Încep abia acum, la depărtare de trei săptămâni (din motive obiective), micul meu jurnal londonez în imagini. Pentru a vizualiza panorama de mai sus, trebuie să aveţi instalat în computer programul QuickTime Player (ceea ce se poate face de pe net – free download, doar în câteva minute). Imaginea reprezintă zona The Clarendon Hotel, unul dintre cele mai reprezentative edificii georgiene din sud-estul Londrei, a Bisericii Tuturor Sfinţilor (All Saints’ Church) din vechiul cartier londonez Blackheath (Londra veche) şi uriaşa pajişte cu iarba de un verde închis, care a dat şi numele micii aşezări patriarhale din vecinătatea vestitului Greenwitch Park.
Două imagini aeriene mi se par a fi edificatoare pentru a vă face o idee despre locaţie (surse foto: Wikipedia şi Hotel Clarendon din Londra).
____________________________________________________________________________________
Panorama de la început şi fotografiile următoarelor postări (care nu au specificaţia surselor) se află sub incidenţa legii dreptului de autor copyright © 2010 Ioan Mihai Cochinescu şi pot fi utilizate numai cu acordul acestuia. Vă mulţumesc.
____________________________________________________________________________________
Eram (şi încă mai sunt) destul de trist la începutul călătoriei, primite cadou desigur, pt. că eu unul nu-mi pot permite un astfel de lux, mai ales acum, gândindu-mă la cei peste 50 de ani în care am fost minţit, în ţara mea, atât de urât, de dureros, de nedrept. Încercam pe feribot să mă gândesc la cei mulţi şi amărâţi de-acasă, din greve, din faţa televizoarelor, la bătrânii de pe băncile aflate lângă mult prea puţinii manifestanţi din pieţele marilor oraşe, la tinerii şi maturii lăsaţi fără de muncă şi de izbelişte, fără speranţă, pe la ţară, prin mahalale, prin cartierele muncitoreşti ale unei ţări jefuite, terfelite, pârjolite. Fotografiam în dreapta şi-n stânga cu un stupid aer de vinovăţie şi îmi stătea parcă totul în gât. Eu mă simţeam “bine” în minunatul occident, iar alţii, acasă, stăteau agăţaţi cu ultimele puteri de pragul prăbuşirii, înaintea marelui salt în gol. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care nu am avut puterea să postez imagini dintr-o mică şi frumoasă călătorie. Am văzut însă la Mihai Bendeac pe blog un film care dă alte dimensiuni ideii de demnitate şi curaj. Vă las să vedeţi filmul (via YouTube), iar după aceea voi posta imaginile mele, în semn de omagiu pentru toţi cei mulţi şi necăjiţi care nu au văzut şi nici nu vor vedea vreodată Europa, în care şi ei au intrat, după cum le spun mai marii ţării acesteia şi ciocoii din spatele lor, minţindu-i şi râzându-le în faţă, obedienţi, veşnici, puternici şi trufaşi, doar în bătaie de joc.
recunosc ca am tot asteptat impresiile tale despre londra si m-a durut pe mine sufletul, ca au existat cu adevarat motive sa nu o faci! dar e total gresit sa nu o faci din un sentiment de vinovatie vizavi de cei, care nu au avut sansa ta! bucuria de a vedea londra iti apartine acum cu atit mai mult cu cit se intimpla atitea lucruri scandaloase in romania. Eu am inteles de cind lumea, ca nu pot ajuta cit as dori, dar la fel de bine am inteles ca desi noi o ducem bine in micul nostru univers sintem niste pigmei in comparatie cu altii si atunci am si eu dreptul ca ma bucur de casuta mea ca si regina de buckingham palast!si asa cum ne-am bucurat si noi ca i-am vizitat un castel (Winsor), au dreptul sa se bucure si cititorii tai de niste imagini de o frumusete rapitoare, de niste comentarii pe masura! asa ca te asteptam cu sufletul la gura cu ele, eu am vazut londra dar vreau sa o vad si prin ochii tai!
@vergi: Deja am facut o prima selectie din cele peste trei mii (!!!) de fotografii londoneze, asa ca va fi un mini-serial. Promit.
Prea multa durere pe acest blog pe care,trebuie sa marturisesc,l-am descoperit de putin timp dar mi-a daruit o multime de bucurii.Am gasit aici fericirea unei familii care raspandita in difetite locatii ale Europei e mai unita decat una ce ar sta intr-o casa.Mi-a daruit credinta ca oamenii sunt frumosi prin ce isi daruiesc unii altora.M-a ajutat sa am incredere ca fiul meu care a plecat in Germania la Universitate este la fel de aproape de mine ca atunci cand ar fi in Bucuresti.Am putut citi despre evenimente frumoase de care m-am bucurat.Am aflat si altele triste ce m-au indurerat dar mi-au dat speranta ca mai exista prietenie pe care te poti bizui in momentele grele.Sper ca acest nor din blog sa fie trecator si sa imi daruiti cu aceeasi caldura cu care m-ati obisnuit imagini care exista dar nu le pot vedea fie ca sunt prea departe,fie ca nu sunt prea atenta,fie ca nu am calitatea de a le pune in pagina.Eu nu am vazut lumea dar o deascopar prin darnicia dumneavoastra si a celor ce va sunt alaturi.Va multumesc
Minunata poza panoramica, minunat articol postat si mai ales, bine venit filmuletzul.
Parafrazand-o pe Vergi, spun si eu: “am vazut si eu Londra, dar ma bucur sa o vad si prin ochii tai”.
era sa uit estentialul, desi am mai vazut la televizor secventele de film, le-am gasit la fel de zguduitoare!! si demne sa ne puna pe ginduri, cit avem doua miini si doua picioare, nu avem voie sa ne plingem! omul acela, pedepsit de viata si soarta , stia sa rida si asta e fenomenal!
Abia astept sa vad mai multe imagini din calatoriile tale de peste tari si-o mare
) Pana acu m-ai convins, sigur nu trece anul sa nu fi simtit si narile mele aer londonez!
@elena: Ce e nor (ca sa-l parafrazez pe Eminescu) ca … norul trece!
Faptul ca dvs. gasiti aici pe blog un crampei de viata, obisnuita desigur, cu bune si cu rele, cu emotii si ingrijorare, uneori cu lacrimi chiar – de bucurie, de tristete, de fercire, de uimire, de admiratie si frumusete, va aseaza intr-un fel de club al prietenilor adevarati, care ma onoreaza cu fiecare clipa de atentie. Va multumesc pentru frumoasele cuvinte si, asa cum am promis, va dedic cu respect frumusetea locurilor vazute si suspendate in timp prin fotografiere.
@viorica: Ma bucur ca ai reusit sa vezi panorama, aveam emotii ca nu o puteti accesa din cauza programului QuickTime Player
@vergi: Nu doar lectia acelui om extraordinar e de invatat ci si solidaritatea celor din jurul lui
@genius: Urmeaza, in fiecare zi, noi si noi fotografii. Bine zici ca vrei sa simti in nari aerul londonez, pt. ca atat oceanul (cand traversezi cu feribotul) cat si Tamisa (odata ajuns la Londra) inseamna alt aer, si la propriu si la figurat
Superbe pozele (abia asteptam si continuarile) si extrem de impresionant filmuletul. Cat optimism degaja omul acela, cu toate ca, trebuie sa recunoastem, viata a fost extrem de dura cu el.
@katja: Mi-am propus sa postez cateva fotografii in fiecare zi, respectand cumva etapele calatoriei la Londra. Filmuletzul este impresionant, pt. ca ne arata printre altele si ca fiecare clipa de viata a noastra, a celor “fara probleme”, este atat de pretioasa si ca, probabil, ar trebui sa ne bucuram de toate “nimicurile” care ne compun organismul si pe care ne le bagam in seama. O lectie extraordinara de viata! Multumesc mult pt. aprecierea fotografiilor.
ca de obicei, poze excelente. despre locuri….ce sa mai spun?
PS. ieri am terminat Ambasadorul. ei bine, a fost o surpriza. nu ma asteptam. revin, in curand, cu mai multe chestii pe blogul meu.
@literelibere: Tu ai calatorit mult mai mult decat mine, imi imaginez cate fotografii ai de peste tot! Daca vrei, scrie-mi despre “Ambasadorul” pe email, multumesc mult pt. apreciere