Ioan Mihai Cochinescu s-a născut la 16 aprilie 1951, în municipiul Timişoara. Mama sa, Florica (Pop) Cochinescu, s-a născut la 29 mai 1919 în satul Moigrad (Porolissum), jud.Sălaj şi a murit la 14 iunie 2008 în municipiul Bucureşti, iar tatăl său, Florian Cochinescu, s-a născut la 14 aprilie 1918 în satul Sineşti-Potcoava, jud. Olt şi a murit la 15 februarie 1998 în muncipiul Ploieşti. În timpul liceului, Ioan Mihai Cochinescu iniţiază şi conduce revista clandestină “Foamea literară” (1969-1970). Începând din anul 1968, realizează filme artistice şi documentare de scurt metraj la Studioul Cinematografic “16 februarie 1933″ al Cineclubului C.F.R. Timişoara sub îndrumarea cineastului Dragoş Sandu. Este premiat pentru scenariul şi regia filmului “Când oamenii se joacă” , Bucureşti, 1969 (v. “Pasiuni pe 16 mm”, red. Dragoş Sandu, Eugen Sandu, Iosif Costinaş, Victor Gligor, pag.178 ş.a., Întreprinderea Poligrafică “Banatul” din Timişoara, com.194/1971). Acelaşi film, prezentat de Televiziunea Română în 1970, obţine la Hiroshima (Japonia), 1975, Marele Premiu şi Medalia de aur. În perioada 1974-1980, este profesor de chitară clasică, vioară, pian şi estetică la Liceul pedagogic din Ploieşti. Începând din 1980, este profesor de estetică, pian şi procesare computerizată a imaginii la Liceul de Artă “Carmen Sylva” din Ploieşti.
____________________________________________________
Studii
Urmează cursurile Liceului de muzică “Ion Vidu” din Timişoara (1958-1970) , studiind vioara cu prof. Daniel Györgyevits, pianul, armonia şi compoziţia cu prof. I.Brudaşcă, ansamblul coral şi dirijatul cu prof. Livia Balla.
Absolvent (1974) al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (Facultatea de Compoziţie-Muzicologie), unde i-a avut ca profesori pe George Bălan, Dan Constantinescu, Myriam Marbe, Victor Giuleanu, Emilia Comişel, D.D.Botez, Marin Constantin, Grigore Constantinescu, Dan Buciu, Alexandru Leahu ş.a.
Ioan Mihai Cochinescu este Doctor în Muzică (Estetică) al Universitatii Naţionale de Muzică Bucureşti (teza: “Barocul muzical veneţian ilustrat prin creaţia şi personalitatea lui Antonio Vivaldi”, 2005).
Foto 1 şi 2: Solemnitatea înmânării Diplomei de Doctor şi conferirea titlului de Doctor în Muzică (Estetică) de către prof.univ.dr. Dan Buciu, rectorul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti în anul 2005. Foto 3: După susţinerea publică a tezei de doctorat, împreună cu fiul său, Sebastian şi fratele său, Nicolae. Foto 4: Împrenă cu îndrumătorul tezei sale de doctorat, prof.univ.dr. Al.Leahu (28 februarie 2005)
___________________________________________________
Activitatea literară, cinematografică, de artă fotografică şi de editare
Literatură
Debutează literar cu proze scurte în revista “Argeş” din Piteşti (1968). Publică povestiri în revistele pentru copii ale epocii şi în antologia “Ştafeta fanteziei” (coordonată de Mircea Sântimbreanu, 1968). În perioada studenţiei, Cochinescu publică articole şi interviuri în presa bucureşteană. Participa în anii ’80 la activitatea unor cenacluri bucureştene cunoscute, ca : “Junimea” condus de criticul Ovidiu S. Crohmălniceanu, “Cenaclul de luni” condus de profesorul Nicolae Manolescu, “Cenaclul I.L.Caragiale” din Ploieşti, dar şi la unele aproape anonime, din Câmpina, Mizil, Pucioasa sau Slănic. Colaborează cu Teatrul Equinox din Ploieşti condus de regizorul Mihai Vasile, încercând astfel să anihileze, ca mulţi dintre colegii săi optzecişti, efectul nepublicării lor în volume sau reviste literare, ca urmare a cenzurii practicate în epocă. Apariţii sporadice, cu proze scurte, în revistele “SLAST” (1986) şi “Tribuna” (1987). Scos de cenzură dintr-un volum colectiv de proze scurte (1986, Editura Cartea Românească).
Film
Între 1970-1974 realizează câteva pelicule artistice de scurt metraj şi documentare, dintre care filmul “Nunta” (realizat în 1974 pentru susţinerea lucrării de licenţă în Studioul de Cineficare al Conservatorului “C.Porumbescu” din Bucureşti, sub îndrumarea regizorului Nicolae Corjos, în colaborare cu Televiziunea Română - redacţia muzical-simfonică) este premiat la Colocviul Naţional de folclor de la Suceava (1974). În acelaşi an Ioan Mihai Cochinescu organizează o proiecţie cu filmele sale la Conservatorul bucureştean iar la scurtă vreme după acest eveniment îl cunoaşte pe regizorul italian Vittorio de Sica ( aflat în România cu prilejul unui concert susţinut de Corul Madrigal dirijat de Marin Constantin, care a interpretat compozitiile fiului sau, Manuel de Sica). La întâlnirea cu studenţii români din Studioul de Cineficare al Conservatorului bucureştean, remarcabilul regizor italian şi fiul acestuia apreciază elogios activitatea cinematografică a tânarului student.
Artă fotografică
Devine membru al Asociatiei Artiştilor Fotografi din România – AAF în anul 1982 (AAF desfiinţându-se după 1989, după zbuciumate conflicte post-revoluţionare a luat fiinţă o nouă asociaţie a artiştilor fotografi români, AAFR ), participă cu lucrări de artă fotografică la expoziţii şi concursuri în ţară , dar şi în Franţa, Brazilia, Polonia ş.a.(1982-1986), obţinând prestigioase premii. Publică eseuri, articole şi traduceri în revista “Fotografia”. Inventează formele fotoplane şi fotospaţiale , expuse la Galeriile AAF, Sala Dalles (Bucuresti 1983), Muzeul de Artă din Ploieşti (1987) şi în Polonia cu ocazia vernisajului expoziţiei personale de artă fotografică a artistului de la Szczecin, 1-7 sept.1986 (participare la recomandarea CCES, Cabinetul Preşedintelui, nr.9806/8 aug.1986). Iniţiază în 1987 la Ploieşti Primul Salon Naţional de Eseu Fotografic, ESEF ‘87. Ministerul Afacerilor Interne (Securitatea) îi interzice în 1982 participarea la Salonul de Artă Fotografică de la Royan (Franţa) iar apoi, trei ani consecutiv (1987, 1988 si 1989), îi interzice deplasarea în R.F.Germania pentru participarea la seminariile internaţionale de artă fotografică organizate de Verband Deutscher Amateur-Fotografen-Vereine E.V. din Braunschweig, deşi fusese unicul nominalizat al conducerii AAF din România pentru a reprezenta România (cf., d.e., adresei AAF nr.4/7.I.1988 către oficialităţile şi conducerea MAI ale jud. Prahova – secţia paşapoarte) cu menţiunea că “problemele valutare (transport şi sejur) sunt asigurate de noi (AAF din România)”. Ofiţerul de securitate care l-a vizitat pe artist la domiciliu cu acest prilej pentru verificările uzuale ale epocii în vederea întocmirii raportului informativ i-a comunicat că motivul interdicţiei îl constituiau pericolul mesajelor decadente ale lucrărilor sale, fotografierea unor subiecte strategic-militar-industriale şi intenţia artistului de a părăsi ţara pentru a cere ulterior azil politic guvernului vest-german (informaţii parvenite Securităţii ca urmare a denunţurilor practicate în epocă; în mod firesc, acestea figurează în dosarul de urmărire informativă a artistului, aflat în arhivele Securităţii).
Editare
În anul 1993 Ioan Mihai Cochinescu înfiinţează şi conduce Editura liberART, care îşi propune să tipărească şi să promoveze cărţi de beletristică, manuale şcolare, poezie şi alte tipărituri. Sub sigla Editurii liberART apar în intervalul 1993-2005 cărţi semnate de Ion Stratan, Costin Lupu, Gabriel Coman, Lucia Gruescu, Iulia Bucescu ş.a.
______________________________________________________________________
Afilieri
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (1993), membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (1982, membru fondator şi preşedinte al Societăţii Pentru Literatură Ploieşti – SPLP (1990), membru fondator (1994) al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România – ASPRO.
______________________________________________________________________
Opere literare şi de cercetare ştiinţifică
• În 1968 apare în volumul colectiv de proze scurte scrise de adolescenţi Ştafeta fanteziei, coordonat de Mircea Sântimbreanu, la Editura Tineretului
• În 1975 scrie romanul Prefacerea în cerb (nepublicat).
• În 1980 este oprită de cenzură publicarea romanului Nicumic, la Editura Cartea Romanească.
• În 1985, aceeaşi soartă o au volumele de proze scurte Insula şi Visul de iarnă al Isabellei, la Editura Dacia din Cluj şi la Editura Junimea din Iaşi.
• În octombrie 1989 este oprit din nou de cenzură, chiar în momentul intrării sub tipar a romanului Ambasadorul la Editura Cartea Românească, deşi avea referatele de recomandare pentru editare semnate elogios şi entuziast de către Ov.S.Crohmălniceanu, Cristian Moraru şi Gabriela Adameşteanu.
• Debutează editorial dupa Revoluţia din 1989, cu romanul Ambasadorul (Ed.Cartea Româneasca, 1991).
• În 1993, apare Rock & Depeche. Filmul unui roman (Editura LiberART, Ploieşti).
• În 1996 apar Visul de iarna al Isabellei şi Insula, (Editura RAO), proze scurte din anii ‘80.
• În 2001 apare volumul Tratatul de caligrafie (eseuri, Editura Noel Computers, Ploieşti).
• În 2006 reeditează Tratatul de caligrafie la Editura Libertas, Ploieşti
• În 2006 apare Tratatul de alchimie. Muzica şi alchimia la Editura Libertas, Ploieşti (ediţie bilingvă, română-engleză)
• În 2006, apare în Philobiblon, BCU Cluj-Napoca, traducerea în limba engleză a Tratatului de alchimie. Muzica şi alchimia
• În 2007 apare Tratatul despre sublim la Editura Libertas, Ploieşti
• În 2009 apare Vivaldi în Veneţia, album-monografie, la Editura LiberART, Ploieşti
______________________________________________________________________
Creaţii în domeniul cinematografiei
• Ultimul om de zapadă, (1968)
• Când oamenii se joacă, (1969)
• Casa de pe colină, (1969)
• Oraşul, (1970)
• Peştele in apă, (1971)
• Nunta, (1974)
Filme artistice documentare pentru Televiziunea Antena 1 Ploieşti, emisiunea “Arta comunicării” (1999-2000)
______________________________________________________________________
Colaborări mass-media
Reviste literare: Contrapunct, România Literară, Literatorul, Caiete Critice etc.
Televiziunea SOTI – Bucureşti, Televiziunea Română – TVR, Radiodifuziunea Română, TV Antena 1 etc.
______________________________________________________________________
Premii literare
Considerat unanim de critica literară din 1991 drept “cartea anului”, romanul Ambasadorul obţine trei dintre cele mai prestigioase premii acordate in România pentru literatură:
• Premiul Academiei Române
• Premiul Uniunii Scriitorilor
• Premiul pentru proză “Liviu Rebreanu” .
_____________________________________________________________________
Referinţe critice
Gabriela Adameşteanu, Magdalena Bedrosian, Nicolae Breban, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Călin Căliman, Mircea Cărtărescu, Ov.S.Crohmălniceanu, Constantin Hârlav, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Leahu, Monica Lovinescu, Fl.Manolescu, Dan C.Mihăilescu, Simona Popescu, Tania Radu, Iosif Sava, Eugen Simion, Octavian Soviany, Elena Ştefoi, Alex.Mihai Stoenescu, Ion Stratan, Cristian Teodorescu, Laurenţiu Ulici, Ioan Vieru, Maria Urbanovici ş.a
(Vezi şi: Nota biobibliografică alcatuita de criticul şi istoricul literar Constantin Hârlav pentru Dicţionarul general al literaturii române (lit.C-D), editat de Academia Română, 2004)
______________________________________________________________________
Volume publicate
• Ambasadorul, roman (1991)
• Rock@Depeche. Filmul unui roman, roman (1993)
• Visul de iarnă al Isabellei. Insula, povestiri (1996)
• Tratatul de caligrafie, eseuri (2001, 2006)
• Tratatul de alchimie. Alchimia şi muzica (2006)
• Tratatul despre sublim (2007)
• Vivaldi în Veneţia (2009)
______________________________________________________________________
Link-uri:
Visul de iarna al Isabellei
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Mihai_Cochinescu
http://en.wikipedia.org/wiki/Ioan_Mihai_Cochinescu
http://fr.wikipedia.org/wiki/Ioan_Mihai_Cochinescu
http://de.wikipedia.org/wiki/Ioan_Mihai_Cochinescu
wow! ce palmares! desi stiam mai totul, am fost din nou foarte mindra de fratele meu cel mic, ajuns …asa de mare!!!nu stiam ca pot scrie comentarii, citisem de fapt de mult! la cit mai multe realizari!!!
Ma bucur ca ai publicat o prezentare completa a activitatii tale artistice de pana acum,pe care iti doresc sa o completezi cu multe alte realizari deosebite care desigur vor urma.
Felicitari si multa putere de munca!
Comentariu sters datorita continutului trivial.
Anonimului celebru (188.25.47.237)
Placerea raului este litera de lege pentru unii.Desigur au( da’ n-au) realizari demne de lauda ,iar modestia ii impiedica sa ni le dezvaluie.Sau poate au scris altii despre ei si ne dau si noua referintele.Macar un nume?
Domnului Cochinescu
Felicitari pt.creatie.
Nu sunteti singurul care incomodeaza prin existenta si afirmare.
@vergi: Palmares de care sunt mandru, sincer, n-am de ce sa nu o recunosc, mai ales ca e rezultatul unei munci de-o viata…
@viorica: Multumesc, sper sa am putere de munca si sanatate pentru frumoasele proiecte pe care le am, slava Domnului
@188.25.47.237: Sa-ti raspund? Sa nu-ti raspund? oO… Ce dilema! Doamne, cat de jalnic poti fi! La o injuratura ar trebui sa-ti raspund tot cu o injuratura. Daca n-as sti cine esti… Dar poate ca nu toata lumea stie cine esti… Urmand exemplul Wikipediei privitoare la politica moderarii discutiilor si comentariilor, deoarece ai folosit un limbaj obscen, voi face cunoscut IP-ul tau (ooops!): 188.25.47.237 (nu de alta, dar… sa nu ramai un amarat de… anonim; pt. ca, cine stie, cineva chiar ar vrea sa-ti zica vreo doua). Data viitoare, daca mai accesezi acest site, te rog sa comentezi intr-un limbaj decent (chiar daca impotriva opiniilor altora).
@mara antonescu: Iti multumesc pentru felul in care l-ai pus la punct pe amaratul refulat de mai inainte. Cred ca stii (el stie sigur) ca as fi putut sa-l trec in spam. Nu l-am trecut din doua motive: 1. S-a facut singur de ras. 2. Comentariul tau a fost punctual, lucru pentru care inca o data iti multumesc
ei bine, ceva ceva tot stiam despre tine dar acum, cu toate datele astea noi pe care le-ai pus pe blog, chiar pot spune ca te cunosc ca artist. bravo!
.-= literelibere´s last blog ..Departe de Net =-.
Nu este o placere sa raspunzi jigodiilor , ci un rau necesar.Ignorarea a dus la inmultirea lor.
@literelibere: Mutumesc mult. Iti urmaresc la randul meu blogul cu acelasi interes, chiar daca te-ai “mutat”
@mara: In mod normal, eu nu le raspund jigodiilor. Daca totusi am facut-o de data asta, e un gest-manifest ca sa zic asa. Sper ca persoana respectiva a inteles ca trebuie sa se supuna legilor (atat oficiale cat si ale bunului simt), altminteri, odata intrata pe net, “amprenta” sa e detectabila si in … gaura de sarpe (e suficient sa dai cautarea IP-ului pe Google, iar apoi sa apelezi la cativa prieteni din domeniul IT). Ai atat de multa dreptate. Nu cred ca e ok sa le lasam sa atinga cu noroi chiar totul, din umbra anonimatului. Pe de alta parte eu unul nu-i voi mai raspunde sarmanei persoane, nu de alta, dar sa nu inceapa sa creada ca e chiar importanta
@188.25.47.237: http://www.cotidianul.ro/deputat_psd_de_vrancea_turnator_la_17_ani-73639.html
imi pare rau ca abia acum mi-a sarit in ochi ca ai avut si un rau pe lista ta de comentarii, asta ca sa il numesc la modul foarte elegant! din pacate asa e in viata si buni si rai si trist este ca nu se inhaiteaza niciodata raii cu raii sa isi faca cit vor rau , ci lovesc doar in cei buni! ce concluzie tragem de aici? ca e o sarmana fiinta , roasa de rautate si invidie, specii din astea de cind lumea! si se mai si ascund, cit pot. Eu stiu un lucru, daca am chef sa injur pe cineva, spun cine sint si injur ! daca o fac din umbra e miseleste! eu nu stergeam comentariul, sa se vada cit gunoi exista inca in societatea noastra!si ca sa il citez pe tati, important e ca nu pot dormi unii de grija ta si te vorbesc de rau, e deja o dovada ca esti vizavi de ei cineva si tu chiar esti CINEVA!! si premiile multe si criticile din partea unor personalitati in domeniu , despre care la vremea studentiei mele nici nu visam, ca ar stii ca exista un cochinescu in lumea asta, o dovedesc!! si cind ai critici de la o monica lovinescu sau un crohmalniceanu si am numit doar doi corifei, nu iti mai pasa de gunoaie!!!
@vergi: Nu i-am sters comentariul decat dupa ce a recidivat. Si asta va ramane ca un principiu, cel putin pt. mine: daca omul greseste, ok, lasa-l asa, o sa-si dea seama lumea singura unde e adevarul. Dar daca persista in prostie, atunci sa o faca unde vrea, dar nu aici. Parerea mea este ca persoana respectiva este cineva care a fost (este) influentat de tehnicile de discreditare/minimalizare/desfiintare a intelectualilor practicate de politia politica inainte de revolutia din 1989, puse in practica uneori din initiativa informatorilor epocii (colegi de scoala, “prieteni” etc.). Imi propusesem candva sa-i deconspir pe acesti sarmani nenorociti vanduti sistemului pt. un pumn de banuti si cateva marunte privilegii. Daca vreodata as cere dosarul meu de urmarire informativa de la fosta securitate, n-as face-o din razbunare, crede-ma, ci as face-o numai pentru a aduce limpeziri in randul celor foarte apropiati si dragi mie (in special copiilor mei), care fara sa vrea au fost de-a lungul timpului bantuiti de indoieli in ceeace priveste verticalitatea mea. Printre cele cateva lucruri la care tin este faptul ca desi as fi avut toate motivele din lume sa fac macar un mic compromis, nu l-am facut niciodata – ceea ce nu-i chiar de ici, de colo. Pretul? N-am fost publicat, am fost cenzurat si interzis (de ex. mi-au oprit cronica saptamanala culturala de la ziarul local) si n-am putut pleca in strainatate (Franta, RFG etc.) desi aveam invitatii la expozitii si seminarii. Cu sinceritate iti spun ca sentimentul meu vis-a-vis de acesti oameni de nimic nu este de razbunare ci numai de compasiune, de mila. Ii spuneam unuia dintre ei acum cativa ani ca va fi foarte greu (defapt imposibil) sa ma denigreze pana intr-acolo incat sa-mi fie arse absolut toate cartile, eseurile, lucrarile de arta, cronicile favorabile, premiile etc. numai si numai pentru satisfacerea jalnicului sau orgoliu. Asa ca, uite, exceptand aceste periodice puseuri de amaraciune, promit ca nu-i voi mai baga in seama pe denigratorii mei.
fooooooooaaaaaarte bine faci!! si mai ia-ti timp sa scrii pe blog, sintem o gramada, care iti simtim lipsa!
@vergi: Voi relua la un moment dat postarile pe blog, dar nu acum, pentru ca lucrez la un proiect care imi ocupa aproape tot timpul. Multumesc mult pentru sustinere!
P.S. Luminita a inceput sa posteze pe un blog nou cu un nume tare frumos: “colouredsounds” (“sunete colorate”). Succes, Lumi! 
In primul rand vreau sa spun ca am ramas placut surprisa sa aflu despre tine si despre succesurile tale. Daca iti spune ceva Timisoara, str. M.Kogalniceanu nr.9 mi-ar placea sa ma contactezi pe adresa mea de mail ( nela.nicola@yahoo.com ).
@Nela Nicola: Cum sa nu-mi spuna ceva adresa de care zici, daca acolo am copilarit!
O sa-ti scriu, binenteles, si ma bucur ca ai ajuns aici la mine pe blog.