Cei interesaţi de activitatea mea literar-artistică sunt rugaţi să dea clic pe aceste linkuri:
Ioan Mihai Cochinescu
Visul de iarna al Isabellei
Dragi prieteni ai acestui blog, voi lua o pauză ceva mai lungă în care sper să reuşesc să mă concentrez asupra unor proiecte la care lucrez de mai multă vreme şi pe care vreau să le finalizez în următoarele săptămâni. Acesta este şi motivul pentru care nu am mai scris de câteva zile. Vă asigur că cele mai bine de o sută de zile în care am comunicat atât de frumos cu voi, atât de aproapiaţi sufleteşte, atât de cu bună credinţă, zilnic, înseamnă un dar de preţ care m-a îmbogăţit şi pe care îl păstrez în inimă cu bucurie. Dacă din când în când vi se va face dor de textele, fotografiile sau muzica de-aici de pe www.cochinescu.ro sau de pe www.visuldeiarna.ro, daţi clic pe cele două linkuri pe care le-am scris chiar sub titlu. Vă spun acum la revedere, pe curând, vă mulţumesc pentru înţelegere şi vă îmbraţişez cu tot dragul 
Ioan Mihai Cochinescu
sa vedem cat te tzine;-))
luminitza a scris pe blogul său alchemy of love
@luminitza: Sper ca nu mai mult de o saptamana-doua, adica cel putin pana imi pun la punct programa cursului de procesare computerizata a imaginii (Adobe Photoshop CS2/CS3) pe care il predau – la noi la liceu – incepand de ieri. Nu e de loc usor, dar e frumos
Chiar ma gandeam ca daca as fi in locul tau,as lua o pauza,fiindca imi inchipui cat de mult timp iti iau zi de zi activitatile de pe blog:documentarea in vederea postarii unui articol,postarea lui si raspunsul la comentarii,activitati pe care le-ai facut intotdeauna corespunzator calificativului:”nota 10 cu felicitari!”.Personal iti multumesc pentru tot ce ai postat pe blog pana acum fiindca mi-a prins bine din foarte multe puncte de vedere sa urmaresc totul,zi de zi.Desigur astept cu nerabdare sa-ti reiei activitatea pe blog dupa pauza propusa,dar pana atunci voi reciti cu multa placere Visul de iarna al Isabelei.Iti doresc mult spor in realizarea proiectelor pe care ti le-ai propus.
La revedere,pe curand!!!
parca imi era teama ca asa se va intimpla si uite, ca s-a si intimplat! adica, tu ai scris totul cu mult profesionalism, ceea ce inseamna timp si munca, ai scris zilnic, ceea ce inseamna si mai mult timp si mai multa munca! te inteleg perfect, eu vad la mine, iar eu ma joc scriind fleacuri in comparatie cu tine, abia apuc sa scriu, sa citesc , sa raspund , imi iau din timpul pe care nu il am dar pina reusesc, o duc mai departe. O sa imi lipsesti foarte mult kleiner Bruder!o sa te manince insa condeiul si o sa reapari!acum insa ocupa-te de ce ai de facut, din pacate exista insa intotdeauna niste prioritati, oricit incercam sa uitam asta!
Felicitari pentru tot ce ai facut pina acum,spor la treaba in ceea ce urmeaza sa faci!O sa-mi lipsest,o sa-mi fie dor de scrierile tale care m-au imbogatit in cultura si in suflet!
Astept cu nerabdare revenirea pe blog! Succes!
@viorica: Si eu sper ca pe perioada “vacantei” mele sa te bucuri recitind pagini din Visul de iarna al Isabellei.
pt. ca intr-adevar devine un mod de comunicare de care te atashezi. Promit ca in scurt timp voi reveni.
@vergi: Asta e, acum chiar am niste prioritati dar, asa cum zicea si Lumi, sa vedem cat ma tzine!
@laura: Pentru mine a fost o bucurie nesperata sa te regasesc aici dupa atatia ani in care nu am comunicat mai de loc, asa ca peste putin timp, reluam legatura. Pana atunci, daca vrei, poti sa recitesti pagini din cartea Visul de iarna al Isabellei dand clic pe linkul de sub titlu, pentru ca in intregime are legatura cu copilaria noastra comuna
Voi citi si te astept cu nerabdare.
Spor la treabă!
Sebastian a scris pe blogul său Panorama de weekend
@laura: Cred ca o sa-ti placa, ti-am spus, e o lume atat de familiara noua, in povestirile astea
@sebastian: Multumesc, chiar am nevoie de spor!
sper sa fie doar o pauza si nimic mai mult. ma obisnuisem deja cu blogul asta plin de lucruri noi si interesante:). spor la treaba!
inteleg ca ai proiecte, inteleg ca n’ai timp, inteleg ca tre’ sa’ti fie capul la treburi, poate, mai importante… te inteleg, pen’ ca si io trec prin perioade aglomerate…si io traversez zone “aride” sau perioade de retractilitati… da’, coane mihalache, zau, nu’ti parasi bloguletzu’-braduletzu’, tocma’ acu’, cind intrasesi pe un anume fagas, ce naiba! potzi scrie mai rar, nu’i obligatoriu sa ai jurnal zilnic, ba chiar si suplimentar ca aia din “Star Treck”… si io mi’am parasit bloguletzu’-braduletzu’ fro luna, da din cauza lu’ matale, m’am reintors la el… si chiar mi’ai dat, poate fara sa vrei, un impuls/imbold sa nu’l abandonez… in ultima perioada, pe mine, aceasta noua activitate (de “blogher”!) m’a motivat in multe feluri, da’ mai cu seama intr’ale scrisului…si simt ca pe undeva, si tie, macar din acest punct de vedere, ti’a facut bine… nemaivorbind de contactul permanenet cu cei foarte apropiati tie… spre deosebire de un jurnal clasic, un bloguletz d’asta, mie imi pare a fi mult mai viu… mai adevarat… mai, cum sa’i zic, verde’n fata… nu crezi? eu te astept cu incredere, pe aici, prin preajma… si spor la treaba prin alelalte parti…
ps. vieri la ora 13, in fata blocului lui Nino, se dezveleste placuta comemorativa… vine si ion, si valter, si catalin, si mihai… poate mergem dupa aceea sa bem o bere, ceva… ion chiar mi’a zis ca ar vrea sa ne vada pe toti… sper ca vii, nu?
ai o privire trista cu zimbetul acela abia schitat… esti “departe”, asa mi se pare mie, in fotografia de mai sus… ori sa fie doar din pricina unei stari de moment transmisa tie de falnicul gorun multisecular linga care stai? quien sabe…
trimite’mi ACEASTA fotografie s’o pun in cartea mea… se poate? mie’mi place mult… trimite’mi si cv’ul reactualizat, totodata (2006-2008)… multzam!
nu stiu, cine este Katinka dar sint de acord, scrie mai rar dar scrie!! noi avem rabdare sa asteptam, fara tine, ma simt asa cumva parasita pe blog, dupa ce ca in viata mea nu ma gindeam, ca voi tine asa ceva! nici cuvintul nu il stiam, eu ii spun si azi de gluma blug, pina o sa ma corecteze cineva suparat de tot!!
http://dochia.bravepages.com/revista_noua/10-2008/ion-stratan.htm
Asadar iei o pauza, binemeritata adaug eu!
Sunt convinsa cu nu o sa stai departe prea mult timp de blog si de cititorii tai, asa ca iti urez nu sa te intorci ci sa te odihnesti activ prin proiectele tale! Si sa revii sa ne povestesti ce si cum!
Spor!
@oceania: Nu e nici o alta problema decat aceea ca nu reusesc sa fac mai mult decat pot (iar undeori sunt depasit de ceea ce vreau), in primul rand din cauza timpului. Si eu citesc cu mare placere ce scrii pe blogul tau, ma bucura mult si comentariile tale de aici. Asa ca voi reveni cat pot de repede, promit
__________________________________
@katinka: M-am obisnuit cu textele tale de aici din comentarii, care sunt atat de frumoase, de complexe si mai ales scrise din suflet, asa ca iti dai seama ca in mod cert nu e vorba decat despre o mica vacanta. Ne vedem binenteles vineri la comemorarea lui Nino si mai stam la taclale, abia astept. P.S. O sa-ti trimit o fotografie cu o rezolutie mai buna, pt. ca asta de-aici nu e buna pt. tipografie.
@vergi: Nu e vorba decat de o foarte mica “vacanta”, dupa cum am mai zis, apoi vom reincepe in mod firesc comunicarea asta frumoasa prin blog. Asa ca te rog sa continui sa scrii la tine pe blog, pentru ca tu ai calitati certe de “blogheritza”
@genius: Eh, meritata sau nu, pauza e necesara, pentru ca trebuie sa pun ordine in proiectele lasate deoparte, cam de multa vreme. In plus, uite, chiar acum joi voi prezenta la Muzeul de Arta din Pliesti cate ceva despre itinerariile si locuintele vivaldiene din Venetia (la ora 10 dimineata), si trebuie sa ma pregatesc (va fi cu-adevarat frumos, pentru ca vor canta la fagot muzica de Vivaldi cateva eleve de la noi de la liceu)
__________________________________
Va sunt recunoscator tuturor pentru gandurile bune si atat de incurajatoare in privinta blogului meu. Va asigur ca in clipa in care voi reveni aici, o voi face exclusiv datorita acestui feedback, pentru ca eu nu cred ca blogul este genul acela de jurnal de confesiune intima, dictata fie de nevoi personale de autoexprimare fie de eventuale frustrari. Frumusetea tuturor blogurilor pe care le accesez este ca oamenii au o nesfarsita nevoie de comunicare autentica, de exprimare directa, fara fitze, a unor opinii dintre cele mai subiective. Va multumesc
stii cum ar fi spus mami? adevar grait-ai !
@vergi: Chiar asa ar fi zis, sunt convins ca ai dreptate
Abia astept sa revad aici un post nou cat de curand. Bafta cu celelalte proiecte!
katja a scris pe blogul său Premiera
@katja: Doamne-ajuta! Multumesc, la fel
pune punct la pauza, ca fara sa vreau ma trezesc in blogul tau si sper, ca a aparut ceva!! la revedere inseamna ca reapari, e momentul!!!
Ai dreptate. Incepand de luni cred ca voi relua blogul
he, he, ce ma bucur!!abia astept si sint sigura, ca la fel asteapta si ceilalti cititori de pina acum! daca tot am eu un blog modest cu nu prea mare priza la lume, macar sa ma bucur de al tau!
@Mihai:astept si eu cu multa nerabdare sa reiei blogul.Daca nu-ti permite timpul sa scrii zilnic,scrie la cateva zile,dar scrie!
@vergi:imi permit sa te contrazic.Blogul tau nu e deloc modest si nici fara mare priza la lume.Din cate stiu eu,ai multi prieteni din diverse colturi ale lumii care-l citesc,dar nu trimit comentarii,poate din lipsa de timp sau poate din teama ca prin comentariile lor,nu se vor ridica la nivelul textelor tale.
@vergi & @viorica: Acu’, daca am promis, nah, tre’ sa ma tin de cuvant, nu?
coane mihalache,
iti spun si pe aceasta cale, din toata inima, la multi ani! ti’am trimis aseara un sms (nu’s daca l’ai primit), caci baiutzeii astia cu reteaua imi fac probleme…azi vad ca functioneaza netu’, insa nu stiu cit timp… asa ca, primeste, rogu’te, cele mai bune ginduri si din partea alor mei (anca si vlad)… sper ca ai petrecut bine… imi pare rau ca n’am putut onora invitatia prietenului nostru mihai vasile (de aseara) dar l’am sarbatorit (la dublu) pe vlad (nume ieri si zi de nastere, azi)… te imbratisez si d’abia astept sa’ti reiei activitatea de blogher…
@katinka & @vlad-mihai: La multi ani, inca o data lui Vlad-Mihai (la randul meu, sper ca ati primit sms-ul)! Si mie imi pare rau ca nu am ajuns la prietenul nostru Mihai Vasile, dar fiind eu insumi… Mihai
a fost imposibil sa ma aflu in doua locuri in acelasi timp.