspendate pe pereţi, ca într-o compoziţie suprarealistă. Am desenat în peniţă şi tuş câteva crochiuri pe hârtia proastă a unui caiet tip maculator, câteva schiţe şi lanţul cel gros din jurul statuii lui Eminescu (din nou viaţa care bate metafora?). Unele dintre desenele mele de-atunci pot fi văzute în continuare. Şi atunci ca şi acum m-a impresionat aspectul de catedrală uriaşă al salinei, înalte de peste 50 de metri. 
Oamenii vin aici pentru aerosoli, copiii se joacă pe terenuri de volei şi fotbal, poţi să bei liniştit o cafea sau un suc. Trebuie doar să fii foarte bine îmbrăcat (sunt numai 12 grade C în salină). E atât de multă sare aici încât se spune că ar putea asigura nevoia de sare pentru întreaga omenire, pe o perioadă de 50 de ani! Poţi chiar să te dai cu un fel de tricicletă. Nu există limită de vârstă pentru a te bucura de toate astea. 
Pentru mai multe imagini apăsaţi pe
Salina Slănic în 1981 (desenul meu, în tuş)
Desene 1981
Acum 25 de ani (Sebi-mic în imagine) …
Azi (eu în imagine) …
Desene 1981
Sare gemă (halit)
Chihlimbar (ambră, succin, extras din mina Colţi-Buzău)
Alte desene şi crochiuri în tuş, 1981
Tare fain acolo. Avem locuri frumoase in tara asta. Pacat ca nu stim sa ne bucuram de ele si sa le aratam si altora ce tara minunata avem!
katja´s last [type] ..APG
@katja: Ma bucur ca am gasit si poza cu Sebi din salina, de acum 25 de ani!
El o mai avea?
Greu de imaginat,cum a reusit “mâna omului” sa realizeze asemenea minunatii,la o adâncime de atât de multi metri sub pamânt!Sunt foarte multi ani de când am vizitat salina si tare ma bucur ca ai postat atât de multe fotografii.Tin minte ca cel mai mult m-au impresionat acele scari care chiar par a nu avea nici un rost,dar carora le sta atât de bine în peisaj.Mai tin minte ca mi-a fost foarte frica sa cobor cu acel lift,care nu avea lumina si care se tot lovea de peretzii îngustei “case a liftului”.Ajunsa însa în salina,am fost fascinata de tot ce ma înconjura.Tare mi-ar placea sa mai merg acolo!
teoretic nu imi plac salinele sau minele de orice fel, doar gindul ca sint acolo undeva in interiorul pamintului si deja ma ingrozeste. Am vizitat cindva cea mai mare salina din polonia si abia am asteptat sa ies din ea. Acum insa m-ai convins, vreau sa vad si eu salina. Fenomenala poza cu sebi si cu tine peste ani in acelasi loc!!
@Viorica & @vergi: Am adaugat intre timp si cateva desene din salina, facute de mine in 1981. Sper sa va placa. Enjoy!
Nu numai ca îmi plac desenele tale,dar ma întreb daca exista vreun domeniu al artei în care sa nu excelezi.Felicitari!
ce sa mai spun? nota 10 pt. desene, nici nu stiu la ce capitol din viata ta culturala as putea spune ca ti-ai gresit cariera, ptc. uite, fotografii minunate, desene unice, carti fara seaman! asta nu e prea fair, toate talentele la tine, dar ma bucur din suflet!!!! sa mai desenezi!
@Viorica: Da, exista arte unde n-am ce cauta, de ex. nu sunt un bun dansator!
)
@vergi: N-am incotro, toata viata am desenat, asa ca o sa mai desenez. Pana in clasa a opta profesorul de arte plastice a insistat sa vin la liceu la sectia lor, nu la muzica. Ce-i drept, si de la el si de la multi alti mari artisti am invatat ce este desenul, dar m-am oprit la a-l intelege, nu neaparat la a deveni artist plastic, cu-adevarat.
Grozav sentimentul pe care il ai in mina, la 200m adancime… acum celebrul lift e luminat, asa ca 90 de secunde, atat cat dureaza coborarea, nu mai sunt atat de infricosatoare!
@genius: Nu doar liftul e (din fericire) luminat, ci toata mina e frumos luminata, spre deosebire, intr-adevar, de anii de intuneric de dinainte de ’89. E impresionant pana la sublim acest munte de sare care nu e nimic altceva decat ceea ce a ramas, probabil, dintr-o mare de-acum multe milioane de ani.
hei, si eu am fost la salina in iulie. si da, am stat la coada! insa coborarea si urcarea cu liftul mi-a produs fiori reci.
literelibere´s last [type] ..Interrogatio
@literelibere: E un fel de lift al groazei, tinand cont ca nu pare a avea nimic in comun cu tehnica secolului XXI. Cu toate astea … functioneaza
In decursul vietii am coborat de 4 ori cu acel lift si de fiecare data ma gandeam la acei ocnasi care coborau zilnic riscandu-si viata.Am intrebat personalul salinei daca a fost vreun accident la coborare sau urcare si cu stupoare sa aflu ca nu(dar nu prea cred)in schimb salina merita vizitata,daca-i mai stii si istoria deja te consideri profesor.