Anul Nou

Crăciun fericit!

Un copil minune?

Clipul de mai jos a fost vizitat pe YouTube de peste 6 milioane şi jumătate de oameni (!!!) în mai puţin de o jumătate de an. Wow! Copilul (5 ani) care cântă la ukulele a învăţat acest lucru acum un an împreună cu mama sa (35 de ani), privind pur şi simplu la televizor (NHK). Amândoi sunt japonezi şi, în mica ei prezentare, mama îşi cere scuze pt. engleza lor imperfectă. Dar ce mai contează limba, când băieţelul ăsta are în minte o întreagă orchestră, are un ritm perfect, poate improviza cu o uimitoare dezinvoltură? Mi-am amintit instantaneu de frumosul film August Rush, numai că aici e vorba despre un băieţel real, nu despre un mic erou dintr-un film. Se poate numi copil minune? Priviţi şi judecaţi singuri!

Artă digitală

La mulţi ani, Viorica!
La mulţi ani, Sebi, de Sf.Sebastian! (18 decembrie)

Totul are un început . Aceasta este prima expoziţie de artă digitală a elevilor Liceului de Artă “Carmen Sylva” din Ploieşti. Au făcut-o cu pasiune, cu timiditate şi mari emoţii. Laudele dar şi criticile nu au întârziat să apară, aşa cum este şi firesc. Sunt, poate, încă departe de ceea ce se poate considera artă vizuală autentică. Dar sunt foarte aproape de ceea ce înseamnă speranţa că au transmis un mesaj frumos şi că data viitoare va fi, cu siguranţă, mult mai bine; pentru că sunt talentaţi şi pentru că nu au nimic altceva de făcut decât să se deprindă şi mai mult cu aceaste fascinante tehnici de realizare a artei pixelilor.  Adriana Brăileanu şi cu mine, ca profesori coordonatori, îi felicităm încă o dată, cu toată căldura şi sinceritatea. Iată o selecţie din expoziţie. Enjoy!

Ana Vlădescu

Andrei Tuţu

Antonio Niculae

Hilde Mănescu


Irina Szellelki

Mădălina Matei

Mihai Al. Hoţescu

Mihai Teodorescu

Monica Soare

Ştefan Manu

Răzvan Năstase

Fotografie şi Tuba Project la Ploieşti

La mulţi ani, Anca!
Săptămâna aceasta aş numi-o săptămâna fotografiei şi a jazz-ului în Ploieşti, în pofida faptului că, de ex., fosta AAF din România a dispărut definitiv după revoluţie, reînfiinţându-se în zilele noastre, într-o formă oarecum regională, la Oradea. Miercuri, două expoziţii de fotografie: una, a Clubului ”Fotonud”,  la Muzeul de Artă, alta, a familiei Oana şi Arthur Zafiriadis, la Teatrul “Toma Caragiu”. Joi, o expoziţie de artă digitală, la Liceul de Artă “Carmen Sylva” din Ploieşti. Duminică, o expoziţie foto a elevilor aceluiaşi liceu, la Cazinoul din Sinaia. E ceva, nu? Cu-atât mai mult cu cât aceşti elevi sunt îndrumaţi de prof. drd. Adriana Brăileanu şi de mine O surpriză de proporţii, în continuarea vernisajului expoziţiei foto Zafiriadis, a fost concertul de jazz organizat de regizorul Lucian Sabados la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti cu Tuba Project, featuring Bob Stewart, care va concerta în zilele următoare şi în Bucureşti, după cum aflăm din informaţiile linkului de mai sus. Iată şi câteva fotografii pe care le-am făcut în timpul spectacolului, care a fost absolut memorabil. Enjoy!

Pentru a vedea şi alte imagini, apăsaţi pe Continue reading

Seară de poveşti la Teatrul Equinox

La mulţi ani, Sebastian!

Am povestit despre nişte poveşti povestite, ca de obicei: unele pe care le auzisem sau le citisem la rândul meu, cu mulţi ani în urmă, altele pe care mi le spune seară de seară Îngerul meu, până adorm. Sala de teatru Equinox este o sală frumoasă, aşa cum nu mai există alta în Ploieşti, cu scaune vechi şi lambriuri şi ferestre camuflate înalte, ea însăşi păstrând în adormire poveştile de tribunal ale unui veac trecut, uitat (Palatul Culturii din Ploieşti a fost iniţial Palatul Justiţiei); cu vreo patruzeci de iubitori de frumos care au abandonat strălucirea becurilor de campanie electorală din stradă şi oferta zgomotoasă a spectacolelor în aer liber şi au venit aici tăcuţi, emoţionaţi, în speranţa ca se va întâmpla în sufletul lor ceva miraculos. Şi s-a întâmplat. Cu încetul, unicul personaj de pe scenă care eram eu însumi, s-a multiplicat, evocând alte personaje de prin Commedia dell ‘ Arte, de prin Renaştere sau Baroc, cu vorbe şi gesturi largi, complicate, sofisticate, stângace, insuficiente pentru a descrie dintr-o răsuflare o stare specială de muzică, imagine şi verb. Ca să fie miracolul complet, Cristina s-a ridicat şi s-a adresat publicului la final, extrem de emoţionată, într-un fel în care vorbele de-acum nu ştiu să povestească, iar lacrimile celor prezenţi mi-au amplificat senzaţia de vis. Mulţumesc, Cris, pentru ceea ce ai spus. A fost poate cel mai preţios dar primit în ultimii ani de la tine . Şi pentru că totuşi, acesta este un blog public, mă opresc aici, desigur la fel de emoţionat în continuare, făcând loc fotografiilor în care se pot recunoaşte minunaţii mei prieteni actori, artişti, muzicieni, adunaţi în jurul regizorului Mihai Vasile, mentor şi veşnic ucenic, în acelaşi timp: Ema Dan-Vasile, Bogdan, Vlad şi Anca Stoicescu, Valter Paraschivescu, Nicu Lupu, Suzana Marin, Nelu Streche, Florin Ouatu, Emilia Drăgoi, Alina Negoiţă, Mihai Gheorghe, Andreea Niculescu, Leonida Chifu (Firi) şi toţi ceilalţi care m-au onorat cu prezenţa. Le mulţumesc tuturor pentru această seară magică, le mulţumesc şi celor foarte mulţi care mi-au scris e-mail-uri de felicitare, aflaţi la mai mari depărtări.

Succes, Luminiţa, azi, la vernisajul expoziţiei “ArtistBook” de la Centrul Cultural Pompidou din Paris!

Pentru a vedea mai multe imagini, apăsaţi pe Continue reading

Lansare de carte la Teatrul “Equinox”

INVITAŢIE
Miercuri, 2 decembrie, ora 18,00 în Sala Teatrului “Equinox” a Palatului Culturii din Ploieşti, va avea loc lansarea cărţii mele, “Vivaldi în Veneţia”. Această frumoasă întâmplare se datorează prietenului meu de o viaţă, regizorul Mihai Vasile, care, ca de fiecare dată când îi propun un nou proiect, se implică din toate punctele de vedere (el fiind de altfel şi realizatorul afişului alăturat) cu o energie şi un suflet nebănuit de mari. Îi mulţumesc şi pe această cale. Aşadar, vă invit cu drag să participaţi la acest eveniment, care va fi urmat de proiecţia unui excepţional film canadian de mediu metraj, “Magic Violin”, dedicat celebrului muzician veneţian (în regia lui Raymond Saint-Jean şi coregrafia Daniellei Tardif).