Miercuri după amiază, la Casa de Cultură a Sindicatelor, înainte de vernisajul expoziţiei elevilor de la Liceul de Artă din Ploieşti şi de începerea excepţionalului spectacol de Crăciun prezentat de elevii aceluiaşi liceu în faţa a mai bine de o mie de spectatori (!!!), am organizat lansarea unei cărţi inedite de proză scurtă şi fotografie cu titlul “Brioşe” semnate de două eleve din clasa a zecea: Cristina Codreanu şi Irina Szellelki. Pentru că sunt sigur că se va mai auzi de ele în lumea literar-artistică din viitorul apropiat, iată mica introducere pe care am scris-o pentru frumoasa lor carte (după cum s-a observat din linkul de mai sus, textul a fost preluat şi de săptămânalul “Actualitatea Prahoveană”, căruia îi mulţumesc şi pe această cale):
“În urmă cu câteva luni am primit de la doamna Aurelia Stan câteva mici texte, printate pe hârtie A4 
cu fonturi colorate în mov, roz, albastru şi chiar cu floricele, pe ici, pe colo. “Sunt scrise de două dintre elevele mele, foarte talentate, după părerea mea.”, mi-a spus domnia sa, cu binecunoscuta-i voce caldă, inconfundabilă, care defineşte emoţia, bunăcuviinţa, timiditatea, blândeţea şi nesfârşita pasiune pentru literatură. “Vă rog să vă uitaţi şi dumneavoastră peste ele, când veţi avea răgaz.”, a mai adăugat şi s-a dizolvat apoi înspre murmurul domol de voci ale colegelor din cancelaria profesorilor.
Le-am cunoscut la o săptămână după lecturarea textelor.
Cristina, aproape o fetiţă, dar cu o înfăţişare voit matură de fotografie interbelică în sepia: o domnişoară neliniştită, care ţine mult la aspectul datorat vestimentaţiei, a părului, a machiajului. Un copil care ştie că domnişoara din ea se va manifesta mai devreme sau mai târziu, în toată plenitudinea ei. Şi în acest scop, se antrenează zilnic, cu maximă seriozitate.
Irina, o adolescentă cu trăsături fine ale feţei, ascunzând uneori în bretonul părului său un fel de melancolie sau de tristeţe metafizică, camuflând alteori prin veselie starea de frământare interioară a scriitoarei în devenire. Tăcută, interiorizată, atunci când te-ai aştepta să-ţi răspundă în vreun fel întrebărilor punctuale; deschisă, explozivă, atunci când sufletul ei îi dictează să o facă, în mod spontan.
Le-am recitit textele din când în când, ne-am întâlnit în mai multe rânduri, am făcut fotografii împreună la Muzeul de Artă din Ploieşti, la Teatrul “Toma Caragiu”, am vernisat expoziţii de fotografie la Liceul de Artă din Ploieşti împreună cu colegii şi colegele lor, le-am dat câteva sfaturi în privinţa textelor şi fotografiilor, le-am dădăcit, le-am certat, ne-am împăcat. Ne-am împrietenit.
Îşi adoră mămicile, cărora le mulţumesc pentru sprijinul moral, material, prietenesc; m-au rugat să spun acest lucru în mod expres şi iată că o fac, cu drag, respect şi admiraţie. Amândouă sunt pasionate de artă, iubesc muzica şi teatrul, amândouă fac fotografie artistică. Amândouă sunt, desigur, doar la început de drum. Îşi spun în această carte: Kiwi (Irina) şi Scorţişoară (Cristina). Le plac brioşele, hainele frumoase, parfumurile şi balonaşele din săpun. Sunt cochete, plictisite, enervate, bârfitoare, decepţionate, raţionale şi furioase. Cristina, nedreptăţită, plânge cu lacrimi mari, care-i şiroiesc nestăvilit pe obraji. Irina râde în hohote mai ales când e foarte tristă. Sunt admirate şi invidiate. Au şaisprezece ani. Dar scriu bine.”
haaaaaaaaa!:x este a noastra. multumesc pentru “reclama” domn’ profesoooor >:D<
ar fi interesant sa pui un fragment, ceva, din carte ca sa ne facem o idee:)
Oceania a scris pe blogul său Sunt românii de stânga?
Impresionanta prezentarea lor,care sunt sigura ca merita fiecare cuvant scris despre ele.Le doresc mult succes si perseverenta!
Felicitari!
cred ca mai mult decat descrierea lor fizica ar fii fost mai nimerit un fragment din ce scriu, vorba oceaniei;-)
luminitza a scris pe blogul său craciunul-desen animat rus
Am avut ocazia sa citesc cateva pagini din cartea dom’soarelor…si pot spune ca, desi voit non-comformista si plina de melancolie, cartea nu e altceva decat o insiruirea unor ganduri infantile, tipice pentru site-uri ieftine de internet si aproape stupide. Le cunosc foarte putin pe cele doua si am incercat sa privesc toata “capodopera” cu un ochi obiectiv…si cred eu ca am reusit. Cumpararea si citirea cartii asteia pare atat o mare irosire de timp cat si de bani pentru acei cativa dintre noi cu putin gust sau cultura literara. Pe langa paginile irosite de pomana pe niste descrieri ambigue, am avut “placerea” sa descopar si cateva fotografii la sfarsitul cartii, unele bune..insa prea putine din marea serie de fotografii nereusite tehnic(supraexpuse,arse s.a.m.d) si artistic. Singura modalitate prin care imi explic publicarea cartii asteia este cotizatia la care au contribuit mami si tati. Poate sunt putin rea, dar totusi cand ma gandesc la toti cei cu adevarat talent care nu isi permit sa publice macar o carticica, imi vine sa…Salve!
@irina: Nu e o reclama pur si simplu. E un eveniment frumos care sper sa fie urmat si de altii, in masura in care sunt indreptatiti de talentul lor si mai ales de credinta ca arta este calea pe care o au de urmat
@oceania: O sa postez cateva mici fragmente din cartea fetelor, ai dreptate, e o idee buna
@viorica: A fost un eveniment emotionant, cele doua fete nu sunt nici pe departe niste genii literar-artistice, sunt insa foarte talentate si mai ales foarte ambitioase si muncitoare. Ceea ce, la 16 ani, e chiar cel mai important lucru, nu-i asa?
@luminitza: Uneori e important sa fii promovat si ca imagine, dar e foarte adevarat ca cel mai graitor este continutul unui mesaj artistic, asa ca, la fel ca si Oceaniei iti spun si tie ca voi posta in curand cateva fragmente din cartea Irinei si a Cristinei. Eu m-as bucura daca cei mai multi dintre cititorii cartii vor intelege ca proiectul acesta ireprezinta mai curand lansarea unui concept (dreptul de manifestare artistica al adolescentului) decat parafarea unei consacrari precoce (in care eu unul nu cred, cu exceptia manifestarii geniilor de tip Mozart). La urma urmelor, chiar a fost frumos la lansare, crede-ma
http://www.actualitateaprahoveana.ro/index.php?act=show&id=articol&ids=453
@katia: Iti raspund separat, din trei motive: 1. Am apucat sa trimit raspunsuri prietenilor blogului, chiar acum cateva clipe; 2. Numele tau (@katia) seamana cu numele cuiva foarte drag si apropiat mie (@katja) si n-as vrea cu nici un chip sa se faca vreo confuzie; 3. Mi-a placut comentariul tau
Daca ar fi sa adaug totusi cate ceva la ceea ce deja am avut de zis, este doar faptul ca financiar vorbind, proiectul a fost sustinut exclusiv prin sponsorizare (sponsorul principal, caruia ii multumim din nou si pe aceasta cale, fiind prezent la lansarea cartii). In afara de aceasta, oricat de greu ar fi de crezut, proiectul a fost tinut “secret” fata de mamici si tatici, fata de profesori si colegi, pana la tiparirea cartii. Cu alte cuvinte, nici parintii si nimeni altcineva in afara sponsorului nu au contribuit cu bani sau in vreun alt fel la publicarea cartii. Eu cred ca meritul principal al aparitiei acestei carti este ca dovedeste ca orice tanar talentat, ambitios si muncitor, poate avea sansa de a se manifesta artistic, cu conditia (ai ghicit?) sa fie… talentat, ambitios si muncitor
@katinka: Bine-ai revenit aici! (ce mai faci?) Multumesc mult pt. link, e un articol fain, bine pus in pagina. Prin urmare, l-am introdus în postul meu, după cum ai vazut, recitind-mi textul
Craciun Fericit!
luminitza a scris pe blogul său craciun fericit!
Ser’us
sunt poate prea incisiva dar nu vad cum un copil care abia a trecut prin “mara” si “baltagul” poate sa scrie despre aceste maruntisuri ce se vor a fi , chipurile, “filozofice”.
am achizitionat si eu cartea asta din curiozitate, si doream sa imi exprim parerea in legatura cu realizarea pushtoaicelor. trebuie sa recunosc ca eforturile lor(?) sunt de apreciat, in ciuda faptului ca rezultatul final nu este unul extrem de izbutit, intrucat exprimarea este de departe plina de clisee. O insiruire de idei puerile, combinate cu “trairi intense” ale adolescentei premature resimtita se pare de cele doua. De altfel nu prea inteleg eu cum un om poate fi capabil sa publice o carte, pardon, sa SCRIE, pt ca publicatul este o chestie pur tehnica, el aflandu-se la un nivel de cunoastere a literaturii romane cel putin scazut
In fine, trebuie sa le multumim fetelor ca au facut gestul asta; le-au dat o lectie de noroc si de ierarhizare sociala celor care intr-adevar scriu, si care s-au “zaibit” sa mai incere a publica ceva… Zdarovo!
P.S.: avem nevoie si de astelf de carti, pt ca le putea aprecia pe cele care intr-adevar merita, la adevarata lor valoare;)
ma bucur din suflet, ca fetele de azi au si alte preocupari decit disco si computer de ex., nu ca asta ar fi ceva rau dar sa fie o ocupatie secundara!! asa ca pina acum a scris fosta profesoara din mine, acum le felicit eu din tot sufletul! chiar mi-as dori sa mai auzim de ele! si sa scrie mult, bine si frumos!
Constat o multime de binevoitori pe blog la tine, care nu se sfiesc sa isi ascunda identitatea, dar sa le atace si sa se oftice de succesul, hai sa zicem, colegelor lor (ca eu asta cred ca sunteti). Iata punctul meu de vedere: fetele nu sunt geniale, nu fac fotografeii sa pici pe spate, nu scriu sa ramai masca. Dar sunt sarguincioase, consecvente, ordonate. Si-au propus sa faca lucrul asta, l-au facut in scurt timp, ok au fost ajutate si coordonate, au fost sponsorizate etc. Sa imi fie iertat, dar e urat din partea unor colege sa le atace in felul asta, macar sa isi dezvaluie identitatea!!!
@luminitza: Craciun fericit si voua si numai bucurii!
@Зимныий ветер: Bine ai venit pe blogul meu. Nu mi-o iei in nume de rau daca iti spun ca in limba rusa “vant de iarna” se scrie “Зимний ветер” nu “Зимныий ветер”? Ti-o spun cu toata simpatia, acel “ы” final, adică “î”, nu are rost fiind inlocuit cu “и” adica “i” urmat de un “i” scurt. In ortografia limbii ruse regula este: ori “i” urmat de “i” scurt, ori “î” urmat de “i” scurt, in nici un caz si “î” si “i” si “i” scurt. E ca si cum as scrie in limba romana: “Dragi copiii (cu 3 de i), nu mai fiti atat de rai cu colegii vostri!” in loc sa scriu corect “Dragi copii (cu doi de i), nu mai fiti atat de rai cu colegii vostri!”. In cazul in care iti place acest pseudonim preluat din limba rusa (care de altfel e foarte frumos), e bine sa il scrii corect.
Revenind acum la comentariul tau, eu unul nu pot sa-l iau prea in serios, pentru ca trebuie sa spun din nou ca literatura este scrisa (de cand lumea si pamantul) in etape de varsta. Pana si cei mai mari scriitori ai lumii au scris intr-un fel la 15 ani si altfel la 30 sau 50. Binenteles ca pe la 15 ani scrii poate prea copilareste, dar important este sa vezi ceea ce este constructiv intr-o carte scrisa de cineva de varsta adolescentei. Eu nu am depistat locul in care cele doua tinere scriitoare … “filosofeaza”. Dimpotriva, sunt extrem de prozaice si au un bun simt al observatiei realitatii banale din jur. Uneori au si umor. Alteori scriu ca pe “blog” sau pe “mess” (nu asta fac toti adolescentii azi?). De foarte multe ori ele isi compun bine frazele si anume intr-un fel in care numai prozatorii stiu sa o faca. Daca aplicam o critica prea severa adolescenţei, din doua una: ori “criticul” este prea “serios”, ori “criticul” este pur si simplu ofticat ca nu a publicat el insusi o carte la varsta de 15-16 ani, sau mai grav, n-a publicat niciodata nimic. Tu in ce tabara de situezi? Mi-ar placea sa cred ca te situezi in prima tabara, iar in cazul acesta te rog sa incerci sa vezi si lucrurile bune (pentru ca sunt destule). Altfel, cartea aceasta poate fi foarte usor expediata in derizoriu printr-o afirmatie gen: “Mare lucru! Asa ceva puteam sa fac si eu!” Ei, bine, eu raspund astfel unei asemenea afirmatii: “Foarte bine! Sa vedem si noi daca esti in stare! Fa-o”
@vergi: Adevarul e ca de regula te astepti ca niste fete de varsta lor sa compuna in cel mai fericit caz poezii, asa, ca pentru revista scolii, ceea ce tot ar fi meritoriu. Insa in clipa in care din cele 90 de pagini, macar 3 sau 4 paragrafe iti releva autenticitatea exprimarii artistice, izvorite chiar din cel mai adanc for interior, spiritual, te gandesti ca e posibil ca in viitor sa avem o frumoasa surpriza si fie una dintre ele, fie alta, sa devina chiar scriitoare, cu-adevarat. Si asta m-ar bucura tare mult, tinand cont ca de mai bine de 20 de ani nu prea se intampla nimic semnificativ in literatura romana a tinerei generatii de azi.
E doar o forma de teribilism, nimic mai mult. In privinta cartii, e limpede ca textele fetelor nu sunt geniale, dar e la fel de limpede ca sunt scrise foarte bine, cu-atat mai mult cu cat Cristina avea 15 ani cand le-a scris iar Irina 16. Nu ma asteptam ca “prietenele”, “colegele” lor sa fie blande, dimpotriva. Dar ma asteptam sa puna ceva acolo unde darâmă. Si hai sa fim totusi putin si in pielea carcotaselor: e cam ofticant sa vezi doua fete de saispe ani devenite peste noapte mici vedete ale literaturii, date pe sticla la Pro TV si alte televiziuni, dand interviuri, dand autografe, aparand pe prima pagina a ziarelor de cultura (de ex. “Actualitatea Culturala” a saptamanalului “Actualitatea Prahoveana”). Repet: Irina si Cristina sunt doua fete obisnuite, cu talent si ambitie. In plus, au si muncit mult ca sa ajunga aici. Numai redactarea si corectura cartii a insemnat o munca frumoasa si impresionanta, ore intregi in fata computerului, zi de zi, aproape o jumatate de an. E frumos sa ai succes, dar nu e deloc usor sa ajungi sa-ti vezi visele cu ochii. Trebuie munca multa, iar cele doua chiar au muncit. Eu asta am apreciat defapt cel mai mult la ele: seriozitatea, spiritul de echipa si munca.
@genius: Este exclus ca cineva care scrie “ofticat” sa-si dezvaluie identitatea
Multzam fain pt corecturi stiu regulile..:”>era in skimb greseala de typing (nu ma pot acomoda cu tastele in rusa)
) de ce nu priviti partea buna a criticilor?
cer scuze daca mesajul meu nu a fost inteles cum trebuie. Nu stiu de ce a fost interpretat prea persnal…nu am dorit sa le critic pe ele ca persoane pentru ca le cunosc prea putin (asta daca a cunoaste pe cineva inseamna sa il saluti pe strada cand il vezi…recunosc ca am fost rea dar in ceea ce priveste strict cartea asta.
cat despre faptul ca scrisul are aceste etape, ok sunt total de acord dar ce te faci cand un pushti de 15 ani incearca sa scrie ca la 30?
…nu cred ca cineva chiar le-a “atacat” aici pe cele 2… asa ca nu sunt motive de ingrijorare:) cat despre carcotasi, cum le ziceti voi, !. ascunderea identitatii este poate singurul mod de a te exprima liber, 2. nu vor progresa ele niciodata daca toata lumea le-ar spune ca sunt geniale
Zdarovo
@Зимний ветер: Ca sa fiu sincer, abia acum am realizat ca esti bine intentionata si binenteles ca orice critica e binevenita. N-am nimic impotriva pseudonimelor, cata vreme persoanele care isi ascund identitatea reala comunica onest si in limita bunului simt. Asa ca, “vant de iarna”, sa auzim numai de bine, te mai astept pe-aici cu comentarii.
Unele fragmente din texte sunt publicate aici
Cristina a scris pe blogul său Superwoman.Ironic pop
@cristina: Ce bine ca ai dat linkul!