Am reuşit azi să realizez o panoramă absolut halucinantă, aproape suprarealistă, folosind o fotografie-document la care ţin foarte mult, pe care am făcut-o în 1975, la puţină vreme după ce am devenit ploieştean (adică după absolvirea facultăţii în Bucureşti şi repartizarea mea ca profesor de muzică instrumentală la Liceul Pedagogic Ploieşti din acea epocă). Este o fotografie panoramică a centrului istoric al Ploieştiului (vechea primărie, prăvăliile din perioada interbelică şi clădiri mai vechi de o sută de ani), dărâmat cu incredibilă iresponsabilitate şi nepăsare faţă de valoarea sa patrimonială, pentru a se face loc unor blocuri de locuinţe noi. Pentru a vizualiza panorama trebuie să aveţi instalat Quick Time Player şi să apăsaţi pe link-ul de mai jos. Înainte de a vă plimba virtual prin peisajul suprarealist, pentru o mai bună cuprindere a câmpului vizual, reduceţi imaginea (zoom) cu ajutorul semnului ” – ” din bara de jos a ferestrei care se deschide. Enjoy! 
Ploiesti 1975 – centrul istoric (azi demolat)
Notă: Este interzisă reproducerea fotografiei şi panoramei din prezenta postare, fără acordul deţinătorului copyright-ului, © Ioan Mihai Cochinescu.
Aceasta imagine face parte din copilaria mea.De multe ori in vis ma odihnesc pe pervazul geamului inalt al primariei.Cred ca in partea dreapta a fotografiei era o strada ingusta in care se afla un magazin LA DOI IEPURASI(daca nu am incurcat visul cu amintirea).Foarte impresionanta imaginea.La mine in suflet a mai ramas si un colt din cofetaria ALBINA.Si familia mea…
@elena: Cat de impresionant e ceea ce spui! Niciodata n-o sa inteleg de ce sfatuitorii dictatorului nu i-au deschis ochii, pentru conservarea acelor bijuterii de arhitectura veche, ci dimpotriva, i-au prezentat cele mai diabolice modalitati de a intra cu tavalugul, cu buldozerul, si chiar cu nesimtirea peste istorie. Asta e, din pacate azi nu se mai poate face nimic altceva decat sa ne uitam cu nostalgie in albumul cu amintiri.
E uimitor sa constat pentru a nu stiu a câta oara,cât de mult iubesti cel de al doilea oras important din viata ta (primul fiind desigur,minunatul oras de pe Bega:Timisoara).
@Viorica: Timisoara ramane acel loc minunat al copilariei, pe care am incercat intr-un fel sa-l evoc in Visul de iarna al Isabellei si care imi bantuie uneori amintirile, intr-un fel in care cartile nu o pot face. Iar centrul Ploiestiului din anii ’74-’75 era un alt oras, cu desavarsire. Un minunat targusor de veac XIX, semanand pana la confundare cu zona Lipscani din Bucuresti (de altminteri, si in Ploiesti una dintre strazile respective se numea Lipscani). Dar, iata, acum zona aceea e numai… istorie!
mare pacat si-au facut cei care au distrus fara mila atitea orase!timp in care in alte tari s-a incercat sa se refaca dupa razboi parti de orase exact asa cum fusesera inainte. Pina si in varsovia ni s-a spus prin anii 70 ca o parte de oras s-a reconstruit dupa fotgrafii vechi si stampe. Si ce daca era un tirgusor?? cele mai multe orase aici sint alcatuite din cartiere intregi de case mici , cel mult cu un etaj.
nu stiu de ce nu pot vedea pozele…
.-= literelibere´s last blog ..Michael Nyman =-.
@vergi: Sigur ca da, atat Berlinul (distrus de bombardamente) cat si Varsovia nu si-au sters istoria niveland cu buldozerul peste ruine ci dimpotriva, reconstruind centimetru cu centimetru absolut fiecare cladire.
@literelibere: Fotografia de sus este un simplu .jpg, asa ca in mod normal ar trebui sa fie vizualizata fara probleme. Dar, pentru vizualizarea panoramei aflata pe link-ul de la sfarsitul postarii mele, trebuie sa instalezi un mic program de pe net, care se numeste Quick Time Player (si care se instaleaza repede, doar in cateva minute). Enjoy!