Între 15 februarie şi 15 martie 2010 poţi trimite un SMS pentru Alexandra la 858. Vezi aici →
Notă: Daţi “play” pe melodia de mai sus, pentru cele câteva clipe cât veţi zăbovi asupra acestui text. Vă mulţumesc. Enjoy! 
Nu aşa ar fi vrut să o sărbătorească pe Alexandra cei dragi, la împlinirea vârstei de 24 de ani. Nu sub un astfel de generic. Melodia pe care o ascultaţi acum a fost cântată de contratenorul Cezar Ouatu la finalul unui specacol extraordinar dedicat acestei tinere pe care cei mai mulţi dintre nioi, cei prezenţi acolo ca spectatori, nu o cunoaştem. Înregistrarea piesei muzicale nu-i aparţine lui Cezar, din păcate. El a cântat-o live, acompaniat singur la orgă, impresionant, până la plânsul cel surd, mocnit, amar, al furiei în faţa neputinţei, dar încă nu avem înregistrarea video a acestui eveniment. Am găsit totuşi o variantă frumoasă pe internet. Au fost donate lucrări de artă, fotografii artistice. Prietenul nostru Bogdan Stoicescu a reuşit să-i aducă la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti pe cei mai reprezentativi artişti ai momentului. Fiecare dintre ei a vărsat o lacrimă de speranţă şi a contribuit după puterile sale cu o vorbă bună şi un bănuţ simbolic. Alexandra, acum, e suspendată parcă într-un fel de balonaş de curcubeu, în adierea vântului. Ce forţă energetică extraordinară are fata aceasta, dacă a reuşit să ne adune, fără cuvinte, într-un loc special al artelor, să-i fim alături! Tocmai de aceea am convingerea că fiecare dintre noi ne-am transformat în timpul concertului într-un soi de mici entităţi, asemănătoare celor mai mici fluturi, care să-i stăm prin preajmă şi, zburând neobosit pe lângă balonaşul ei transparent şi fragil, să o aducem teafără, înapoi, pe pământ. Curaj şi încredere, Alexandra!
Am primit câteva fotografii făcute de Bogdan Florea în timpul vernisajului expoziţiei de fotografie ale Fotoclubului Coket, căruia îi mulţumim. Urmăriţi linkul alăturat, unde veţi vedea mai multe fotografi si imagini video montate de Marius Daniel. În cele cîteva fotografii de mai jos pot fi văzuţi: organizatorul manifestării, Bogdan Stoicescu, cvartetul de coarde plus percuţie condus de Cosmin Faur şi Oana Zafiriadis împreună cu soţul ei, Arthur Zafiriadis (artişti fotografii, fondatori ai Fotoclubului Cocket).
În încheierea acestei postări, o înregistrare a lui Cezar Ouatu cu o arie din “Agrippina” de Haendel aici.
este minunat ca exista atitia oameni inimosi in lumea asta! idee minunata, mai ales la o durere are omul nevoie sa nu se simta singur! sint convinsa ca va fi totul bine de tot !!!
@vergi: Asta este si motivul pentru care am scris si eu cateva cuvinte aici
Cu mindrie o spun ca,esti omul potrivit la locul potrivit.Ce faci tu pentru semenii nostri e mai mult decit uman,e binecuvintare dumnezeiasca!
Felicitari si cit mai multi semeni sa-ti calce pe urme!
Si mai am o intrebare,desi stiu raspunsul.
Cine esti si cine te-a trimis in aceasta lume “romaneasca” plina de rani si suferinti?
Raspunsul e simplu,ii las pe cei ce te cunosc mult mai bine sa-l dea.
Eu stiu ca esti trimis sa faci mult bine prin mijloace diverse tuturor ce au nevoie.
@laura: Cine sa fiu, Laura? Varul tau, desigur
Toti am fost trimisi si fiecare dintre noi avem un rost, chiar daca nu ne dam seama foarte repede. In ceea ce ma priveste, lucrurile sunt simple: invat din mers. Daca reusesc din cand in cand sa inteleg (fie si mai greu, mai “ardeleneste”), le mai zic si altora, cu tot dragul. Nu oricine intelege cu limpezime ca daca ii faci un bine este pt. ca ii vrei binele. De multe ori binele tau poate fi inteles exact pe dos si-atunci te-alegi cu un dusman (imi place insa sa cred ca am doar prieteni, pentru ca eu unul nu inteleg ideea de dusmanie). Multumesc mult pentru frumoasele cuvinte.
Ii doresc Alexandrei însanatosire grabnica!
Coincidenta sau nu,nici eu nu inteleg ideea de dusmanie iar sentimentul de invidie imi este strain.
Lui Alexandra careia i se face apeluri prin toate mijloacele media eu ii doresc sa se faca bine,sa nu-si piarda speranta caci,cum spuneam,intr-o tara plina de rani si suferinta mai exista oameni cu suflet curat si bun.
da, solidaritatea e lucrul care ne lipseste cel mai mult.
Sint impresionata de povestea Alexandrei, dar exista o solutie care poate da mult mai multe rezultate decit chimoterapia si metodele clasice de combatere a bolii.
Solutia se cheama Biofeedback EPFX si stiu sigur ca exista si in Romania. Am auzit ca ar fi la aceasta adresa: str TUDOR VIANU NR 3(intre perla si liceul Caragiale,cam pe la mijloc,pe partea cu Perla,prima strada la dreapta).
Numerele de telefon pt programare sunt:021/233.8870 si 021/233.8871.
Este o metoda non-invaziva, cu rezultate exceptionale in tratamente de orice fel, dar si in cancere. Din pacate, metodele clasice distrug in mare parte sistemul imunitar, cit si tesuturi bune, iar rata de supravietuire e indoielnica.
Sper ca aceste informatii sa-i fie de folos Alexandrei.
Doamne ajuta si multa sanatate.
In adolescenta am citit si recitit cartile Dvs (cu precadere Rock & Depeche si Visul de iarna al Isabelei). IN acea perioada de framantari, erati un prieten de nadejde pentru mine. E placut sa va cunosc si ca om – fie doar pe internet.
Daca aveti timp, popositi si pe http://catalinstanciu.wordpress.com. as fi bucuros sa stiu parerea Dvs despre cartea pe carea am editat-o!
.-= catalin stanciu´s last blog ..Vlastar =-.
@vergi: Asa sa fie!
Felicitari!
@laura: Doar cand te gandesti la o astfel de suferinta, si-ar mai avea rostul cuvinte ca invidie, rautate, dusmanie? Desigur, nu.
@literelibere: Solidaritatea dar si omenia ne lipsesc din ce in ce mai mult. Stirile televizate, transmisiunile in direct, violenta cotidiana, toate par a ne face din ce in ce mai imuni la sentimentul de omenie.
@ileana: Multumesc mult pentru calduroasele cuvinte. Sunt sigur ca randurile tale vor fi citite de parintii Alexandrei.
@catalin stanciu: Am citit versurile, sunt extrem de sensibile, e atat de tonic sentimentul cand auzi ca cineva cunoscut scrie poezii
se va face bine cu siguranta!are o privire luminoasa si increderea o va ajuta.e frumos ca exista asemenea evenimente de solidaritate a rtistilor cu oameni in suferinta!
.-= luminitza´s last blog ..primavara =-.
@luminitza: Sigur ca da, increderea in sine si in ajutorul cel luminos inseamna vindecare
evenimentul a fost deosebit, plin de o emotie pe care nici nu indraznesc sa o descriu! Toate gandurile frumoase Alexandrei!
@genius: Artistii au oferit tot ce e mai bun, intr-un concert chiar extraordinar, asa ca speram cu totii ca Alexandra sa se insanatoseasca si datorita acestui puternic flux energetic pozitiv
.