Ioan Mihai Cochinescu
Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd.
Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd.
Chapter
La multi ani, Ana-Gabriela!
Un noiembrie blând, tăcut şi frumos a făcut posibilă şederea afară în faţa focului de la buturugi, la moşie, noaptea la ora 12, de Sf. Mihail şi Gavrilă. Vin, cozonac, gutui. Căldura focului, spectacolul luminii lui. La mulţi ani tuturor celor dragi care au aceste nume: Mihai, Mihaela, Gabriel, Gabriela! 
Şi am primit cadou aceste frumoase căni, care cântă Fur Elise de Beethoven
14 Comments ↓
Mihai: @Viorica @ Vergi: Am lăsat cele câteva date despre...
Vergi: Asta da palmares! Desi esti deja mare, la cit mai ...
Viorica: Remarcabile realizari pâna în prezent!Sa fii sanat...
Mihai: @elena: Intregul univers este alcătuit din sfere, ...
elena: Spuneati,intr-o seara la Equinox ,ca oamenii ar lo...
Hei,bine ai revenit boier mare ce esti!Si un sincer “La multi ani!”
Minunate poze,romantice,atmosfera de om fericit.Sa-ti mearga bine,sa-ti duci la bun sfirsit toate proiectele si…sa auzim numai de bine!
ce curaj sa stai afara pe frigul asta!
luminitza a scris pe blogul său the american dream-continuare
Revenirea ta pe blog,cu aceste minunate poze,facute de ziua ta la mosie,intr-o atmosfera feerica,sa iti fie de bun augur!Bine ai revenit!
Iti spun inca o data”La multi ani”,alaturi de cine ti-e drag!
bine ai revenit pe blog, ca tare iti simteam lipsa!!! e o bucurie sa citeasca omul rindurile tale si parca si mai mare bucurie , sa vada minunatele poze si aranjamentele facute! m-ai dat insa gata cu poza ca si copil, ai vazut , daca ai fost cuminte , ce mare ai crescut?? si m-ai mai invatat ceva, adica , ca e bine ca omul sa nu se pripeasca cu niste ginduri si sfaturi, adica aveam in cap de citeva zile sa te sfatuiesc, sa vinzi mosia, dar cind vad atita frumusete, ce pacat mare ar fi fost!!!atita liniste si fii sigur, ca undeva intr-un coltisor statea si tati si se bucura, el fiind intemeietorul sufletesc al acestor locuri minunate si ocrotitorul tau, tu fiinnd pupila lui, de ce sa ne ascundem !!! inca o data La multi ani cu foarte multe bucurii!
eu scriu foarte rar pe blog, ca vorba aia de ce mai am secretara!!! de fapt dictez! foarte frumoase poze, la primul drum ne ai oaspeti! inca o data la multi ani!!
ha, ha, de aia am secretara, am iesit pe poza ei!!!
intaresc ce am scris! si imi place poanta care a iesit! sotul sotiei sale!!!
La multi ani, sfinte Mihail!
Cani care canta? Cum vine asta? A, La multi ani si tie si Anei-Gabriela!
Ce bine ca exista si blogul ca o alta cale prin are poti spune un La Multi Ani!
katja a scris pe blogul său Revizie si intretinere
@laura: Da, am revenit, chiar daca inca nu cu toate “motoarele” pornite!
E o perioada destul de grea, cu multa munca dar sper sa incep cat mai repede sa scriu din nou aici pe blog, la fel ca in urma cu cateva saptamani
…
Hehehe, sotul sotiei sale!
Multumesc mult pentru urari!
@luminitza: Nu pot sa zic ca nu era frig, dar era si caldura focului pe-aproape, plus cana aia cu vin
@viorica: Multumesc de urari
@vergi: Moşia este un dar de nepreţuit de la Tati, asa ca nu se pune problema sa fie vândută. Dimpotriva. De-acolo, de la firul de iarba, se vede cu totul si cu totul altfel lumea cea mare si e o mare bucurie sa inveti lucrul asta incepand de la lumea cea mica a gâzelor care isi fac de lucru intr-una pe-acolo, prin “jungla” lor.
@mircea: Multumesc de urari, ce tare e poanta cu fotografia!
@genius: Multumesc de urari! Sanatate multa si tie!
@katja: Da, cani care canta, habar nu am pe ce principiu, cand le ridici, canta ca felicitarile pe care le deschizi, doar ca aici la cani nu exista baterii. Sincer, nu stiu pe ce principiu functioneaza
foarte faina atmosfera… de’o intimitate naucitoare… am convingerea ca te’ai/v’ati simtit grozav in acea seara… de cind am vazut prima oara fotografiile astea, nu stiu de ce, mi’a venit in minte celebra piesa “tea for two”… mi’e dor de mosia ta afurisita…
@katinka: Nici nu ma gandesc sa nu bem, cat mai curand, macar un pahar de vin din celebrul meu vin mosieresc, impreuna. Adevarul e ca a fost foarte frumos la caldura focului de langa buturugi, cu carafa aia de vin de s-o bei dintr-o singura rasuflare.
frumos blog
@de toate: Multumesc mult