Pe streaşina lumii
Pentru a vizualiza o panoramă făcută de mine la Sfinxul din Bucegi daţi clic pe linkul din stânga, dar numai dacă aveţi sau după ce instalati programul QuickTime Player. Vă mulţumesc. Enjoy!
Am trăit azi sentimentul că mă aflu pe streaşina lumii, odată ajuns la Sfinx, la Babele şi Crucea Caraimanului. O fi el acoperişul lumii acolo, în Himalaya-Everest, dar uite că şi aici, la numai doi paşi depărtare de noi, de la vreo 2300 de metri altitudine, lumea se vede în toată splendoarea ei iar peisajele sunt cu-adevărat sublime.
Dând laoparte avertizarea meteo (cod galben în toată ţara, adică ploi torenţiale, furtuni cu fulgere şi trăznete etc.), am urcat din Buşteni cu telecabina spre Cabana Babele şi de data asta am fost inspirat, pentru că a fost o vreme minunată, numai bună pentru drumeţii. Totuşi, ceaţa şi norii se rostogoleau cu mare viteză iar cerul a fost instabil. Până la Crucea Caraimanului am făcut cam 1 oră şi jumătate, adică fără pretenţii de “om de munte”. Ce-i drept, am fost echipat corespunzator, după cum se vede şi din poze. Muntele e nemilos cu fraierii, aşa că numai datorită acestui echipament nu am simţit nici ceaţa cea rece, nici vântul sau zăpada care mai persistă pe alocuri prin văi, chiar dacă suntem în mijlocul lui iunie. În plus, am avut sucuri, dulciuri şi piersici la mine. O călătorie cumva “iniţiatică”, pt. că ăsta a fost sentimentul cel straniu de amestec de teamă şi încântare pe care l-am încercat, învăluit în ceaţa cea densă din care, după un timp indefinit (aşadar lung),
monumentul Crucii a răsărit pe neaşteptate ca mirajele din deşert, numite Fata Morgana, sau precum corăbiile năluci din poveştile cavalerilor medievali. În plus, absolut nimeni nu era acolo, la monument. Nu se auzeau decât rafalele de vânt care împingeau ceaţa habar nu am în ce direcţie. Am văzut pe internet fotografii făcute pe vreme frumoasă şi mă îngrozeşte ideea că aş fi putut să cad în vreun hău, în vreo prăpastie, pentru că vizibilitatea era ok la maximum 2-3 metri, de jur împrejur. Incredibil dar adevărat, e pentru prima oară că fac acest traseu spre Crucea Caraimanului, care pe perioada iernii este complet interzis. Nici de data asta nu sfătuiesc pe nimeni să încerce o astfel de “aventură”, decât dacă e vreme frumoasă, dacă e vară, dacă eşti echipat cum trebuie şi dacă eşti suficient de rezistent la efortul trecerii de la şes la altitudinea de peste 2300 de metri. Odată îndeplinite aceste condiţii, eşti răsplătit de privelişti absolut minunate.
Pentru a vedea mai multe fotografii, apăsaţi pe Continue reading






