Vreau să reabilitez astăzi patinoarul de lângă Sala Sporturilor “Olimpia” din Ploieşti (asta pentru că au fost oarece comentarii confuze după o postare anterioară). Ora 22, patinoarul complet gol (deşi ultima serie abia trebuia să înceapă). Doar câţiva tehnicieni se ocupau de stropitul gheţei cu furtunul cu apă, o maşinărie complicată pentru nivelat făcea încet-încet ture. Eram convins că vom pleca acasă fără să patinăm, pentru că, în mod inexplicabil, nu mai apăruse nici măcar o singură persoană dornică să patineze. Nici vorbă, începând de la gardian, continuând cu tehnicianul de sunet şi apoi cu cineva de la casa de bilete, am fost invitaţi pe gheaţă, iar la plecare au întrebat cu sinceră părere de rău şi chiar simpatie:”Gata? Atât de repede? De ce nu mai staţi?” (e drept că mai era cam o jumătate de oră până la epuizarea timpului, patinasem doar vreo 40 de minute). La scurtă vreme după ce am schimbat patinele cu ghetele de stradă, luminile s-au stins, muzica a încetat şi au plecat şi angajaţii, cu maşinile, către casele lor. Se poate şi o atitudine atât de “normală”, din partea celor care ne oferă servicii? Iată că da. Felicitări şi o bilă albă pentru cei care se ocupă de acest patinoar!
Incredibil dar … adevărat!?! 
De cate ori trec cu troleibuzul pe langa patinoarul din Drumul Taberei(care e destul de mic,dar bine ca e si asa!)si vad patinatorii alunecand pe gheatza,toti deodata in acelasi sens circular,cu aceiasi viteza(fiindca altfel nu se prea poate),patinajul mi se pare plictisitor si neinteresant.Ma gandesc insa acum,dupa ce am citit articolul postat de tine,la satisfactia grozava pe care o poti avea patinand in voie pe gheatza unui patinoar complet gol,pregatit parca anume “doar pentru tine”,ca pentru antrenamentul unui mare campion,incercand nestingherit toate figurile pe care le sti.Felicitari celor care se ocupa de patinoar!
P.S.Ha,ha!Pe mine nu ma pacalesti!Filmuletzul,din fericire e un trucaj!?!(desi cat de real pare…brrr!!!)
mi-am zis de multe ori sa incerc sa patinez pe gheata dar tot n-am gasit timp pentru asa ceva. stiu sa patinez pe rotile dar nu pe gheata. trebuie sa fie o experienta super sa ai un patinoar doar pentru tine insuti. in ceea ce priveste filmuletul, stiu ca e un trucaj.:))
Oceania a scris pe blogul său Joshua Bell
in sfirsit o veste buna, un fel de raspuns la postarea mea cu condica de sugestii si reclamatii. Deci, se poate si asa! totusi incredibil, ce se intimpla, intr-un oras mare ca Ploiesti, unde exista un patinoar, nu mai exista lume dornica de miscare, de aer liber? nu se face destula reclama, e prea scump, e mai interesant la disco, desi se poate si la una si la alta, abia iti faci incalzirea pe gheata! ciudat si trist! filmul insa formidabil, ma si dadusem cumva pe spate in fotoliu , sa il gust cind am auzit cazatura!!!am ris de una singura cu lacrimi!
he-he-he… patinoarul din ploiesti… da… am vrut intr’o zi sa merg int’o usoara plimbare pin’ acolo, da’ mi’a trecut brusc pornirea… fara patine? te invidiez… da’ si pentru schiat! da’ mai ales pentru periplul tau la mare… ce fain tre’ sa fi fost la mare… n’am mai ajuns iarna pe nisipul plajei din timpul studentiei… si cit imi e de dor… da’ poate dupa ce’mi rezolv problema cu piciorul (tre’ sa suport doua interventii chirurgicale la genunchi)am sa ma razbun! pin’ atunci, calatoresc si io in gind alaturi de tine! te imbratisez cu dor si drag… (b)
Asta a fost ca in filme, incredibil de frumos! Si da, bravo patinoarului din Ploiesti!
@viorica: Inseamna ca eu sunt singurul ardelean autentic din familie
Pe mine filmuletzul m-a pacalit, pana cand m-am gandit profund, ardeleneste si mi-am zis ca e imposibil sa fie asa de adanca apa, pentru ca ar trebui sa aduca prea multa, pentru fiecare concurs, hahaha! Ok, glumesc desigur, e un trucaj bine facut, totusi!
(de ex. intr-un alt clip i-au fost vanate nu mai putin de … 35 de cazaturi sau dezechilibrari) Experienta cu gheatza e frumoasa, desi cazaturile sunt cam dure – in comparatie cu schiul, vorbesc de nivelul incepatorului; la schi, daca n-ai prins viteza, cazaturile sunt destul de “soft”, in schimb daca te aventurezi catre nivelul “profi”, primejdiile sunt maaari!
Sunt sigur ca dupa ce-ti vei rezolva problemele cu genunchiul, o sa incepi sa calatoresti din nou ca in studentie! 
Si totusi, se adevereste din nou zicala pe care am scris-o sub titlul blogului meu: “Realitatea intrece fictiunea!”
@oceania: Sasha Cohen e vanata de jurnalisti, pentru greselile ei! Asa se explica acest excelent trucaj
@vergi: Pe mine m-a impresionat faptul ca am gasit la o ora atat de tarzie o amabilitate care crezusem ca a disparut definitiv din comportamentul intreprinzatorului roman. Adevarul e ca patinoarele sunt de regula foarte aglomerate, mai ales ca se asculta si muzica, e o atmosfera destinsa, sunt multi tineri dar si oameni maturi care isi doresc sa se “copilareasca” la aer curat, dandu-se pe gheatza
@katinka: Ce bine-mi pare ca ai revenit pe blog!
@genius: Daca ai vedea in filme astfel de secvente, ai zice ca prea sunt “facute”. Un patinoar gol (in plin sezon), numai si numai pentru tine? Hmmm, mai umblati la scenariu, baieti!
Cum spuneam si ieri, mie mi se pare fireasca atitudinea asta si ma bucur sa aud ca o mai patesc si altii!
Cristina a scris pe blogul său Un alt inceput
@cristina: Chiar daca pare neinsemnata, intamplarea asta ma face sa fiu si eu mai optimist si sa sper ca serviciile “normale” din tzara noastra nu mi se vor parea in viitor prea “din povesti”
Filmuletul asata l-am primit si eu in e-mail,zice-se ca e o facatura.In fine,Timisoara a avut in vremuri de demult apuse,un patinoar fain unde mergeam si eu cu Afro cind era mai mica.Din pacate s-a desfintat,dar s rasarit unul linga un mare magazin,Real,insa e doar pe perioada de iarna.
@laura: E foarte clar ca e o facatura, dar e foarte bine facuta!
Mie mi-e foarte dor de Timisoara, desi sunt sigur ca multe din modificarile din oras m-ar cam intrista (de ex. pe str. Telegrafului sau pe Aleea CFR). Un patinoar exista pe vremea copilariei noastre undeva pe la TEBA, pt ca acolo am patinat eu pt prima oara cu acele patine cu tot cu ghete, cumparate de tati de la Consignatia. Iar alt “patinoar” (natural) era in curtea liceului de muzica, unde in pauze se juca “hochei” cu maturile femeilor de servici si carbuni “cocs” in loc de pucuri (am mai scris asta, dar chiar era super tare, crede-ma!)
Nici vorba de cele doua patinoare mentionate de tine.Legat de Timisoara,nu stiu cind ai fost ultima oara aici,dar e schimbata mult,chiar strada unde ai locuit e…altceva.Sigur,noi toti cei “batrini” de acum,vom fi mereu nostslgici dupa ceea ce a fost cindva in peisajul timisorean.Insa,recunosc ca,si infatisarea de azi a orasului e placuta,au aparut constructii,magazine,spatii verzi la care altadata nici nu visam.
@laura: Poate la vara venim intr-o mica vizita la Timisoara si daca esti pe-acolo, ne bazam pe tine ca “ghid”, chiar vreau sa vad si eu cum a evoluat orasul in sensul celor spuse de tine
Da,cu multa placere.O mentiune,in perioada 25 mai-6 august sint plecata la Afro in America.Dupa,oricind cu mare placere va astept la mine,eu fiind pensioonara am tot timpul din lume sa colindam orasul,sa stam la un gratar,la povesti la noua mea casa.
@laura: Ok, multumim mult pt invitatie