Cine şi-ar imagina că undeva la “ţară”, în România, la mică distanţă de Ploieşti, există un palat care întrece în frumuseţe, după părerea mea, chiar originalul francez – Le Petit Trianon (Versailles) – după care, pare-se, s-a inspirat celebrul arhitect Ioan Berindey? Desigur, astfel de edificii există pe întreg teritoriul ţării, mai ales palate medievale sau conace. Dar acest palat este construit la începutul secolului XX. Este vorba despre Micul Trianon de la Floreşti – Prahova. Arhitectul este cel care a construit şi cunoscutul Palat Cantacuzino (Muzeul “George Enescu” sau “Casa cu lei”) de pe Calea Victoriei din Bucureşti, iar proprietarul este celebrul Grigore Cantacuzino (cunoscut şi sub numele de Nababul). Iată ce scrie Andrei C. în miscellanea.ro :
“Micul Trianon este porecla pentru palatul construit de Grigore Cantacuzino la Floreşti unde îşi avea moşia. În 1911 cel poreclit Nababul a început construcţia unui edificiu special pe Valea Prahovei. Pentru aceasta a apelat la arhitectul Ioan Berindey care a proiectat o structură inspirată din Marele şi Micul Trianon de la Versailles. Tot din Franţa a venit şi mâna de lucru specializată iar lucrările au avansat repede astfel încât în 1913 exteriorul palatului era terminat. Din păcate în acelaşi an Grigore Cantacuzino a murit. Fiul acestuia, Mihail, nu a continuat lucrările, poate şi din cauza vremurilor – Primul Război Mondial. Degradarea lui a început chiar atunci – germanii au luat tabla de cupru de pe acoperiş şi sobele de teracotă. Ce a rămas din palat, anexe si parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comunişti într-o unitate de dresaj canin. După 1965 s-a înfiinţat un sanatoriu TBC care funcţionează şi până în ziua de azi şi care i-a făcut probabil cel mai rău, indirect. Distrugerile directe au fost întreprinse şi de săteni care au demontat tot ce se putea sau chiar au demolat pentru a refolosi materialele de construcţie. După revoluţie au apărut iniţiative de renovare dar toate s-au lovit în primul rând de existenţa sanatoriului TBC. Acesta ar trebui închis şi, pentru a elimina complet pericolul, ar fi nevoie de măsuri extreme de genul înlocuirea unui strat de jumătate de metru de pământ din împrejurimi. În consecinţă nu s-a făcut nimic şi nu pare că se va face ceva.” O reconstituire virtuală ingenioasă făcută în AutoCAD 3D se poate vedea aici. Palatul acesta în ruine care ar fi trebuit să aibă 365 de încăperi – câte una pentru fiecare zi a anului – (căruia nu-i găseşti utilitatea, dar îi găseşti din fericire rostul) e minunat de frumos iar împrejurimile sale par a defini “zona” din “Calăuza” lui Tarkowski (chiar şi foşnetul vântului pe care îl auziţi în micul meu film e oarecum tarkowskian). Până una-alta, pentru mine, palatul Nababului a devenit un loc de picnic extrem de inedit, mai ales că am fost însoţit (şi păzit) permanent de … “Câinele Trianonului”
Micul Trianon (Versailles)
Micul Trianon din Floreşti – interior (videoclip)
Notă importantă: Imaginile şi videoclipul din această postare sunt protejate de legile naţionale şi internaţionale ale dreptului de autor – © 2010 Ioan Mihai Cochinescu. De aceea, nici o fotografie sau fragment de film nu vor putea fi preluate decât cu acordul autorului. Sursele celorlalte imagini sunt enciclopediaromaniei.ro şi teoalida.webs.com. Vă mulţumim.
Pentru mai multe imagini apăsaţi pe















Privind imaginile postate,(videoclipul nu l-am putut vedea) si cu putina imaginatie,îmi dau seama de cum “ar fi trebuit sa fie Micul Trianon de la Floresti”.Pacat ca n-a fost finalizat proiectul initial si un si mai mare pacat ca a fost distrus chiar si asa neterminat cum era.Dar,viata merge înainte!Dovada:acel mic aranjament de picnic romantic de lânga ruine,câinele care pazeste domeniul si mai ales gingashul fluture cu coloritul superb al aripilor sale.
se adevereste gindul meu de simbata, exista atitea locuri minunate in jurul nostru si noi cautam te mri unde ! impresionant filmulet, impresionante imagini. Multumesc de informatii, nu auzisem de acel palat!
Intrebare: ce crezi ca se va intampla cu palatul in 50 de ani?
Eu sper sa fie reconditionat, dar nu cred ca va fi posibil. Din nefericire TBC-ul din zidurile anexelor complica treaba serios…
@Viorica: Fluturele mi se pare ca e cea mai potrivita metafora pentru maretia, frumusetea si chiar transformarea in timp a acestui palat. P.S. Pana la urma ai reusit sa vezi filmuletul?
@vergi: Sunt multe astfel de palate si conace frumoase in Romania, dar cele mai multe sunt doar ruine acum.
@genius: Cred ca va fi restaurat. Dar din nefericire pt. omul de rand, el nu va avea acces la o astfel de frumusete, pt. ca probabil se va transforma intr-o institutie exclusivista, strict privata. Ideal ar fi sa fie restaurat si introdus intr-un circuit turistic. Dar cine se mai gandeste azi la binele si prosperitatea Romaniei? Nimeni.
Ura!Am reusit sa vad toate cele trei filmulete postate.
-Din primul am ramas cu întrebarea(retorica,din pacate):cum au putut unii oameni sa distruga cu buna stiinta ceva ce nici cele doua razboaie mondiale n-au reusit?
-In cel de al doilea filmulet,sunt surprinsa sa vad niste mesteri atât de tineri din zilele noastre,lucrând cu atât multa pricepere si seriozitate,folosind doar tehnici de lucru rudimentare, transmise mai departe din generatie în generatie.
-Despre al treilea filmlulet,daca m-as opri asupra fiecarei imagini sa scriu doar în câteva rânduri o poveste a ei,as putea scrie un roman întreg.Mi-ar placea sa cred ca filmuletzul acesta e primul episod al unui serial “Memoria viselor”,asa ca le astept cu multa nerabdare si pe celelalte.Spor la scris si spor în tot ce îti propui sa realizezi si de acum încolo!
Iata un alt vis naruit de timp si oameni!
@Viorica: Hehehe, ai vazut in “avanpremiera” filmuletul cu acei mesteri. Urmeaza sa postez un material mai amplu pe tema asta
@katja: Exista o maretie tragica a decaderii, daca se poate spune asa… Daca omenirea ar si invata ceva din asta, ar fi ceva!
eu am fost aici cu lucia si am facut poze pt. un concurs cu ruinele prahovene unde am si luat premiul intai:-)asa ca am vazut si eu frumusetea asta in ruina.si ma bucur ca am trait momentul ala.
despre viitor?
hai sa fim optimisti si sa zicem ca va deveni un loc turistic accesibil,renovat, fie si de straini.
@luminitza: Uite cum ruinele isi au macar un rost artistic, pt. ca daca ar fi sa construiesti un decor pt. fotografii artistice, de maretia si frumusetea asta, ar fi de-a dreptul imposibil. Cred ca voi face si eu un workshop cat de curand acolo, cu elevii mei de la procesare computerizata.
Sa fie renovat, chiar de n-am avea noi muritorii de rand acces la vizita, dar sa stiu macar ca nu se pierde
(
RENOVATI-L, VA ROOOG !!!!!