Vivaldi în Veneţia
Acum 12 ani am început la Veneţia munca de documentare la un subiect care mă bântuia din adolescenţă: Antonio Vivaldi. Oricât de greu ar fi de crezut, nu există în literatura română contemporană de specialitate o monografie dedicată marelui compozitor veneţian. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am început cercetarea. Un altul a fost acela că nici cele mai importante dicţionare muzicale din lume n-au fost reactualizate în ultima jumătate de veac, astfel încât, absolut nedrept, mai persistă informaţia “romanţată” că Vivaldi ar fi fost copilul unui modest bărbier şi că ar fi murit în sărăcie, abandonat de rude şi de prieteni. Adevărul din documentele recent descoperite relevă însă faptul ca tatăl lui Vivaldi era un violonist excelent şi un prosper om de afaceri iar Vivaldi a murit faimos şi bogat, doar că departe de patrie, la Viena. Periodic, am revenit în lagună, mânat de dorul întortochiatului labirint al canalelor, al palatelor seculare, al numeroaselor biserici sau al gondolelor de pe Canal Grande, de mirosul puternic al leandrilor din insula Lido şi de plaja tăcută a Adriaticii, de muzica nocturnă a micilor trupe de cafe concert din piaţa San Marco, de la Cafeneaua Florian şi, desigur, de obsesia mea pentru misteriosul Ospedalle della Pieta. Astăzi, în sfârşit, mi-a apărut cartea cu acest subiect (redactarea, machetarea, editarea şi tipărirea ei au constituit motivul absenţei mele destul de îndelungate de pe blog). Se numeşte “Vivaldi în Veneţia” (Editura liberART, 2009). E defapt o monografie album. Sunt 224 de pagini de text şi aproape 100 de fotografii în sepia pe care le-am făcut anul trecut, sub îndrumarea inimoasei doamne Micky White, unica femeie vivaldolog din lume care pare a şti chiar totul despre marele muzician veneţian (M.W. este şi coordonatoarea unui film absolut remarcabil despre Vivaldi, “Vivaldi’s Women” and “Gloria” realizat în 2005 de BBC TV). Am prezentat cartea (un fel de avanpremieră a lansării) la Muzeul de Artă din Ploieşti, în faţa colegilor mei profesori de muzică din judeţul Prahova (la iniţiativa unei bune prietene, Rodica Georgescu, inspector şcolar de specialitate) şi a unui număr impresionant de elevi de la Liceul de Artă “Carmen Sylva” din Ploieşti, lângă care s-au aflat Tereza Sandu, directoarea liceului, de care mă leagă o prietenie de-o viaţă şi mulţi alţi prieteni buni, printre care Valter Paraschivescu, pictor, 
Adriana Brăilleanu, pictor şi Eugen Petri, sculptor. Am urmărit mai apoi câteva secvenţe dintr-un film documentar excepţional regizat de Raymond Saint-Jean, cu orchestra de cameră “I Musici de Montreal” sub bagheta lui Yuri Turovsky şi în coregrafia Daniellei Tardiff (DVD primit în dar din Germania de la Vergi şi Viori, surorile mele, cărora le mulţumesc şi pe această cale). Astăzi se împlinesc exact 70 de ani de la cununia părinţilor mei, undeva, în Ardealul de nord, la Porolissum, cetate dacică liberă, azi numită Moigrad. Pe vrema când trăiau, era cea mai importantă aniversare a familiei. “Tratatul de caligrafie” l-am dedicat tatălui meu, în cer şi copiilor mei, aici, pe pământ. “Vivaldi în Veneţia” o dedic mamei mele, care iubea muzica lui Vivaldi într-un fel aproape mistic şi de la care am moştenit darul de a vedea lumea ca pe un şir nesfârşit de poveşti pe care, la rândul meu, le repovestesc: recurent, în oglindă, augmentat sau diminuat, cu bucuria de a crede, uneori, că le-am inventat eu însumi.
Mulţumiri speciale următoarelor personalităţi care m-au sfătuit şi îndrumat cu caldă prietenie, mi-au oferit materiale documentare inedite şi au sprijinit cu nepreţuită competenţă redactarea şi tipărirea acestei cărţi: prof. dr. Francesco Fanna – director al Institutului Naţional Antonio Vivaldi din Veneţia (Italia), Micky White – vivaldolog (Anglia); prof. univ. dr. Joscelyn Godwin – Colgate University Music Department (USA); prof. univ. dr. Alexandru Leahu, prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, prof. univ. dr. Vasile Iliuţ, prof. univ. dr. Dan Dediu – rectorul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, prof. univ. dr. Viorel Munteanu – rectorul Academiei de muzică din Iaşi, prof. univ. dr. Ştefan Angi – şeful catedrei de estetică al Academiei de muzică “Gh. Dima” din Cluj-Napoca, Laurenţiu Ulici – critic şi istoric literar, acad. dr. Eugen Simion, Dan Eugen Pineta, Tania Radu – vicepreşedinte al Institutului Cultural Român, Monica Joiţa – director ad interim al Institutului Cultural Român din Veneţia, Corina Bădeliţă – cercetător la Institutul Cultural Român din Veneţia.
Pentru a vedea mai multe imagini de la prezentarea cărţii, apăsaţi pe
bravo! felicitari pentru carte. Vivaldi este minunat. il ascult ades.
literelibere´s last blog ..Premiul Păcii – Claudio Magris
felicitari!asta e (inca) o relizare!
asteptam si noi povestea cu autograf, daca se poate!
P.s. acum 3 zile la Paris, s-a vandut primul exemplar din cartea mea, pe sub mana:-)
luminitza´s last blog ..few pearls la doi ani jumate
Felicitari din Timisoara,locul de unde ai plecat si nu l-ai uitat!
eu sint din aceia ,care ma laud, ca greu ma impresioneaza ceva, dar la rindurile tale mi-au dat lacrimi de emotie! te felicit din tot sufletul pt. carte, stiu cit ai muncit la ea! se pare ca a fost o avantpremiera a lansarii, asa imi explic absenta familiei de la ea.Sa ne spui de lansare, poate se intimpla minuntea si pot veni! mami a plins de bucurie pe norisorul ei de unde ne vegheaza si ai ales perfect , nimeni nu iubea vivaldi mai mult ca mami, il recunostea intotdeauna! iti dorim o vinzare mare si o critica buna de tot, cum de altfel ai avut la toate cartile tale!noi cei de aici sintem foarte mindri de tine, familie si prieteni!
Felicitari pentru aparitia cartii,rod al muncii tale depusa cu o perseverenta demna de invidiat,pe parcursul atâtor ani!
Abia astept sa primesc cartea promisa cu autograf.
@literelibere: Multumesc mult. Eram sigur ca iti place Vivaldi, dupa felul in care scrii pe blogul tau despre muzica si despre arta in general
Asa ca felicitari si tie! Si la cat mai multe carti vandute! Binenteles ca veti avea un exemplar din cartea mea, cu autograf.
Chiar acum urc in masina si plec la Bucuresti, spre voi, cei din familia mea de-acolo.
@luminitza: Nu cred ca poate exista o satisfactie mai mare a unui autor decat sa i se vanda cartile … pe sub mana
@Un vechi prieten: Niciodata nu voi uita patria mea, Timisoara, si nici pe prietenii mei de-acolo, pe care ii consider ca pe niste buni si adevarati frati. De ce ai semnat anonim, bunule si dragule Gole? Tu esti cel mai bun si devotat prieten al meu din copilarie. Te asigur ca voi face o lansare de carte la Timisoara, spre primavara anului viitor, asa ca un exemplar din carte iti este dedicat cu tot sufletul tie si lui Ani.
@vergi: Gandul ca am facut un lucru frumos si bun pentru cei dragi, ma emotioneaza si pe mine la fel de mult. Si eu sunt mandru si bucuros ca existati.
@viorica: Vine, vineee autograful!
eh,era doar cineva care nu a mai avut rabdare pana la lansarea oficiala a cartii mele de fotografie,la Pompidou pe 4 decebrie la salonul international de carte de artist.restul se vor vinde oficial,sper:-)
luminitza´s last blog ..few pearls la doi ani jumate
Mi se pare a fi unul dintre cele mai insemnate evenimente culturale la care ai fost invitata sa participi, cu o lansare intr-un spatiu de-a dreptul impresionant, Pompidou. Si eu sper sa aiba rabdare lumea, pana pe 4 decembrie!
coane mihalacehe,
ma bucur din inima pentru inca o reushita purtind brandul “cochinescu”… simteam io in ultima vreme ca ne pregatesti ceva… “mirosul” nu m’a inselat nici de data asta… sincere felicitari pentru noaua ta carte si d’abia astept sa o tin in miini…
cu dedicatia ta, evident…
te sarut si te imbratzishez cu drag,
b.
@katinka: Stii cum se zice, cred ca muream daca nu o publicam
Si pentru ca mai am de scris destul de mult si frumos de-aici inainte, mi-am propus sa si traiesc mult si mai ales frumos. Iar ca sa traiesti mult si frumos pentru a scrie mult si frumos, nu ar avea nici un rost daca nu ai avea niste prieteni atat de minunati ca tine si ca toti cei care mai trec pe-aici si citesc ce mi se mai intampla prin ganduri…
Cind un om isi relizeaza pe deplin unul dintre visuri,acela se cheama un om fericit.Daca acel om mai are pe deasupra si o familie minunata cum este familia ta,atunci fericirea se numeste implinire.Felicitari pentru carte,poate cindva ajung si eu la ea.
@laura: Mie cuvantul fericire mi se pare a fi acea bucurie de neatins, la care insa poti aspira. Tocmai de aceea pot sa-ti spun ca sunt bucuros atata cat mi s-a daruit, pentru ca e cu-adevarat o mare bucurie sa simti ca atat de multi oameni iti sunt prieteni adevarati. Voi face probabil o lansare de carte si la Liceul de muzica “Ion Vidu” din Timisoara, daca cei de acolo vor fi receptivi la propunerea mea. Eu, ca fost elev al liceului, mi-as dori tare mult. La anul, din cate mi s-a spus, se vor sarbatori si 60 de ani de la infiintarea liceului, asa ca, fiind prezent acolo, te voi cauta cu siguranta sa-ti dau o carte
O carte pe care multi au asteapt-o, multi o invidiază acum că a aparut… şi ştii ceva, merita să fie aşteptată atât! Pentru ca e frumoasă! Şi daaaa, are poze… pe care le poţi pune şi în ramă! Te felicit din suflet!
@genius: Ma bucur ca am avut inspirata idee de a tipari fotografiile in sepia, imi plac tare mult si mie, asa
Multumesc pt. aprecieri, eu cred ca e o carte asteptata de multa vreme nu numai de specialisti, de muzicologi, cat mai ales de multi melomani, de iubitorii muzicii lui Vivaldi…
cum rar se intimpla, sa imi pice ochii pe muzica clasica, a fost sa fie ca tocmai astazi sa intru intr-un magazin si pe ce imi pica ochii??” Die vier Jahreszeiten”( mami avea dreptate sa le spuna ” cele patru anotimpuri ” si nu doar “anotimpurile”)Asa ca stii ce a urmat, ti le-am luat , desi sint convinsa ca le ai de cind lumea!!
tocmai am terminat de copiat interviul, felicitari!!!!
@vergi: Sunt sigur ca CD-ul luat de tine nu-l am, probabil e o interpretare noua, asa ca abia astept sa o ascult. Multumesc mult, sister.
@mircea: Sunt bucuros ca ai comentat aici, cu-atat mai mult cu cat stiu ca nu obisnuiesti sa faci comentarii pe alte bloguri. Multumesc mult pentru felicitari si te mai astept si cu alte comentarii in viitor