La mulţi ani, Luca! La mulţi ani, Robert!
La începutul lunii aprilie am văzut o expoziţie impresionantă de fotografii în Carrefour Băneasa, prilejuită de vizita unei doamne care militează pentru dreptul omului de a spune răspicat adevărul în faţa puterii: Kerry Kennedy. S-a mediatizat destul de mult evenimentul la vremea respectivă, ar fi de scris sau măcar de reflectat cel puţin la fel de mult asupra problemelor ridicate la “fileu” (expoziţia s-a bucurat şi de prezenţa marelui tenismen Ilie Năstase) de distinsa doamnă, rudă a preşedintelui american John F. Kennedy, despre care, iarăşi, s-ar putea vorbi nesfârşit de mult. Însă intenţia mea este să aduc în prim plan cele 50 de portrete ale unor personalităţi din întreaga lume, militante pentru drepturile omului, realizate de regretatul fotograf american Eddie Adams (celebru pentru cutremurătoarele sale fotoreportaje din Vietnam, inclusiv pentru fotografia cu împuşcarea lui Nguyễn Văn Lém de către Nguyễn Ngọc Loan la 1 februarie 1968; vezi foto, sursa Wikipedia)
, reprezentându-i printre alţii pe Elie Wiesel, Oscar Arias Sánchez, Dalai Lama, Arhiepiscopul Desmond Tutu, Rigoberta Menchú Tum, José Ramos-Horta, Bobby Muller, Baltasar Garzón, Marian Wright Edelman, Muhammad Yunus, Václav Havel, Maica Helen Prejean ş.a. Dintre toate genurile fotografiei artistice, portretul pare a fi cel mai potrivit pentru definirea personalităţii unui personaj, nu atât prin expresivitatea figurii sale, cât mai cu seamă prin prezenţa privirii, în plan apropiat. Talentul fotografului Eddie Adams a fost acela de a spori importanţa detaliilor fizionomice atât prin găsirea locaţiilor adecvate, a atitudinii personajelor cât şi prin utilizarea cu măiestrie a efectelor de lumină. M-am gândit din nou la oportunitatea prezentării unor astfel de expoziţii în spaţiul marilor centre comerciale (acum doi ani eu însumi am beneficiat de spaţiul Mall-ului din Ploieşti pentru un proiect destul de îndrăzneţ – forma fotospaţială realizată din bare de inox numită “Zbor”) şi îi felicit atât pe organizatori cât şi pe sponsori. Cu nădejdea că prezentarea câtorva imagini din expoziţie respectă legea dreptului de proprietate intelectuală (nu am utilizat reproduceri ale fotografiilor în scopuri comerciale) şi reprezintă bucuria de a fi părtaşi la evenimente culturale de certă valoare estetică, vă invit să daţi un “ocol” virtual prin această galerie de portrete, sperând că fiecare dintre noi se va gândi măcar pentru câteva clipe că trebuie să luptăm fără odihnă pentru dreptul nostru de a vieţui cu demnitate în faţa puterii.
Pentru mai multe imagini apăsaţi pe
Foarte frumoasa expozitia si extrem de expresiva. Au o forta aparte acele portrete alb-negru. Am mai vazut o astfel de galerie in Canada, acum cativa ani si m-a impresionat la fel de mult.
P.S. In una dintre poze, voit sau din intamplare, se mai vede un profil… color!
L-ai remarcat? ;P
Iti multumesc ca pe aceasta cale imi oferi posibilitatea de a vedea imagini dintr-o expozitie impresionanta si frumoasa despre care nici nu stiam ca a fost in capitala.
P.S.Pe cand o noua expozitie cu lucrari de-ale tale?
Frumoasa expozitie, atat prin imagini cat si prin mesaj! Intra si Romanica noatra in randul celor care protejeaza drepturile omului? Macar de fatzada, da tot e bine!
@katja: Da, e clar, sunt si eu pe-acolo
… Portretele sunt chiar foarte sugestive
La noi saracia e in imediata noastra vecinatate, numai ca ne prefacem ca n-o vedem, la fel analfabetismul (eradicat candva), la fel discriminarile de tot felul, la fel prezenta drogurilor, a violentei stradale, la fel indiferenta fata de batrani, fata de lumea satului etc. Suntem intr-o tara unde ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume, in fata puterii, zi de zi. N-o facem, pt ca am devenit o natiune obosita, plictisita de promisiuni, apatica. Au disparut pana si vocile de “temut” ale ziaristilor din anii ’90, s-au resemnat parca toti. Se mediatizeaza un continuu spectacol de prost gust, sunt promovate pseudo-valorile, sunt vandute tabloidele, ne intereseaza mai mult bijuteriile vedetelor in bichini decat problemele sociale, de viata si de moarte ale unui popor care, totusi, numara vreo 20 de milioane de suflete… 
@viorica: Anul asta in mod sigur voi face o expozitie, probabil ca mai spre toamna, prin octombrie sau chiar noiembrie.
@genius: Nu stiu daca tara noastra are habar despre ceea ce inseamna cu adevarat o campanie de lupta pentru drepturile omului, pentru ca democratia recastigata dupa revolutie are de-abia 20 de ani
ctremuratoare fotografia unde este impuscat vietnamezul
@oceania: Tot ce a fost in razboiul din Vietnam a fost sub-uman, a fost sub-animal, cutremurator, intr-adevar! Pe cat de frumos e darul asta de la Dumnezeu care se cheama Pamant, cu toate vietuitoarele si omul in primul rand, pe-atat de sub-bestial se comporta, uneori, oameni/ucigasi care au pe-acasa familii, copii, se bucura de aniversarea lor, plang daca le dispare cineva drag, uneori o ruda sau un prieten, alteori vreun animal de casa sau muscata din fereastra etc. Numai holocaustul cred ca se poate compara, cumva, cu atrocitatea evenimentelor din Vietnam, si de o parte si de cealalta a baricadelor! Desi holocaustul a insemnat uciderea a 6 milioane de oameni!!! Enorm!!! Nu stiu numarul victimelor din Vietnam, dar si o singura viata e atat de pretioasa! Oricum, notiunea de om/umanitate este definitiv patata ca urmare a unor astfel de evenimente oribile.
fenomenala expozitie ! la fel de fenomenala ideea ta , sa ne porti prin ea! danke schön!
@vergi: Ma bucur ca ai “vizitat-o” si tu, chiar merita!
multumim pentru urare:-)
luminitza a scris pe blogul său allemagne
@luminitza: Cu tot dragul
. Astept cu nerabdare postarile tale noi, de dupa concediul in Germania si Olanda.