Sursa imaginilor video: www.videonews.ro
Mă număr printre acele multe persoane care, dacă apucă să se uite la televizor, sunt impresionate până la lacrimi de toate relele şi necazurile oamenilor, până într-acolo încât donează acei câţiva euro prin sms, pentru a ajuta să se construiască un spital pentru copii, pentru a se salva viaţa cuiva bolnav de o maladie incurabilă, pentru a-i ajuta pe cei năpăstuiţi de furia absurdă a naturii. Conştient de faptul că nu prea se ştie unde ajung, concret, acei bani (pentru că, în mod transparent, nu se prea arată acest lucru) şi că, dimpotrivă, de foarte multe ori ajutoarele ajung exact acolo unde nu e nevoie sau, mai rău, de-a dreptul în buzunarele unor nemernici (după cum povestesc oamenii cei necăjiţi şi bătuţi de soartă, dacă-i întrebi), eu totuşi apăs pe tasta ok şi trimit mesajul. Oricum e un gest simbol. Mă uit la televizor şi nu-mi vine să-mi cred ochilor. La Săuceşti, Dorohoi, Dorneşti, Marginea şi în alte localităţi din nordul Moldovei, prăpăd. Dar la numai câţiva kilometri depărtare de devastatoarele inundaţii cu pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale ireversibile, la Rădăuţi, primarul organizează o sărbătoare de-a dreptul grotescă a oraşului, cu mici, bere şi focuri de artificii. Cum e posibil aşa ceva? Cât de fără suflet poţi fi, ca să petreci vesel şi fără de griji la doi paşi de familii îndoliate şi de lacrimi şi de durere? Nordul Moldovei este (spun statisticile europene) cel mai sărac ţinut din întreaga Europă. După ce că acolo trăiesc (în demnitate!) cei mai amărâţi oameni ai acestui neam, mai sunt şi loviţi de nenorocirile calamităţilor naturale, la care se adaugă incompetenţa şi uneori chiar indiferenţa autorităţilor, luate întotdeauna prin surprindere, incapabile să reacţioneze rapid, eficient. Niciodată nu se construiesc diguri, deşi sunt promise electoral. Nu există proiecte de reabilitare a cursurilor marilor râuri, deşi dacă ar exista şi s-ar trece la treabă, ar avea de muncă zeci de mii de oameni, ar fi la adăpost de inundaţii zeci de mii de familii, s-ar putea utiliza apa adunată controlat pentru irigaţii şi producere de energie electrică. De aproape douăzeci de ani, m-am dezobişnuit să mai scriu texte cu conotaţii politice. Am făcut-o atunci, imediat după revoluţie, la Contrapunct, în câteva editoriale. Şi mi-am dat seama că nu are nici un rost. Fiecare partid, odată ajuns la putere, nu face altceva decât să mulgă ce a mai rămas de muls din biata ţară, pentru binele aleşilor şi pentru binele familiilor lor. Acum sacul a ajuns la fund. Nu mai e nimic de furat, de jefuit, de împărţit, de prăduit. Acum ei sunt liniştiţi, iar poporul e pe moarte. Contează? Nu, pentru ei, nu contează. L-am văzut, în sfârşit, pe preşedinte grav, abătut, trist. I-o da oare Dumnezeu gândul cel bun să-şi îndrepte privirea şi spre cei năpăstuiţi, nu doar spre cei din jurul său, care din fiecare strănut par a se îmbogăţi din ce în ce mai tare? Dar oare ei, cei din jurul său, vor avea şi ei, spontan, miraculos, divin, gândul cel bun să-şi mai lase deoparte propriile buzunare şi să mai facă ceva, cât de puţin, şi pentru propria ţară? Probabil că nu. Fiecare imagine a vreunei bătrâne care-şi frânge mâinile a neputinţă, jelindu-şi casa dărâmată de viitură cu bocete scâncite, cântate, urlate până dincolo de glas, ca după mort, mă umple de durere dar şi de mânie. N-am auzit pe nimeni blestemând cerul, pentru nenorocire. Oamenii sunt supăraţi pentru continua bătaie de joc a celor îmbuibaţi, pe spatele lor. Pentru că, nu-i aşa? apa trece, obedienţa rămâne.
Pentru a vedea câteva videoclipuri apăsaţi pe
Sursa imaginilor video: YouTube
Sursa imaginilor video: www.videonews.ro
Sursa imaginilor video: YouTube
Pentru ca altceva nu pot, o sa spun doar atat: imi e scarba!…
@genius: Eu gasisem un cuvant asemanator, atunci, imediat dupa revolutie: “greaţă”. Astea sunt doar cuvinte, imagini, metafore. Oamenii acestia napastuiti au insa nevoie de un ajutor concret. Si sper din suflet ca guvernantii sa se tine de cuvant si sa-i ajute, cat mai curand! Mai ales ca urgia apelor nu s-a potolit.
e ingrozitor ce se intampla in tara. lucruri care se repeta de ani buni. nu stiu de ce nimeni nu invata nimic din experienta catastrofelor.
.-= literelibere´s last blog ..Diana Vishneva =-.
@literelibere: De ce? Simplu: pentru ca nici unuia dintre cei foarte bogati si obedienti sau dintre cei care conduc tara, nu le-au luat apele casele si nu le-au disparut persoanele dragi in teribilele dezastre. Doar o singura persoana dintre cele amintite de mine daca ar fi suferit grav, personal, crede-ma ca ar fi rasarit peste noapte (la propriu), ca prin minune, si diguri si ajutoare si reconstructii de case si tot ceea ce ar fi normal sa se intample, in urma marilor calamitati naturale.
Cu vointa Domnului,cu natura dezlantuita nu te prea poti pune!
Oare de ce suntem atit de blestemati si mai ales de catre cine?
Cind temelia unei case nu este facuta ca lumea si se continua constructia in “petice” ea se va prabusi cu siguranta.
Dupa`89 am pus o temelie gresita tarii,iar acum ne prabusim incet si ce e mai trist,fenomenele dezastruase ale naturii nu ne ocolesc adincind rana.Mai multe nu pot comenta,pacat de oamenii loviti de soarta.
@laura: Greu de facut orice comentariu, in legatura cu dezastrele naturale. Dar ceea ce tine de dezastrele produse de oameni (cum ar fi faptul ca nu se fac diguri!), ar mai fi cate ceva de spus…
ai pus degetul pe rana! saptamina petrecuta de mine in romania a fost fara exagerare cea mai trista in ultimii 21 de ani, de cind tot vin acasa. ( ca noi tot acasa o sa spunem toata viata noastra .) Atita durere, atita tristete, si in final cumva atita consolare, asta este, nu avem ce face, nu am mai vazut in viata mea. Pur si simplu imi era frica sa mai dau drumul la televizor.Si ca un facut nu exista ceva rau in ultima vreme, care sa ocoleasca romania si care sa nu loveasca tot in amariti! ce spuneai de radauti ma face sa mi se cutremure sufletul, ptc. acolo am trait 17 ani! si am vazut de fapt ca nimeni nu e mai tare ca un primar!!! care se poarta de parca ar fi pe mosia lui, nu la cirma unui oras. Pe mine ma tot supara sa aud, ca romania e pedepsita pt. ce s-a intimplat la acel Craiun 1989! ptc. nu omul de rind a facut ce s-a facut , dar cine sufera si e pedepsitul??? foarte trist, pacat de biata tara, eu nu mai vad nicio speranta pt. ea.Si pt. oamenii minunati, care traiesc acolo si le-a mai ramas doar sufletul lor frumos.
@vergi: Pai, iata: tu ai pus degetul pe rana! Romanilor li s-a luat cu incetul speranta, in acesti 20 de ani de dupa dictatura pe care toti o socoteam cea mai neinduratoare. Atat ne ramasese, acest nepretuit cuvant: speranta. Dar fiecare zi care trece ne arata ca absolut nici un argument nu mai cladeste ceva pentru tara si pentru poporul cel amarat, de care nimanui in mod real nu-i pasa. Scrisesem un comentariu mai lung. L-am lansat cateva clipe in eter si mi-am dat seama de zădărnicia demersului meu. Aşa că l-am şters pentru că nu avea nici un rost. Cine, dacă l-ar fi citit, ar fi îndreptat (printr-o minune) lucrurile într-o ţară abandonată şi resemnată, cum e România? Nimeni. Aşa că promit în continuare doar postări nepolitice, şi fotografii frumoase, ca şi până acum.
Nu pot reda prin cuvinte tristetea care m-a cuprins de atât de multe zile,vazând la televizor atâtea nenorociri cazute mai ales pe niste oameni atât de batrâni unii dintre ei,care oricum erau atât de saraci…
@viorica: Pe mine ma intristeaza cel mai mult ca sunt invinovatiti pentru ca locuiesc acolo, dar nimeni nu-i ajuta sa-si cladeasca alte case, in locuri ferite de inundatii. Sa zicem ca li sa va da ceva material de constructii, e insuficient, pt ca ei sunt prea saraci sa faca restul (manopera, finisari, mobila etc.).
ba da sa scrii mai departe si despre asemenea lucruri! ptc. o durere imparatasita, o vorba buna spusa din inima uneste oamenii!iar omul de rind, deja lovit de o soarta nedreapta are nevoie si de un condei ca al tau!
Stiam ca e rau acasa (chiar, si dupa atatia ani tot acasa spun Romaniei si Ploiestiului meu drag), dar m-am uitat la film si am plans ca un copil pentru oamenii aceia amarati. Poate si pentru faptul ca am imaginea comunei unde a copilarit mama, aproape de Galati si de care sunt foarte legata sufleteste. Pentru mine, Moldova e un tinut drag, cuoameni molcomi si bun, dar care au fost mere oropsiti si, sincera sa fiu, in ciuda incapatanarii cu care am vrut sa cred ca s-a mai schimbat ceva, incep si eu sa ma intreb de ce nu exista o posibilitate sa ii ajute pe cei care se trezesc de fiecare data cu casele distruse de ape?! Cu siguranta retoric.
Dragii mei,nu priviti doar Romania prezentata la televizor.Va invit sa o vedem impreuna:eu din emotia intalnirii recente cu satul natal,voi cu ochii mintii.Intr-una din diminetile acestei veri ploioase am fost intampinata de vantul ce murmura”Balada”lui Ciprian Porumbescu prin iarba crescuta salbatic,prin nucii batrani,prin prunii incarcati de roade,pe dulci intinderi de ses…Prispa veche a casei parintesti isi deschidea spre mine caldu-i suflet.Am gasit cheia sub pres la locul ei.Oamenii erau la camp:a doua sapa la porumb.Mi-am asteptat fratii cu ciorba de legume(din gradina)acrita cu zarzare intregi,pui la ceaun,usturoi si mamaliga aburinda(cum facea mama ).Ce petrecere ad-hoc cu vin rece din beci.Au venit si vecini,ca avem neamul mare. Iara seara la carciuma din sat am aflat ce mai rodesc pamanturile ,cum se mai vand caii,cine se mai iubeste pe furate(de stie doar satul)…Asa e in Romania mea.Nu veniti si voi?
@vergi: Eu tot sper sa se indrepte lucrurile si sa nu mai fie nevoie de cuvinte pentru alinarea durerii ci si cuvinte de incantare, asa cum incearca sa ne sugereze Elena.
@Andreea_Feroe: Oamenii necajiti au avut parte periodic de calamitati naturale. Se promite ajutorarea lor acum, iar noi toti asteptam sa vedem ca se si concretizeaza aceste promisiuni.
@elena: Cuvintele tale sunt frumoase, descriu idilic locul copilariei multora dintre noi. Din nefericire, ar trebui sa-ti imaginezi cam cum ai reactiona daca tot ceea ce ai descris tu atat de frumos, ai fi gasit sub ape, daca acea prispa minunata ar fi fost luata de viitura si n-ai mai fi gasit cheia sub pres si, cel mai rau, daca printre cei disparuti ar fi fost si dintre cei dragi. Din fericire pt. tine, nu s-a intamplat si iti doresc sa nu ti se intample nici macar intr-un cosmar. Din nefericire pentru altii, li s-a intamplat, si ei nu mai pot face acea petrecere ad-hoc cu vin rece din beci, nu-si mai asteapta fratii cu o ciorba buna. Isi plang mortii si isi plang casele pierdute. Romania inundata de azi nu este o fictiune a televiziunii. Pana si presedintele si premierul au vazut cu ochii lor ca e o cruda si nemiloasa realitate. Eu nu ma solidarizez cu o fictiune (oricat de hulite ar fi televiziunile de catre putere, ar fi fost imposibil sa inventeze astfel de calamitati, de asemenea proportii, devastatoare care, din nefericire, inca nu au luat sfarsit!!!) ci cu aceasta realitate: am vazut cu ochii mei (nu cu ochii mintii) furia dezlantuita a apelor si nu am fotografiat nimic, nu doar dintr-o minima decenta ci si de teama sa nu ma urmareasca in cosmar acele imagini, toata viata. Daca televiziunile ar da zilele astea imagini idilic-bucolice cu viata la tara, pe “Balada” lui Ciprian Porumbescu, ar fi un gest dincolo de cinism. Nu putem, Elena, sa privim acum Romania altfel decat in durere, crede-ma.
@Elena, oh, mi-ai adus aminte de zilele adolescentei mele la Ivesti, la nasul meu, de livada cu peri, de catelusa mea Molda, de flori…. Of, cat as mai da sa mai pot merge acolo!
Dar @Mihai are dreptate, din pacate sunt multi care nu mai au sansa sa faca asta, iar cand privestii oamenii din videoclip, nu poti sa nu iti fie mila si sa te intrebi ce se poate face ca sa fie ajutati. Stiu ca este o organizatie crestina de p-aci de prin Feroe, care merge des in Moldova, am sa incerc sa dau de ei, sa vedem daca pot sa ii determin sa facem si noi ceva. Cat de mic.