Absolut întâmplător am găsit pe net un site care mi-a plăcut, fără rezerve, cu poze, sunet şi texte, fără caracter comercial – cum se specifică în autoprezentare – , publicate sub rezerva “dreptului de consumator”. Situl se numeşte free-state.org. Partea inedită pentru mine este că echipa sitului mi-a publicat integral cartea “Rock & Depeche”. Am lăsat la o parte legea dreptului de autor, numai şi numai pentru că gestul lor mi s-a părut inocent de frumos, deşi ar fi fost de-a dreptul perfect să-mi ceară măcar formal permisiunea (eu deţinând copyright-ul, ca autor şi editor al cărţii). Mi s-a întâmplat ceva asemănător acum nişte ani cu excelentul regizor de film Adrian Sitaru care, deşi nu mă cunoştea, şi-a făcut filmul de licenţă (“Despre Biju”) pornind de la povestirile mele din “Visul de iarnă al Isabellei”. Numai că în acest caz, regizorul m-a căutat pe net şi, după ce am corespondat, a primit acceptul meu, cu toată prietenia. A fost o colaborare de bun augur. Adrian Sitaru este acum un cineast premiat, recunoscut pe plan internaţional, un artist care are multe de spus în arta filmului. 
Aici e locul să reamintesc şi impresionanta iniţiativă a lui Sebastian de a crea un site dedicat exclusiv cărţii mele “Visul de iarnă al Isabellei”, care este foarte vizitat şi pentru care din nou îi mulţumesc. Chiar dacă cei de la free-state.org nu m-au căutat în prealabil pentru un accept formal, în schimb mi-au mulţumit pe site. E chiar ok, din punctul meu de vedere. Desigur că, dacă urmăreau un profit pecuniar sau ar fi tipărit cartea la o altă editură fără permisiunea mea, se schimba situaţia. Aşa că tot ceea ce aştept pe mai departe este să fiu contactat, pentru a stabili eventual o întâlnire cu membrii acestui fan club. Deşi nu-i cunosc personal, îi salut cu prietenie şi îi asigur că realmente gestul lor m-a bucurat.
Notă: Cartea mea “Rock & Depeche” poate fi citită pe situl amintit aici. Enjoy! 
eu nu ma prea pricep la ce e voie si ce nu dar ideea sa iti publice cineva cartea o gasesc formidabila! e una din cartile tale , pe care as reciti-o in orice zi din nou si regret din suflet ca nu o mai am. Asa ca am sa citesc cu placere pe site.Cum cu siguranta o sa o citeasca nenumarati adolescenti si mai putin adolescenti. Eu am fost oricum emotionata, cind laura sava mi-a spus ca sotul ei e un mare admirator al tau si ti-a citit cartea!! si citi ca el!!!!
@vergi: Si pe mine ma uimeste ca, la mai bine de 15 ani de la aparitie, “Rock & Depeche” starneste acelasi interes printre adolescenti si nu numai. Daca iti vine sa crezi, exista familii tinere care si-au botezat fetitele nou-nascute Vladiana, dupa numele eroinei cartii mele (nume de altfel inventat de mine – din Vlad si Ana)
. Am dat la vremea aceea, intr-o singura vara, peste cinci mii de autografe, mai ales la mare… Astazi editurile sunt bucuroase sa poata vinde un tiraj de o mie de exemplare ale unei carti, indiferent de renumele scriitorului. Daca nu mai ai cartea, se rezolva, bine ca mi-ai spus, cu prima ocazie ti-o trimit in Germania.
multumesc, pune pe lista de prioritati!!! am avut-o dar poate i-a placut cuiva foarte mult!!! ceea ce de fapt ma bucura!
Cu admiratie mare si emotie va scriu si eu (intr-un sfarsit
)…si asta numai datorita lui Vergi, care mi-a facut curaj, introducandu-ma atat de frumos in universul dumneavoastra 
…pe mine, dar mai mult pe sotul meu, Ciprian, care v-a citit cu pasiune, pe vremea cand era doar un adolescent…
Va felicit din tot sufletul pentru toate reusitele de care v-ati bucurat de-a lungul anilor si va marturisesc ca intru mereu cu drag pe site, unde imi incarc bateriile cu frumos si liniste pentru intreaga zi
Cu un pic de intarziere va urez si eu: La multi, multi ani fericiti de ziua numelui si ma bucur nespus de mult ca v-am descoperit!!!
Cu drag,
Laura Sava si familia
.-= Laura Sava´s last blog ..Festivalul blogurilor gustoase =-.
frumoasa surpriza!mai tii minte ca te-am ajutat sa faci coperta?:-)
@vergi: Ideea de “furt” sigur ca in principiu e urata, dar daca ar fi sa se prescrie o astfel de fapta, intr-un termen extrem de scurt, daca deci cineva si-a dorit din tot sufletul o carte de-a mea si a luat-o de la tine, ok, e deja iertat
@laura sava: Cuvintele Dvs. mi-au mers direct la suflet, va multumesc ca priviti cu inima tot ceea ce fac eu, pentru ca intr-adevar din inima o fac (de-aceea ma si rog la bunul Dumnezeu sa aiba grija de ea multi ani de-aici inainte, la fel de generos cum a facut-o pana acum). Si noi va urmarim cu bucurie frumosul Dvs. blog. E o adevarata incantare ce faceti!
@luminitza: Cum sa nu tin minte ca ai facut coperta? Mai ales ca e si specificat acest lucru in interiorul cartii. Pana si Gogu Cosmin a desenat ceva acolo si de asemenea, isi aminteste cu drag de acea frumoasa perioada din adolescenta. Asa ca uite un bun prilej sa-ti multumesc din nou.
foarte interesant. dar cum ai aflat de site-ul asta daca ei nu te-au anuntat inainte? m-ai facut curioasa cu cartea asta. o s-o rasfoiesc cand ma intorc la bucuresti si voi avea mai mult timp liber. felicitari!
Am fost foarte bucuroasa cand la inceputul unui an scolar,cateva eleve mi s-au laudat ca au obtinut autografe pe cartea ta,pe cand erau un vacanta la mare.Pe când sa ne asteptam un scenariu de film(scris de tine desigur!) pe care sa-l propui unui regizor?
@literelibere: Din cand in cand dau cautare pe google numele meu, tocmai pt a afla daca au aparut recenzii noi sau articole pe net sau in reviste tiparite pe hartie despre carti sau eseuri de-ale mele. Asa am aflat si despre acest site. Iti pot trimite cartea, scrie-mi un e-mail cand te intorci si se rezolva
@viorica: Cartea e scrisa sub forma unui scenariu de film pe care la vremea respectiva voia sa-l faca Mircea Daneliuc in calitate de producator, in regia lui Nicolae Corjos (regizorul “Liceenilor”). Dar din pacate nu a avut finantare. Asa ca m-a sfatuit sa o public sub forma de carte. Asa am si facut. Din cate imi dau seama, de vreme ce cartea este citita cu acelasi interes si dupa mai bine de 15 ani, oricand ea poate deveni si film. Doar sa existe un producator interesat, si totul va fi ok
multumesc:)revin cu un email cand ajung la bucuresti.
.-= literelibere´s last blog ..Levi Strauss şi relativismul =-.
Stimabile Domn !
In primul rand doresc sa va spun ca eu, Ciprian Stefancu (Cluj-Napoca) am postat pe http://www.free-state.org cartea Rock&Depeche scrisa de Dumneavoastra in ’94, fara sa ma gandesc la drepturile de autor pentru ca site-ul meu nu are si nu vrea sa fie nimic comercial. Imi cer scuze pentru neplacerile create!
In al doilea rand, doresc sa va multumesc pentru intelegerea de care dati dovada in fata acestui fapt si lasati-ma va rog sa va spun ca aceasta carte a schimbat mentalitati la o generatie intreaga, printre care si a mea, motiv pentru care am ales sa o atasez pe site
Va multumesc inca o data pentru intelegere !
P.S.
Pe data de Sambata 14.11.09 am organizat la Cluj un “party depeche mode” unde ne vom intalni din toata tara cei care am citit cartea Dumneavoastra atunci, in 94 si nu va pot spune cat de mare ar fi bucuria si surpriza sa va avem alaturi acum.
ciprian.stefancu@yahoo.com este e-mailul meu unde astept cu nerabdare un raspuns din partea Dumneavoastra.
Mai multe detalii depsre eveniment gasiti la: http://www.free-state.org, http://www.trupadeacoperire.ro si http://www.doingtheartwork.com
Nemarginite multumiri !
@freestate: Draga domnule Ciprian Stefancu, dupa cum am scris si in textul de mai sus, gestul dvs. de a face cunoscuta cartea mea prin intermediul internetului m-a impresionat cu-adevarat si va confirm ca, in acest caz, nu se pune problema dreptului de autor. Comentariul dvs. da dovada unui bun simt exceptional pe care l-am ghicit de indata ce am parcurs intregul site http://www.free-state.org, pentru care iarasi va felicit (sunt si eu pasionat de fotografie, muzica si film, mai ales de fotografia alb-negru). Ma surprinde in mod placut sa vad ca aceasta carte este citita din generatie in generatie, ca sa zic asa, ceea ce probeaza soliditatea argumentului pe care eu l-am expus chiar la inceputul ei, sub forma unui motto. Nadajduiesc sa comunicam la fel de frumos, pe mai departe si va doresc succes
.
Nelu,eu ce pot sa zic,ma bucur ca am in biblioteca mea singura carte scrisa de tine si anume cea care face subiectul acestei postari.Sper din suflet sa intru intr-o zi si in posesia altora,eu oricum te felicit si ma mindresc cu tine chiar daca ma situez la polul opus,adica,sint un om de rind,fara pretentii.
Apreciez din suflet familia mea largita,va iubesc pe toti,oricind si la orice ora pot spune ca, am rude frumoase inteligente si ma mindresc cu ele.
@freestate: Mi-ar face mare placere si bucurie sa pot veni la Cluj, la exceptionalul eveniment organizat de dvs., numai ca imi este practic imposibil sa ma mobilizez atat de repede, mai ales ca a doua zi trebuie sa fiu in Bucuresti. Va multumesc inca o data pentru frumoasele cuvinte si mai ales pentru sufletul pe care il puneti in tot ceea ce faceti. Sunt onorat, asta-i cuvantul. E unul dintre cele mai emotionante eventimente pe care le-am trait
@laura: Dupa cum vezi, cartea pe care o ai in biblioteca se bucura in continuare de prietenia celor pentru care cu sinceritate am scris-o acum 15 ani. Si eu ma mandresc cu tine si cu toata familia mea de la Timisoara. Ca de fiecare data, te rog sa-l saluti si pe Nicu Mic (fratele tau si varul meu) mai ales ca eroul cartii mele chiar asa se numeste: Nicumic
Va multumesc si eu, inca o data pentru gandurile frumoase de aici si din e-mailuri. Este o onoare pentru mine sa stiu ca Omul care a scris cartea adolescentei mele (si nu numai), imi comunica la mai bine de 15 ani de la lansare.
Imi pare foarte rau ca lucrurile nu s-au pretrecut mai repede pentru a va putea avea alaturi de noi la Cluj. Oricum, eu in saptamana care urmeaza am sa fiu la Bucuresti, asa ca poate, daca aveti timp si sunteti acolo, o sa ne putem intalni sa discutam mai multe si despre proiectul Dumneavoastra din ultimul e-mail.
Daca sunteti in Bucuresti intr-una din zilele saptamanii viitoare, va rog sa ma sunati (0740.054.587). Eu voi fi acolo de luni seara pana joi seara.
Va multumesc inca o data pentru tot !
@freestate: E perfect asa. Intr-una din zilele din intervalul luni-joi ne vom intalni cu siguranta si vom discuta proiectul. Nu uitati sa le transmiteti sambata prietenilor dvs. (pe care ii consider si prietenii mei) cele mai bune ganduri!
e atat de frumoasa cartea asta, toti cei carora le-am imprumutat exemplarul meu au ras in hohote citind-o, dar au si plans cu sughitzuri la final… si eu tot:(
@genius: Ma bucur ca te emotioneaza in continuare. Si pe mine, la fel, asta-i viata adevarata: si cu vesele si cu triste… Totusi, ma surprinde ca nimeni, dar absolut nimeni dintre scriitorii contemporani, nu s-a gandit sa mai scrie o carte inspirata din viata adolescentilor de dupa 1989. Nu mai vorbesc de vreun film. Asta arata cat de mult sunt interesati “oamenii mari” de viata celor care maine-poimaine vor ii vor inlocui, peste tot: si in economie si in politica si in arta si in suflet. Eh, daca auzi de vreun investitor interesat de tema, here I am
…
Esti scriitor? Sunt onorata de a “rasfoi” blogul unui scriitor…
@vioviod: Da, sunt scriitor. Poti sa citesti cate ceva despre mine chiar aici, la “categorii”. Blogul nu e tocmai locul cel mai adecvat in care ma pot exprima ca scriitor, dar e un mijloc de comunicare foarte viu. Si eu, de asemenea, ma simt onorat de fiecare nou si adevarat prieten. Iti multumesc pentru aprecieri
Doamne,recitesc mereu cu placere cartea dumneavoastra si cu mare apreciere.E o carte geniala pe care as recomanda-o tuturor.Pacat ca inca nu s-a facut un film dupa carte.
@Sabina: Multumesc mult pentru frumoasele ganduri si frumoasele cuvinte. Eu sper cu sinceritate ca se va face un film intr-o buna zi dupa aceasta carte si mai cred ca nu e prea departe acea zi
Sper sa se faca cat mai repede acel film..cu siguranta nu o sa fie la fel de bun ca si cartea dar macar sa se faca pentru ca merita..
@Sabina:
De doua seri am parte de o lectura un pic mai neobisnuita, “Rock si depeche”…Initial numele nu mi-a spus nimic, cum nu sunt mare fan nici al rockului nici al depesilor, insa, inca de la primele pagini am realizat ca e o carte mai aparte, pe alocuri amuzanta, pe alocuri emotionata si deosebit de captivanta. Finalul s-a lasat cu o ploaie de lacrimi si o mare intrebare “ce s-a ales de Vladiana si Nicumic???”
@Oana: Asa cum e viata, cand mai vesela, cand mai trista… Hm, defapt, in linii mari, sunt amandoi ok acum
Dar asta e alta poveste. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase 