Paris Photo
Sous Le Ciel De Paris-Acordeon
Am fost, am văzut, mi-am reîncărcat “bateriile”! 
Absolut excepţional, totul! Am locuit în inima Parisului, la 50 de metri de Sacre Coeur. Patru zile de noiembrie de neuitat, la cea mai mare expoziţie de artă fotografică din lume – “Paris Photo” de la Caroussel du Louvre şi apoi, la unicul Disneyland din Europa. 
Acest blog neavând caracter comercial, îmi permit totuşi să vă arăt şi vouă – pur informativ – câteva dintre lucrările expuse (vândute la preţuri exorbitante: 23 de mii, 47 de mii şi chiar 150 de mii de euro!), cu mulţumiri speciale organizatorilor care mi-au oferit acreditarea ca jurnalist şi artist fotograf român şi care mi-au permis fotografierea. Patru zile împreună cu Luca, Luminiţa şi Antoine, cărora le mulţumesc din suflet pentru aceste clipe de neuitat.
Pentru mai multe fotografii, apăsaţi pe
Notă: Următoarele trei poze (ca de altfel toate imaginile/reportaj din expoziţie şi din Paris) sunt făcute de mine şi au, desigur, preţuri ceva mai mici 
bine ai revenit pe blog si inca cu asemenea imagini! de cind le astept! expozitia nemaipomenita, nu ma mai mira preturile, o fotografie adevarata e la fel de valoroasa ca si un tablou! minunate si pozele cu luca si luminita! ce zile minunate, ce mare lucru sa fi alaturi de cei dragi! si ce pacat ca viata a pus intre noi atitia km. Totusi cind omul vrea dispar distantele oricum!
Excelente poze!Cand am ajuns la ultima dintre ele,imi venea sa strig:”vreau sa vad mai multe poze de la Paris!!!” Sunt sigura ca ai sa mai postezi si altele,asa ca am rabdare,fiindca merita.
P.S.Excelnta “ilustratia muzicala”(adevarata “emblema” a Parisului)care insoteste vizionarea pozelor.
@vergi: A fost incredibil de greu sa selectionez 30 si ceva de fotografii, din totalul celor peste 2 mii facute, crede-ma. Doar vazandu-le pe toate ti-ai putea face o idee despre frumusetea calatoriei
@viorica: Am vazut de curand un film despre Edith Piaf, in plus, un acordeonist (pe care l-am si fotografiat) canta atat de frumos in apropiere de Moulin Rouge, asa ca asta e motivul pt. care am adaugat muzica. Peste cateva zile voi posta si fotografii de la Disneyland
a fost o bucurie sa te avem oaspete si ne bucuram ca eforturile de a te simti bine fie si o perioada atat de scurta,nu au fost zadarnice!
te mai asteptam cu drag!
luminitza´s last blog ..cu bunicu’ la disneyland
@luminitza: Numai maine nu-i poimaine, cum se zice, si ne vom reintalni din nou, foarte curand, de data asta in Romania
M-am simtit foarte bine impreuna cu voi, din toate punctele de vedere (de neuitat de ex. restaurantul indian sau bunatatile libaneze), iar reintalnirea cu Luca, de fiecare data e absolut emotionanta, cum e si firesc, intre nepotel si bunic 
Multumesc pt. reinnoirea invitatiei. Voi veni cu drag oricand la Paris, pentru ca este orasul care mi se potriveste cel mai bine, si spiritual si sufleteste vorbind 
hei, parizianule, ce fotografii minunate ne-ai adus din tara lui Luca:). bineinteles ca mi-a atras imediat atentia Nobuyoshi Araki pe care l-am prezentat si eu odata pe blog. esti fericit ca ai putut vedea asa ceva pe viu.
literelibere´s last blog ..Cain şi Abel
Ma bucur pentru tine ca ai trait momente unice si de neuitat!
Minunate si sugestive poze,sint convinsa ca esti cel mai fericit om de pe pamint,cu copii si nepoti fantastici.
Din fericire si eu am trait asemenea emotii cind am fost la Disneyland in Los Angeles.Nu se pot descrie in cuvinte minunatiile vazute si traite.Nu uit insa ca,in anul 1990 am vazut un parc asemanator in Germania,se numeste Europa-Park mult mai “modest” dar care m-a uluit asa cum m-au uluit si fascinat o serie de lucruri noi pe care in Romania din aceea vreme nu le aveam.Spre exemplu:bancomate,magazine uriase gen moll,statii peco cum sint azi si la noi,interfonul si multe altele.
@literelibere: L-am vazut pe Araki la tine pe blog… Cu-adevarat, ce mare emotie poti simti atunci cand esti in fata operelor de arta fotografica, in original! Expozitia a fost absolut remarcabila!
Iar daca nu-l ai, mai bine nu mergi. Daca ti-ai pierdut sufletul de copil eu cred ca ti-ai pierdut de fapt sufletul, cu totul…
@laura: Romanii din generatia noastra isi pot aminti si de prima sticla din plastic de 1,5 l, pentru sucuri, de dinainte de revolutie (pe care o puteai cumpara la talcioc, de la sarbi sau unguri), de prima Coca Cola din Bulgaria (pt ca esticii aveau Pepsi, din cand in cand, sau celebrul Cico) sau de “normalitatea” magazinelor din Polonia, Ungaria sau RDG, unde gaseai de toate, fara coada, in vreme ce aici se omorau om cu om pentru alimentele de baza, date pe cartela… Revenind la Disneyland, adevarul e ca trebuie sa ai suflet de copil ca sa te bucuri de toate minunatiile de-acolo
Je m’baladais sur l’avenue
Le cœur ouvert à l’inconnu
J’avais envie de dire bonjour
à n’ importe qui
N’importe qui et ce fut toi,
Je t’ai dit n’importe quoi
Il suffisait de te parler
Pour t’ apprivoiser
Chorus:
Aux Champs-Elysées,
Aux Champs-Elysées
Au soleil, sous la pluie
à midi ou à minuit
Il y a tout ce que vous voulez
Aux Champs-Elysées …
La cat mai multe calatorii!
@genius: Multumesc pentru frumoasele versuri ale cantecului care imi place atat de mult!
De data asta au fost cateva locuri in care nu am ajuns: Tour Eiffel, Catedrala Notre Dame, Champs-Elysées etc., pentru ca, locuind in Montmartre, am vrut sa explorez in detaliu zona, pe urmele artistilor interbelici…