Priviţi cu atenţie şi cu respect această fotografie. Cu respect pentru omul cel amărât care a înţeles că o bucată de pâine se poate câştiga trudind şi în felul acesta, chiar dacă pentru a aduna cei doi saci imenşi cu sticle din plastic, a cotrobăit probabil prin zeci sau sute de containere de gunoi de printre blocuri şi şi-a luat înjurături de la locatari sau a trebuit să dea şpaga vreunui jandarm/poliţai/funcţionar zelos, ori nenorocita de taxă pentru benzina jeepanelor, cizmuliţele pipiţelor sau jetoanele de cazinou ale protectorilor lui. Chiar dacă şi-a folosit toată familia în acest scop. Chiar dacă propriii lui copii nu merg la şcoală, tocmai pentru că trebuie să caute zi de zi câte ceva de mâncare prin gropile de gunoaie de la marginea oraşului. N-am încurajat niciodată cerşetoria. Nu vărs lacrimi în faţa cartoanelor de “suferinţă” vânturate pe la intersecţii, pe la semafoare, prin metrouri. Ştiu că în spatele lor se ascund viperele care n-au mamă, n-au tată, îşi schilodesc fără milă pruncii pentru a-i trimite la cerşit, îi pot omorî în bătaie dacă nu aduc banul. E şi aceasta o lume, şi chiar dacă ne prefacem cu nu o vedem, ea există. Între o beţie şi alta, chiar şi aceste victime nenorocite, dacă au unde dormi, visează. Probabil o lume mai bună. Aici, în această fotografie, e încă ceva. Câinele care a recuperat sticla căzută din sac din cauza zdruncinăturilor căruţei, are şi el respectul meu. Îşi ajută în felul lui stăpânul. Şi, nu în ultimul rând, e un câine… ecologist 
. Dar, a propos de câinii noştri madanezi. Aţi observat că traversează strada pe la trecerea de pietoni? Mie mi se pare absolut uluitor acest amănunt. Va să zică ei au verificat că e mai sigur aşa, pe câtă vreme noi, oamenii, nu numai că trecem pe-aiurea, dar când o facem, e sigur că vorbim în acelaşi timp la telefonul mobil sau avem căştile iPod-ului în urechi. Am făcut de-a lungul timpului fotografii în care câinii apar în tot felul de ipostaze. Deşi încerc din răsputeri să respect regulile fotografiei, pe care eu însumi le predau (să nu fotografiezi în mod excesiv figuri de bătrâni, copii, câini, pisici expresive, flori etc.), promit cât de curând o expoziţie care se va numi (parafrazând un film celebru) “Mondo cane, mondo pane”.
Chapter
Câinele ecologist: mondo cane, mondo pane
13 Comments ↓
Aşteptăm cu interes expoziţia! Subiectul fotografiei tale e cel putin genial, cum sta el in intersectie, printre masini, cu sticla de ulei de floare in bot, conştiincios şi foarte atent sa nu fie lovit… pentru ca, nu-i asa, în România, chiar şi atunci cand pot fi evitaţi, există şoferi cu pitici pe creier care apasă mai cu forţă acceleraţia, de dragul unui plus de adrenalină! (Of, pancreasul meu!)
@genius: Am vazut de nenumarate ori soferi ranjind a satisfactie dupa ce au lovit un caine. Din pacate, nu e vorba numai de adrenalina. E pur si simplu rautate. Expozitia asta sper sa se ridice la nivelul mesajului continut in titlul ei. Intr-o lume in care lupta pentru o bucata de paine se da uneori parte in parte cu cainii strazii, exista la polul opus atat oameni cat si patrupezi care traiesc regeste. Nu vreau sa fie o expozitie care arata cu degetul acuzator. E doar o amara constatare…
Citind articolul postat,mi-au venit în minte secvente dintr-o emisiune TV de ieri dedicata orasului Toronto, privit sub mai multe aspecte, emisiune la care invitata a fost Catalina. A povestit despre atât de multe lucruri frumoase si locuri locuri frumoase pe care le-a vizitat acolo impreuna cu Sebastian, încât chiar îmi doresc sa le vizitez cândva si eu. Legatura pe care o fac cu articolul postat de tine e ca la un moment dat a povestit si despre un cersetor care a oprit-o pe strada si a întrebat-o foarte politicos daca îi poate da un dolar, dupa care si-a cerut scuze daca a deranjat-o. Mi-am amintit imediat de un tînar pe care l-am vazut nu de mult cersind într-un tramvai si care de ciuda ca nimeni nu i-a dat niciun ban, dupa ce a coborât a tras atâtea înjuraturi, câte au putut fi auzite pâna a plecat tramvaiul din statie. No comment!
@viorica: Si mie mi-a placut prezenta Catalinei la The Money Channel, unde ea a fost invitata speciala a emisiunii de sambata 20 februarie (intre orele 11-12). Mi-am amintit, a propos de cersetori, de un cersetor “oficial” al orasului (care avea si un caine), in Germania, despre care Vergi imi povestea ca e agreat de primarie pt. a satisface “nevoia de mila” a cetateanului. Ce zici de una ca asta?
incercam sa localizez.ploiesti?vest?
trist.
si aici cersetorii mor de frig pe strada, dar macar sunt asociatii care incearca sa ii cazeze, sa le gaseasca de lucru etc si doar in cazul in care ‘fug ‘ de-acolo isi gasesc o soarte trista, chiar cea mai trista cu frigul de afara.
.-= luminitza´s last blog ..le chevalier =-.
@luminitza: Da, Soseaua vestului, dinspre Gara de vest spre Nord cam unde incepe Malu Rosu, la Ofelia. Interesant e faptul ca in occident exista containere speciale pt. deseurile din plastic. Aici, neexistand asa ceva, sticlele de plastic sunt adunate de oamenii saraci si vandute probabil la un fel de centru de achizitii, ca alea de fier vechi. Cati bani reusesc amaratii de ei sa ia pentru munca asta, habar nu am. P.S. M-am uitat pe google la preturile deseurilor din plastic, am gasit ceva, destul de greu si de vag. Cam 0,2 $ pe kg. Nu cred ca sunt mai mult de 200 sau 300 de kg in caruta aia, ceea ce inseamna cam 40-60 $. Pt a aduna atat de multe sticle, cred ca se munceste cel putin o saptamana. Deci cu chiu cu vai, amaratii aduna vreo 150-250 de dolari pe luna. Din suma asta poti fi sigura ca 80 % ajung in mainile protectorilor. Asa ca familia respectiva ramane cu cel mult 30 sau 40 de dolari castig pe luna (un dolar pe zi!!!)
…
as putea spune ca ai tras un adevarat semnal de alarma si oameni din acestia merita tot respectul! mi-ai adus aminte de niste amariti pe kö-allee, ca sa le spun asa si care vind mici jucarii din lemn, pe care le cioplesc sub ochii trecatorilor! cind ar fi mai simplu sa intinda mina!muncesc insa cu demnitate, ca cine stie de ce au ajuns in o asemenea situatie. Acum fara gluma am vazut recent o emisiune cu un milionar, care a inceput prin a stringe sticle pe stadioane sau gunoaie! ce ma mir eu insa e ca exista la voi deseuri de plastic. Aici o sticla de plastic costa din start 25 de centi, pe care ii recuperezi, cind o duci inapoi! bun pt. buzunar si mediul, pe care ne tot laudam ca il ocrotim!
era sa uit ca de fiecare data esentialul, abia asteptam expozitia! la ce titlu sugestiv te-ai gindit!!!
@vergi: Asa ar fi normal, sa poti recupera banii de pe sticlele folosite, chiar la magazin. Din pacate la noi sticlele din plastic inunda padurile, poienile, raurile, strazile, parcurile etc. Pt. ca din nefericire unii dintre concetatenii nostri nu se gandesc la dezastrul ecologic provocat de aruncarea la intamplare a ambalajelor din material plastic (care nefiind biodegradabil, ramane intact acolo unde e aruncat). Cel mai impresionant era insa cainele (care era chiar al omului cu pricina). Cateva sute de metri cat i-am vazut eu, cainele nu i-a dat drumul din gura sticlei!
P.S. Fotografiile le am, asa ca la primavara le voi expune cu siguranta.
draga Mihai, chiar si fara cuvintele tale din postare, fotografia “vorbeste” despre compasiune si empatie fata de oameni care au o soarta cruda si nici nu sunt in stare sa iasa din ea.
.-= literelibere´s last blog ..Orizont şi verticală =-.
@literelibere: Ma bucur ca fotografia este atat de “graitoare”, tocmai pentru ca intentionez sa fac acea mica expo despre care vorbeam
Foarte tare poza si acest subiect ma duce cu gindul la…America(cum altfel) caci acolo, intra-devar oamenii strazii colecteaza tot ce este sticla,de plastic sau nu si sint centre unde le valorifica primind un bon valoric din care poti cumpara numai din anumite magazine(de regula cele din preajma centrului de colectare)
Dar…atentie nu numai homlesii fac treaba asta.Multe familii(chiar mai instarite)aduna peturile ce rezulta din consumul in gospodaria lor si le valorifica apoi.Chiar nu e o rusine,la centrele respective sint containere pe categorii de peturi,sint admise si dozele de sucuri,bere si alte bauturi si daca mergi cu un portbagaj plin scoti de-o masa copioasa la un restaurant.In esenta e un lucru bun care daca s-ar aplica si la noi nu ai mai vedea peturi aruncate peste tot.
@laura: Si Vergi imi spunea ca in Germania, pt. fiecare sticla de plastic returnata la magazin primesti … 25 de centi! E ceva, nu? In Romania, de ce sa nu-i exploatezi pe sarmani, daca se poate?