Am mutat aici cadoul-surpriză de Iepuraş, pentru că m-am gândit că merită pe deplin un loc aparte. Povestea “Oglinda fermecată” (primită de curând de la fiul meu, Sebastian), a fost scrisă cu mai mulţi ani în urmă de fratele meu, Nicolae Cochinescu. Deşi nu a fost inclusă în frumosul său volum de basme “Cavalerul Albastru şi alte povestiri” (Editura “Ion Creangă”, Bucureşti 1971), “Oglinda fermecată” a fost adaptată la scurtă vreme după apariţia cărţii, ca scenariu pentru teatrul radiofonic, şi, câştigând un concurs de scenarii, a fost difuzată de Radio Bucureşti-România, cu o distribuţie memorabilă, rolul principal fiind interpretat de actriţa Mariana Mihuţ. Ulterior, Casa de discuri “Electrecord” a editat un disc de vinil cu dramatizarea radiofonică a povestirii fratelui meu. “Oglinda fermecată” este o poveste care vorbeşte în egală măsură despre Lumină, Dragoste şi Iertare, dar mai cu seamă despre Prietenie. Enjoy! 
Chapter
Oglinda fermecată
10 Comments ↓
am si eu aici un volum din ‘cavalerul albastru’.foarte frumoase povestirile si desenele care il ilustreaza.cat despre teatrul radiofonic, il asculta luca cu placere, cum l-am ascultat si eu la vremea respectiva a copilariei mele!
multumim , nicu!
.-= luminitza´s last blog ..Christos a inviat! =-.
@luminitza: Ce bine ca ai volumul, pt ca si eu am unul, dar din cauza trecerii timpului, s-a deteriorat coperta. Sunt frumoase si ilustratiile si tare ma bucur ca Luca asculta in limba romana o poveste atat de frumoasa, cum erau cele de la radio, la emisiunea “Noapte buna, copii”. Sigur ca da, multumim Nicu si asteptam cu totii reeditarea!
m-ai facut sa imi aduc aminte , de ce volumul meu din ” Cavalerul albastru” e asa de deteriorat!ptc. in primii ani de invatamint nu imi lipsea din geanta, predam romana si la clasele 5-8 reuseam sa imi cumpar linistea absoluta in timp ce predam cu promisiunea ca voi citi o poveste din volum! frumos era ca dura mai multe ore si citeodata suna deja de iesire si copiii nu se indurau sa mearga in pauza! as dori sa aflu si astazi ca exista macar o singura clasa de elevi dispusa sa isi piarda pauza , ascultind o poveste!!preferata mea era chiar povestea ” Cavalerul albastru”. ptc. eroul principal se numea radu, nume luat de la raducu!
Ca fosta profesoara a liceului pedagogic timp de 20 de ani,am avut ore de practica pedagogica si la gradinite,asistând viitoarele învatatoare la lectiile pe care le tineau cu cei mici si de multe ori,când subiectul lectiei permitea,ascultam cu mult interes povestea de pe disc,poveste pe care am ascultat-o cândva si la radio la emisiunea “însir’te margarite”.Desi am ascultat-o de nenumarate ori,am reascultat-o si în seara asta cu aceiasi placere cu care am ascultat-o prima data.Multumesc ca ai postat-o!
@vergi: Ce frumoase amintiri ai! Uneori se intampla si azi ca elevii sa ramana in pauza, dupa ora de estetica, sa continuam discutia inceputa, tot ca un fel de poveste.
Ce-i drept, nu cred ca ar astepta sa li se citeasca neaparat un basm (desi nu e exclus!), cat mai curand sa se sfatuiasca pe diferite probleme ale adolescentei si ale vietii, cu un profesor matur, care are cum se zice si “scoala vietii” nu doar scolile “inalte”. Din ceea ce povestesc invatatoarele de la mine de la scoala, copiii citesc cu mare drag povesti, in continuare, tot ca pe vremuri, generatiile trecute.
@viorica: Uitasem cum se numea respectiva emisiune de radio, asa ca iti multumesc ca mi-ai amintit
@viorica:’insir-te margarite’ era si povestea favorita scrisa de petre ispirescu, a lui mami
.-= luminitza´s last blog ..Christos a inviat! =-.
Tare frumoasa si aceasta povestioara,mi-am facut de lucru prin camera,mai exact prin dulap ca sa o ascult,cu ton dat spre maxim.
Vocea povestitorului m-a dus cu gindul la Pitis,un alt bun povestitor pe care abia asteptam pe vremuri sa-l aud la teleenciclopedie.
@laura: Pe mine ma fascinau vocea crainicei radio care anunta titlul povestii si semnalul muzical al emisiunii respective, care se difuza seara in jurul orei 20. “Buna seara, copii! Asta seara ascultati povestea … ” iar la sfarsit spunea “Noapte buna, copii!”, cu o voce calda, care te trimitea direct in lumea viselor
Autorul crede inca in povesti frumoase, ele nu sunt drumul si nici nu tin loc de drum dar cata vreme le ai in bagaj existi, viata ta merge si, intr-o zi, in mai multe zile, nu se stie cand – dar in mod cert – vei trai intamplari minunate.
Multumesc din inima fratele meu.
@Yfmami Jasond: Noi toti iti multumim ca ai scris aceste povesti minunate. Nu doar eu ci multi dintre cititorii acestui blog au ascultat si au reascultat povestea, cu inimaginabila bucurie. Eu in mod special iti multumesc pentru faptul ca ai fost cel dintai care mi-ai aratat frumusetea si forta povestii. Continui sa cred ca, cel putin estetic vorbind, povestea e mult deasupra realitatii, chiar daca realitatea intrece de multe ori fictiunea.