Bicicleta vs. mașina
November 12th, 2008
La intersecția de la Romarta, pe Calea Victoriei spre Unirii, s-a creat la un moment dat un blocaj din care nici macar cu bicicleta nu se putea ieși. Și eu care mă gândeam că dacă nu motocicleta (prea periculoasă pentru felul total iresponsabil în care se conduce în România), măcar bicicleta ar putea fi o soluție pentru a se putea circula ceva mai rapid prin frumoasa noastră capitală! 
Te apuca rasu’-plansu’!Daca n-as locui in Bucuresti si daca n-as vedea pozele postate de tine azi,as zice ca nu-i adevarat.Pana acum cativa ani(cel mult 4 sau 5),parcurgeam cu troleibuzul distanta din Drumul Taberei si Piata Rosseti,in cel mult 25 de minute.Acum,in mai mult de o ora.Intrebare retorica:ce e de facut?
@viorica: Sa ne luam biciclete, sa mergem cu ele sub brate si sa apreciem apoi in cu totul si cu totul alta lumina mersul pe jos
Situatia e fara scapare.Cine a prevazut in trecut ca ne vor navali democratia,capitalismul?
Ca aceste regimuri duc in spate si strazi largi,parcari,si cite altele…..?
Sigur vor trece generatii intregi pina cind se vor pune toate la punct,inclusiv mentalitatea oamenilor. Bicicleta e solutia ideala,dar ce se fac,cum vor fi priviti calare pe bicicleta marii fitosi si fitoase,alde vipuri,vedete? Ce sa faca cu masinile lor super faine(si ieftine)? E greu,e un subiect complex,caci si omul de rind care si-a luat masina la mina a doua nu poate renunta la ea caci a visat-o in fiecare noapte comunista si ce falos merge si el acum la lucru,la tara la parinti si rude incarcat cu de toate(luate din super marketuri)si se intoarce la fel de incarcat cu:varza,cartofi,vin si tuica si cite o oratanie,doua, data de bunici.O las asa ca ma agit degeaba,dar tot mai spun,ca mor sa merg pe drumul mare fiindca pe trotuarul meu,al pietonului se odihnesc ditamai masini….!
am o solutie, ce ce bucuresti? hai la kaarst, poti umblca cu bicicleta cit doresti, nu te va incurca nimeni, te lasa si masinile sa treci, ai pista speciala pt. bicicleta, marcata frumos cu rosu! trist insa ca nu se trece la circulatul cu bicicleta si in romania! oriunde ai merge in olanda, vezi o padure de biciclete! sanatos si usor de circulat.
@laura: Trebuie sa-ti fac o marturisire: fiind copil, eram atat de invidios pe bicicleta cu care mergea Jeni la lucru, incat cea mai mare dorinta a mea (in afara de a avea un cal) a fost sa primesc vreodata in dar o bicicleta. Ceea ce s-a si intamplat cand am implinit 14 ani si Nicu mi-a cumparat din leafa lui amarata de jurist-consult una nou nouta. N-o sa uit niciodata cum am luat-o de la mesageria din Gara Mare din Timisoara, ce mandru eram de ea! Lasa ca la scurta vreme am vandut-o si mi-am cumparat din banii primiti prima mea… chitara
@vergi: Adevarul este ca abia astept sa ajungem la voi intr-un viitor nu prea indepartat, si sa ne plimbam cu bicicletele! In Kaarst e de mai mare dragul sa te plimbi pe alei cu bicicleta!
La mulți ani Mihai și Anei-Gabriela!
Sebastian a scris pe blogul său Ai grijă cu cine votezi
@sebastian: Multumesc mult, fiule! La multi ani din nou Anei-Gabriela! Sa ne traiasca nepotica, sa fie sanatoasa si sa aiba parte numai si numai de bucurii!
Bicicleta a fost “masina” mamei si a umblat cu e pina mai ieri,alaltaieri la venerabila virsta de 76 de ani.Si acum s-ar urca pe ea daca nu ar durea-o salele.Mersul pe bicicleta e un fel de mostenire de familie caci noi toti,fratii,sotul meu avem biciclete si chiar le folosim.Mihai zilnic merge la cumparaturi cu ea.E sanatate curata,pacat ca drumurile sint cum sint si aglomeratia masinilor…ce sa mai zic.Iti pun in e-mail dovezi(fotografi)
@laura: Sunt aproape sigur ca voi cumpara si eu la primavara doua biciclete, fie macar si pentru o plimbare pe ulitzele de la mosie. Prin oras e destul de riscant, fiind circulatia absolut aiurea. Dar la mosie e cu totul si cu totul altceva.
asta e tipul de fotografie mai comestibil pe-aici!
si nu datorita contzinututlui anecdotic, ci a acelui cotidian, banal, fara o cadrare pretentzioasa, fara contre-jour, riduri la coltzul gurii sau ciorapi negri de plasa langa buze roshii cu ruj.
doar o zi neutra, neincarcata de brizbrizuri;dar nu stiu daca ma pot face intzeleasa cum trebuie..cauta Jef Wall macar, sa vezi un exemplu!
lumi a scris pe blogul său big boy shirt
Sa stii ca din fericire elevii pasionati de fotografie chiar isi doresc sa se rupa de stilul ’80, de fotografiile alea gen “Ana la fereastra”, asa ca o sa ma uit foarte atent la toate portofoliile pe care mi le-ai scris. Ce mi se pare si mie imbucurator este faptul ca exista un interes foarte mare pentru fotografia artistica.
[...] îl recomand cu căldură, cu-atât mai mult cu cât ați putut vedea acum câteva zile inclusiv aici pe blog că problema traficului pare a nu avea nici o rezolvare! Îndemnul meu se adresează mai ales [...]
in copilaria mea pe care, uneori, o percep mai indepartata, alteori mai apropiata, aidoma unui tarim fabulos, plin ochi numai de lucruri, evident, fabuloase, bicicleta a reprezentat intotdeauna “zina cea buna”!… ei, bine, in acest tarim fabulos numit copilarie, de un sigur lucru n’am avut eu parte: o bicicleta a mea si numai a mea. cauza? una singura: eram suficient de neastimparat pentru a’mi determina parintii sa nu’mi cumpere una, in ciuda rugamintilor mele fierbinti, si a promisiunilor mele ferm-inlacrimate ca “nu voi iesi pe strazi aglomerate”, nu voi alerga etc. etc. ai mei ramineau neinduplecati si asa au si ramas: intotdeauna cind pomeneam despre obiectul cu pricina (de obicei cu prilejuri “oficiale”: de Sf. Nicolae, Craciun ori Pasti…)ei, la unison, spuneau un “nu hotarit”! dar nici eu nu m’am lasat si mi’am cumparat prima bicicleta. e adevarat, destul de tirziu exact acum 21 de ani, cind mi se nastea baiatul… si, de atunci, incet dar sigur, pot spune ca am devenit un fin cunoascator al bicicletei… nu stiu citi km am facut… de 11 ani de cind sint la biblioteca, merg zilnic… nemaivorbind de iesirile mai lungi in exteriorul orasului… acum am doua: o “cursiera” profi si alta de oras, echipate, ambele, cum scrie la carte… am un prieten care se ocupa de ele dpdv mecanic etc. de altfel, chiar el mi le’a construit… e un adevarat artist, ce mai… voi ramine in continuare un fan deplin al – cum prea pompos i se spune: “mijloc de transport alternativ”! – bicicletei, chiar daca azi dimineata am luat o cazatura serioasa, rezultind o dislocare de rotula la genunchiul drept… bicicleta ar trebui sa devina – asa, ca pe alte meleaguri – un simbol al civilizatiei, y compris al faptului ca ne pasa, ne doare, nu ne este deloc indiferent mediul nostru inconjurator, cel atit de napastuit…si nu numai…
@katinka: Am luat si eu la cazaturi cu bicicleta, care mai de care mai de… pomina, ca sa zic asa, disigur, mai ales in copilarie si adolescenta
… Dar ma simt incurajat de faptul ca-mi spui ca mergi zilnic cu bicicleta si chiar o sa-ti cer sfatul cand ma voi hotari sa-mi cumpar, mai spre primavara.
te voi “consilia” cu cea mai mare placere… te voi recomanda maestrului meu care ti’o va face dupa chipul si asemanarea ta… vorbesc serios… chiar are gata una de curse care cred ca ti s’ar potrivi de minune (d.p.d.v. al taliei, evident)… cazatura de alaltaieri a fost mai serioasa decit ma asteptam… de ieri am piciorul in ghips… deocamdata pentru doua saptamini… sper sa nu apara complicatii pentru a nu ajunge la cutit… dislocare de rotula, smulgere de ligamente etc. etc…. extrem de dureros… merg in baston iar de luni ‘s in concediu medical… apoi recuperari s.a.m.d. …
da’ crezi ca lucrul asta o sa ma faca sa ma las(asa cum, cu blindete, e adevarat, ma povatuia Anca)?… bineinteles ca nu… deja mi’e dor de ea… noroc ca am cursiera pe balcon si, sontic-sontic, din cinc in cind, ma duc si ma uit la ea…
d’abia astept sa te invit la cite’o plimabare, in amurg, pe “carari’ mai putin umblate de masini… macar de doua-trei ori pe saptamina sa iesi cu cicla, sa vezi cum te simti alt om… atentie, insa, da dependenta… cel putin in ceea ce ma priveste!!!
@katinka: Ce urata treaba cu cazatura!
Tare imi pare rau, insanatosire grabnica! Sunt hotarat sa ne luam biciclete la primavara. Sa te tot plimbi la mosie, spre Zalhana sau Strejnic sau Targsorul Vechi, la ruine…
dura situatia daca nici nu bicla nu se mai poate iesi din ambuteiaje. Din cate stiam eu Bucurestiu e cel mai “nerecomandat” pentru bikeri… nu de alta dar daca reuesesti sa faci slalom printre pietoni poti oricand sa fi lovit in plin de o masina:D
app de bike: de ce un biciclist isi poate la amenda cand nu merge pe pista(asta pt ca pista e plina de <>) iar un pieton care merge pe pista nu?:-?? raspunsul e oare tot “ca asa e in romania?” sau ne-am obisnuit sa dam mereu vina pe tara asta orice ar fi;)))
@Зимний ветер: Era un ambuteiaj de zile mari. Crede-ma, omul ala cu bicicleta parea saracu de el, fara scapare… Iar eu cred ca va fi din ce in ce mai greu de circulat, cel putin prin Bucuresti, in urmatorii ani
Am fost batuta, amenintata, aratata cu degetul. Nimic nu m-a speriat suficient. Nimic nu m-a impresionat intr-atat incat sa-mi infrang teama. Desi mi-as fi dorit. Ce-i drept, nici nu aveam acces decat foarte rar la ea. Mi-o mai dadea cu imprumut un vecin, asa, cand ii dadeam ceva la schimb.
Nici in ziua de azi nu am si nici nu cred ca voi avea vreodata. Statii de inchiriere, service, parcari si piste speciale – toate sunt peste tot. Facute parca in ciuda mea. Unde intorc privirea, dau cu ochii de sandramaua pe doua roti. Caci, da, nu stiu sa ma dau cu bicicleta! Si stii de ce? Pentru ca ea imi cere ce eu n-am: echilibru. Nu reusesc sa invart lantul pe ritmul care trebuie. Poate ca ma si sperie zapuseala, ploaia sau balteala. Sunt eu ecologista, dar cu limita. Parca prefer sa pedalez la ce stiu eu deja. Drum bun, fir intins si la mai multe spite!
@lz: Bine-ai venit aici pe blog! In primul rand felicitari pentru starea de … “bicicleta” pe care mi-ai transmis-o, cu un text atat de frumos scris! Daca n-ai probleme de echilibrul cand mergi pe strada, in mod normal n-ar trebui sa ai probleme nici cu echilibrul pe bicicleta. Niciodata nu-i prea tarziu sa inveti
Multumesc pt urari!
Mihai a scris pe blogul său Antichităţi din Micul Paris