Cum vor arata computerele peste 10 ani? Dar peste 30? Dar peste 50? Mă opresc aici cu numărul anilor (adică la istoria “imediată” a omenirii) în mica mea provocare de a vă da cu părerea la viitorul computerelor. În ceea ce mă priveşte, imi amintesc zâmbind cu îngăduinţă de “profeţiile” mele din anii ’78-’80 legate de vizualizarea imaginilor cu ajutorul cristalelor lichide (deci, înlocuirea filmului foto şi a suportului de hârtie, ceea ce era pe-atunci o adevărată “blasfemie”). La vremea respectivă aveam un ceas cu cristale lichide (abia apăruseră la noi) şi priveam fascinat cum “pulsau” secundele pe display. Şi uite cum, acum, scriu în faţa unui LCD, aşa cum desigur şi voi o faceţi, zilnic! (şi au trecut “doar” 30 de ani de la “revoluţia” imaginată de mine). O idee revoluţionară pare a fi construcţia unor computere cuantice. Dar sunt multe probleme privind corectarea erorilor, decoerenţa şi arhitectura propriu-zisa. Altă idee seducătoare este manevrarea computerului fără a fi atins. Va trece în istorie revoluţia siliciului şi vor fi explorate resursele bilogice, în domeniul microprocesoarelor? “In urmatorii 20 de ani va avea loc o revolutie stiintifica fara precedent; care va schimba pentru totdeauna stiinta si lumea”, spunea Stephen Emmott, directorul programului stiintific al Microsoft, si, mai cu seama seful proiectului “Science 2020″, bazat pe un “trust de creiere” care a trasat viitorul stiintei “viitorului” (si al celui de dupa el) si care a fost prezentat la Milano in urma cu o saptamana, noteaza ziarul Corriere della Sera. Potrivit cercetatorului Stephen Emmot, revolutia va consta in intersectarea tot mai mare intre informatica si celelalte stiinte, indeosebi cele biologice. “Ne aflam deja pe o pozitie foarte buna in ce priveste punerea la punct a unor modele care ne vor permite sa intelegem pe deplin organizarea celulelor sau a unor sisteme cum este cel imunitar. In esenta, vom vedea biologia dintr-un nou unghi: computerele au caracteristici similare cu cele ale celulelor. Ca si software-ul, celulele influenteaza si programeaza alte comportamente. Toate computerele au totodata o structura si functii de baza asemanatoare, dar pot efectua o gama vasta de activitati si, exact ca si celulele, au o structura de baza similara dar isi pot exercita rolul lor in medii radical diferite.” Cu alte cuvinte, în viitorul nu prea îndepărtat, vom avea grijă să nu uităm să-i lăsăm de mâncare computerului când plecăm de-acasă, aşa cum o facem, de pildă, cu peştii din acvariu?
Surse de documentare: www.yuppy.ro, www.stiinta.info, www.descopera.ro
Cotrobăie omul după te miri ce chestii, să zicem după hârtii, acte, cărţi mai vechi sau alte lucruri pe care nu se-ndură să le-arunce şi, hop! ce să vezi? găseşte exact ce nu căuta, dar de care se bucură copilăreşte. Uite-aşa şi eu am găsit azi întâmplător primul laptop pe care l-am primit cadou de la un bun prieten fotograf cu vreo zece ani în urmă, când rămăsesem pentru o perioadă fără computer pentru că i se defectase sursa. Laptopul se numea Bondwell B310. Era mândria tehnicii până nu demult, se autodefinea “Super-Slim high-speed laptop”. La rândul lui, prietenul meu îl primise în dar de la cineva din America, dar nu-l folosise niciodată. Cine avea pe atunci laptop, dintre cunoscuţii din Ploieşti? Mai nimeni, pentru că erau foarte rare şi scumpe. Ei bine, am luat unealta preţioasă acasă, numai că în scurt timp am constatat că deşi era foarte arătos, era cam rudimentar, puteam edita doar texte cu el şi atât. Practic, era un 286, or eu deja cumpărasem demult un 486 (Pentium nu apăruse încă în România). Îl iau eu azi cu binişorul, emoţionat, îl şterg de praf şi-l bag în priză. Doamne, bietul ecran, micuţ şi de un albastru intens, după ce că dintotdeauna făcea aproape imposibila citirea literelor, acum abia pâlpâia, iar imediat ce s-a iniţializat în MS-DOS, mi-a cerut o … dischetă de bootare. Iată şi caracteristicile tehnice ale “OZN”-ului meu optzecist (îi zic aşa, pt. că primul laptop Bondwell a apărut în 1985, iar al meu, B310, e de prin ’88-’89), pe care vi-l şi arăt în câteva fotografii:
Processor Type: Intel N80C286-12
RAM: 1 MB
FDD: 1.44 MB 3.5″
HDD: 60 MB (currently has 120 MB)
Display: Non-backlit CGA LCD
Modem: N/A
Ports: Parallel, Serial (2), and RGB
Expansion: Proprietary RAM card (size unknown)
Keyboard: Bondwell style (some keys not in normal positions) with numeric overlay
Aveţi şi voi “piese de muzeu” de felul ăsta prin poduri, pe-acasă? Sau le-aţi aruncat? Mai au ele vreo valoare, în afară de una sentimentală? Mă gândesc că, mai în glumă, mai în serios, unii dintre “dinozaurii” ăştia vor dispărea definitiv în numai câţiva ani şi ar fi poate util să păstrăm pentru cei din viitor vreo câteva exemplare. Dacă nu de alta, măcar să se amuze de cât de “primitivă” era “înalta tehnologie” a secolului XX!
Vă sfătuiesc – dar numai pe prietenii acestui blog să plecaţi la schi… lunea! De exemplu azi, pe pârtia Kalinderu din Buşteni, zăpada era de 60 de cm, numai bună de schiat, vremea frumoasă şi (incredibil, dar adevărat) cel mult zece persoane pe pârtia care măsoară 1,5 km. Gradul de dificultate al pârtiei este mediu, aproape uşor (după părerea mea, care sunt doar un amator al acestui sport). Orarul de azi al telescaunului: 12-16. DN1? Absolut normal, s-a circulat ok cu maşina, nici o coloană, nici un ambuteiaj. Dacă reuşiţi s-o tăiaţi de-acasă, plecaţi spre Buşteni lunea pe la 10 din Bucureşti (sau pe la 11 din Ploieşti) şi n-o să vă pară rău (din fericire pentru mine, eu lunea nu am cursuri )
Pentru a vedea şi alte fotografii, daţi clic pe Continue reading
Mi-am dat seama, după ce mi-a zis acelaşi lucru şi Oceania, că Alice Balsom, interpretând Paganini, a fost defapt prima femeie pe care am ascultat-o cântând la trompetă. Vă propun acum o altă piesă celebră, Badinerie de J.S.Bach din Suita franceză pentru orchestră nr.2 în si bemol minor care în original are solo-ul cântat de flaut. În variantele care urmează veţi fi uimiţi de transcripţiile pentru: tubă, orgă, chitară electrică sau chiar bandoneon. Enjoy!
Alessandro Fossi, tubă;
Alessandro Benigni, pian
Pentru a asculta şi celelalte variante, apăsaţi pe Continue reading
În septembrie 2007, ziarul Financial Times anunţa că Wiieste cea mai vândută consolă de jocuri din generaţia curentă. Produsă de una dintre cele mai mari companii de jocuri video din lume (cu sediul în Kyoto, Japonia), consola Wii este absolut fabuloasă. Practic, cu ajutorul unui WiiRemote (“wiimote”) – controller-ul consolei Wii – sub formă de telecomandă, ai senzaţia că mânuieşti “pe bune” fie bâta de basseball, fie crosa de golf, fie racheta de tenis sau mănuşile de box, fie bila de bowling. Ieri seară Sebi şi Cătălina au adus cu ei “OZN”-ul ăsta la mine acasă şi ne-am jucat (conectaţi la ecranul plasmei) vreo câteva ore bowling, tenis, box şi mai ales golf (care mie mi-a plăcut cel mai mult). Loviturile pe care trebuie să le “execuţi” sunt exact cele din realitate (direcţia, intensitatea, efectele etc.) iar ceea ce se vede pe ecran e uimitor de “adevărat”. Pentru o clipă m-am dus cu gândul la finalul genialului film al lui Michelangelo Antonioni, Blow Up (1966), secvenţa în care doi tineri mimi au inceput să joace o partidă de tenis cu rachete si mingi imaginare, urmăriţi de un public de mimi, iar protagonistul filmului le înapoiază o minge expediată departe, în iarbă, în afara terenului şi începe să audă chiar (tot imaginar, desigur) mingea repusă în joc. Deşi e încă un hibrid ca animaţie, Wiimi se pare extrem de interesant, nemaivorbind de faptul că poţi practica virtual nişte sporturi de mare solicitare fizică în propria ta casă (făcând eforturi fizice asemănătoare celor din realitate), fără să ai nevoie de hectare de teren de golf sau de rezervare specială la sălile de bowling sau terenurile de tenis. P.S. Atenţie! Una dintre probleme este că dacă nu iţi asiguri pe încheietura mâinii WiiRemote-ul cu ajutorul unei cureluşe speciale, există riscul să azvârli fără să vrei “bila de bowling” din mână, care desigur va ateriza exact în mijlocul televizorului
N-ai cum să nu te gândeşti la zăpadă, la început de ianuarie 2009! Şi totuşi, unde sunt zăpezile de-altă dată? Până una alta ne-am bucurat de luminile focului de cabană de la moşie, din vatra sobei, de la grătar, de la artificiile din noaptea Revelionului şi a doua noapte, cu muzică lăutărească pe TVR2: Fărîmiţă Lambru, Romica Puceanu, Gabi Luncă, ce muzică extraordinară, cu înregistrări “de aur” din arhiva TVR, anii ’71-’80! Sincere mulţumiri şi felicitări colegei mele, prof. dr. Maria Tănase Marin, realizatoarea excepţionalei emisiuni. Noroc cu această emisiune, altminteri, nu tu zăpadă, nu tu lăutari… Cum o fi uitat poporul nostru cel tânăr de frumuseţea muzicii lăutăreşti şi încă mai ascultă manele post-decembriste, hipnotizat parcă, prin maşini de lux, prin cluburi dar şi prin casele cele mai amărâte? E loc pentru toată lumea în universul muzicii, nu mă hazardez într-o dispută zadarnică împotriva unui curent sau altul, dar muzica noastră tradiţională e incredibil de frumoasă, ţi-ar trebui zece vieţi să o asculţi şi mai ales să te bucuri de ea! De ce nu s-or fi întorcând lăutarii noştri cei talentaţi la… lăutărie?
Cum vor arata computerele peste 10 ani? Dar peste 30? Dar peste 50? Mă opresc aici cu numărul anilor (adică la istoria “imediată” a omenirii) în mica mea provocare de a vă da cu părerea la viitorul computerelor. În ceea ce mă priveşte, imi amintesc zâmbind cu îngăduinţă de “profeţiile” mele din anii ’78-’80 legate de vizualizarea imaginilor cu ajutorul cristalelor lichide (deci, înlocuirea filmului foto şi a suportului de hârtie, ceea ce era pe-atunci o adevărată “blasfemie”). 
La vremea respectivă aveam un ceas cu cristale lichide (abia apăruseră la noi) şi priveam fascinat cum “pulsau” secundele pe display. Şi uite cum, acum, scriu în faţa unui LCD, aşa cum desigur şi voi o faceţi, zilnic! (şi au trecut “doar” 30 de ani de la “revoluţia” imaginată de mine). O idee revoluţionară pare a fi construcţia unor computere cuantice. Dar sunt multe probleme privind corectarea erorilor, decoerenţa şi arhitectura propriu-zisa. Altă idee seducătoare este manevrarea computerului fără a fi atins. Va trece în istorie revoluţia siliciului şi vor fi explorate resursele bilogice, în domeniul microprocesoarelor? “In urmatorii 20 de ani va avea loc o revolutie stiintifica fara precedent; care va schimba pentru totdeauna stiinta si lumea”, spunea Stephen Emmott, directorul programului stiintific al Microsoft, si, mai cu seama seful proiectului “Science 2020″, bazat pe un “trust de creiere” care a trasat viitorul stiintei “viitorului” (si al celui de dupa el) si care a fost prezentat la Milano in urma cu o saptamana, noteaza ziarul Corriere della Sera. Potrivit cercetatorului Stephen Emmot, revolutia va consta in intersectarea tot mai mare intre informatica si celelalte stiinte, indeosebi cele biologice. “Ne aflam deja pe o pozitie foarte buna in ce priveste punerea la punct a unor modele care ne vor permite sa intelegem pe deplin organizarea celulelor sau a unor sisteme cum este cel imunitar. In esenta, vom vedea biologia dintr-un nou unghi: computerele au caracteristici similare cu cele ale celulelor. Ca si software-ul, celulele influenteaza si programeaza alte comportamente. 
Toate computerele au totodata o structura si functii de baza asemanatoare, dar pot efectua o gama vasta de activitati si, exact ca si celulele, au o structura de baza similara dar isi pot exercita rolul lor in medii radical diferite.” Cu alte cuvinte, în viitorul nu prea îndepărtat, vom avea grijă să nu uităm să-i lăsăm de mâncare computerului când plecăm de-acasă, aşa cum o facem, de pildă, cu peştii din acvariu? 
să plecaţi la schi… lunea! De exemplu azi, pe pârtia Kalinderu din Buşteni, zăpada era de 60 de cm, numai bună de schiat, vremea frumoasă şi (incredibil, dar adevărat) cel mult zece persoane pe pârtia care măsoară 1,5 km. 
