În primul episod al acestui mic jurnal londonez am vorbit despre Biserica Tuturor Sfinţilor din Blackheath. Revin acum cu fotografii mai multe dar mai ales cu gândul la cele două “personaje” pe care le-am întâlnit acolo: femeia care îngrijea de biserică şi preotul. Deşi situată într-un peisaj de-a dreptul privilegiat (fiind unicul edificiu ridicat pe toată imensitatea câmpului din vecinătatea Greenwitch Park), biserica nu pare a stârni interesul turiştilor şi nici al credincioşilor din partea locului. Habar nu am de ce. Poate că mă înşel, pentru că am văzut totuşi câteva programe şi afişe de concerte şi recitaluri de orgă. În interior, acum, nu era nimeni, dar e drept că abia peste o jumătate de oră începea slujba religioasă de seară. Şi s-a întâmplat, cumva de-a dreptul miraculos, ca preotul să se apropie şi, după ce a explicat prezenţa câtorva icoane bizantine într-un lăcaş de cult catolic, a spus că nu are importanţă dacă suntem ortodocşi sau nu. Dumnezeu este unul singur (o, Doamne, cât de simplă şi evidentă dreptate avea! oare când va înceta această de neînţeles divizare a creştinilor?). A venit apoi cu o lumânare aprinsă (am şi surprins momentul într-o fotografie) şi, deşi nu era nimeni altcineva în biserică, a închis ochii, cu palmele mâinilor în sus şi a spus cu voce murmurată “Tatăl nostru”. Putea fi ceva mai înălţător?
Pentru mai multe fotografii, apăsaţi pe
intimplarea , ptc. e vizavi de tine, care de cind te stiu ai crezut in Ingeras nu mi se mai pare ciudata!!pur si simplu cred ca i-a spus Ingerasul sa se ocupe de tine. Ptc. este oricum netipic pt. lumea din vestul europei sa faca asemenea gesturi, chiar daca e vorba de o fata bisericeasca. Maginifica intimplare!!!
@vergi: Si mie mi s-a parut aproape neverosimil totul. Am fost in tot felul de biserici catolice prin Europa si preotii sunt destul de rezervati, ca atitudine, nu fac astfel de gesturi de apropiere. N-o sa uit niciodata cum a murmurat acel Tatal nostru, cu ochii inchisi, la numai doi pasi de noi.
Aceasta “întâmplare miraculoasa”,este desigur cea mai fascinanta dintre toate cele petrecute în minunata vizita a ta în Anglia.
@viorica: E chiar inedita intamplarea. Ce preot din lumea asta, fie el ortodox, fie catolic, vine la un vizitator obisnuit al bisericii si se ofera sa-i spuna, personal, Tatal nostru?
Dulci amintiri.Fericite evenimente.Interesanta excursie.Cred ca fiecare om are parte de intalniri deosebite dar nu are darul de a spune precum poetul “clipa opreste-te”.Am fost impresionata de o fotografie din Park Greenwitch in care am vazut cu cata generozitate lasati loc pe banca in dreapta dumneavoastra oamenilor ce au nevoie sa fie acolo.Deasupra mainii drepte ce se sprijina pe canapea e o pasare in zbor.Minunata imagine.Ma bucur pentu ca exista astfel de oameni si locuri.Nimic nu e intamplator.Exista un mesaj dar care este codul?
Ceea ce mi se pare mie foarte interesant este ca vad icoane ortodoxe, semn ca preotul e foarte luminat, sa-i spun
.
@elena: Frumos, atent, delicat si metaforic comentariu. Ca sa fie toate lucrurile bune “trei”, in fotografia respectiva apare pe un piedestal ce altceva decat o … pasare-statuie (grotesc sacrificata de artist, dupa umila mea parere)? Intrigat/intristat de ideea acelei bizare lucrari, iata cum de la sine au venit in compensatie atat imaginea descoperita de dvs. (faptul ca langa mine ar fi avut loc prietenii la care ma gandeam), cat si minunata pasare in zbor. Va multumesc
@genius: Icoanele bizantine au fost daruite nu demult bisericii, mi-a spus preotul. Si, in semn de pretuire pentru spiritul unic crestin al frumosului gest, el le-a asezat la loc de cinste in interior. La un astfel de preot luminat – un astfel de loc luminat si binecuvantat!
Cu adevarat ARTA FOTOGRAFICA dezvaluie multiple fatete ale realului.Fotografia din parc e incarcata de metafore.Bucurandu-ma de mesajul pozitiv al jumatatii din dreapta a imaginii nici nu am observat”pasarea martirizata “de inspiratia grotesca a artistului-din cea stanga.Am revenit la fotografie dupa ce am citit cuvintele dumneavoastra dar nici acum nu simt durere.Mi se pare firesc ca omul sa existe intre viata si moarte.Si apoi cele doua luminite de la ferestre.Nu vi se par interesante?
@elena: Uitati-va la tufele din fata mea. Ele sugereaza o cifra 9, culcata. Adica exact cate ferestre “lasa” intr-o axa imaginara frunzele copacului in susul imaginii, aproape de mijloc, la ultimul nivel al cladirii, atat in dreapta, cat si in stanga. Daca din 9 scadem cele doua luminite de care vorbiti dvs., obtinem frumoasa cifra perfecta 7
Interesant este si mesajul corpului:bratele deschise larg[in partea superioara a imaginii]in timp ce ,picioarele se inchid energetic aparandu-se de micuta ciudatenie artistica,indreptand spre ea varful pantofului.
Felicitari fotografului!
(Viorica)
.-= katja´s last blog ..Buchetel de floricele =-.
@katja: Da, fotografia cu pricina merita toate felicitarile pt. Viorica!