Bucureştiul de-altădată. Cristian Vasile -Zaraza
Când am auzit promisiunea candidatului la primăria Bucureştiului, domnul Sorin Oprescu, că va finaliza proiectul reabilitării centrului istoric al capitalei mi-am zis: ok, s-o vedem şi pe-asta! 
… Mi se pare practic imposibil de făcut aşa ceva, dacă nu ai o susţinere politică şi financiară uriaşă. Până una-alta, la Hanul lui Manuc (intrarea de pe splaiul Unirii) e o cârciumioară în stilul anilor ’30, tare frumoasă. Nu se pune problema că pe un blog personal faci reclamă la o firmă sau alta, pentru că am impresia uneori 
că am ajuns să ne cenzurăm propriile opţiuni ca şi cum CNA-ul sau altcineva ne-ar amenda şi dacă vorbim pe stradă între noi, despre o sticlă de apă minerală Dorna, sau una Borsec, sau una Zizin. Aşa că vă spun, cârciumioara respectivă mi-a amintit de o alta din Belgrad, Dacio se numeşte, numai că acolo e pe specific tradiţional, ţărănesc. 
N-am mai mâncat o ciorbă atât de bună ca la Dacio, nicăieri. Aici, la cârciumioara de la Hanul lui Manuc, cântă un tip la un pian vechi, dezacordat, un repertoriu de cafe concert, super frumos. Nu tu tehnici briliante, nu tu inhibiţii pentru falsuri, nu tu probleme cu improvizaţii pe partituri celebre. Omul îşi vede de treabă, “după ureche”, într-un mod impresionant. Într-un cuvânt, mi-a plăcut. Dea Domnul să vedem zona Lipscanilor cât mai repede restaurată! 
În plus, cred că o mică parte din zona splaiului Unirii ar putea fi “retrocedată” cetăţeanului. Adică dacă numai vreo două străduţe ar fi blocate circulaţiei rutiere, ar fi o frumuseţe de zonă de agrement, cu terase chiar ca în perioada interbelică (aşa cum povesteau părinţii mei, amintindu-şi cu nostalgie de perioada respectivă – foto 4, în dreapta). Şi în general, edilii tuturor oraşelor din ţară ar trebui să conserve şi să redea circuitului turistic orice clădire veche, parc sau zonă de agrement care aminteşte de România anilor ’30, când ţara asta era frumoasă, chiar dacă era şi locuită! 
Vă invit să ascultaţi câteva melodii ale Bucureştiul interbelic, interpretate de inegalabilul, extraordinalul, fantasticul, inimitabilul Cristian Vasile. Enjoy! Daţi vă rog clic pe
CRISTIAN VASILE – Iubesc femeia.
Cristian Vasile – Ce vrei sa-ti scriu
CRISTIAN VASILE – NUNUTO
Cristian Vasile- Jyra, Jyra
CRISTIAN VASILE – IUBESTE-MA
ce bine ca mai exista si asa ceva, ceea ce ma duce din nou cu gindul la sara bantana de la Continental Timisoara! eu as pastra orice cladire veche frumoasa, ma uitam nu de mult in Düsseldorf, ca s-a darimat o cladire dar a ramas fatada, in spatele careia s-a cladit noul si modernul edificiu.
Ar fi frumos daca s-ar reda Bucurestiului, zona amintita de tine, farmecul perioadei interbelice! Tot ce avem de atunci sunt fotografii, trecute datorita timpului in sepia, care, fie ca sunt de familie sau peisaj, atrag ca un magnet. Fain post, faina “carciumioara”!
Zona despre care vorbesti este inca deprimant de paraginita(cu mici exceptii),drept care as vrea sa o vizitez cand va fi restaurata definitiv,dar oare,cand?
Melodiile”de odinioara”isi pastreaza inca foarte mult farmec.
Frumoasa poza cu Mami,Tati si unchiul Florian.Ce tineri si frumosi erau…
de bucurestiul de odinioara mi-e dor, chiar daca nu l-am cunoscut niciodata.
poate de-aia il caut zadarnic si dau doar peste ..oi, oi, Romania!
luminitza a scris pe blogul său nostalgic shoes-licitation
poza cu mami, tati si unchiul Florian ai integrat-o asa de perfect, e asa de epoca, ca efectiv nu mi-am dat seama, ca sint ei decit la a doua privire! si ei sint istorie!mai ales la crisma aia , unde tocmai discutau, cum sa faca sa se casatoreasca totusi, ca descoperisera ca le lipseau acte importante.De acolo si privirea aia asa de preocupata.
@vergi: Si in Bucuresti au facut ceva asemanator, adica langa Palatul Postelor pe Calea Victoriei, au refacut fatada teatrului de odinioara iar in spate mi se pare ca e un hotel modern. E ok, dupa parerea mea. P.S. Stii cumva povestea acestei fotografii de epoca cu Mami, Tati si unchiul Florian? Unde e facuta? Eu am teoria ca absolut orice fotografie din lumea asta, are o… poveste. Nu crezi?
@genius: E gandita foarte bine cafeneaua, sunt atat de multe obiecte “de epoca” acolo, incat sunt chiar invidios. Mi-as dori sincer sa fiu sa amenajez candva la mosie o camera “interbelica”, pe mine ma fascineaza epoca aia, incepand de la aparatele de radio si mobilier si terminand cu lustrele si ramele foto
@viorica: De aproape 20 de ani zona Lipscani e in mod nedrept lasata de izbeliste. Cea mai mare rusine a Bucurestiului, din toate punctele de vedere. Daca pe vremea studentiei, inca mai avea un oarecare farmec (desi ar trebui investit acolo atat de mult incat sa devina o atractie europeana, nu numai romaneasca!), acum nu iti vine sa-ti crezi ochilor. E ca si cum de ex. maine poimaine ai vedea ca Palatul Guvernului din Piata Victoriei e locuit de nomazi, si a devenit o cladire fara geamuri, fara usi, asa, aiurea in tramvai! Sau Teatrul National, Intercontinentalul si Universitatea ar fi abandonate, si locuite de aurolaci. Brrr, de cosmar. Si totusi, in zona Lipscani, fix asa e!
@luminitza: Vorbind si de bine Bucurestiul, are cateva locuri frumoase, de exemplu Gradina Botanica, Ateneul, Casa cu lei a lui Enescu, Cismigiul etc. Dar si astea ar trebui refacute total, investiti bani multi, ca sa fie totul civilizat la nivelul la care arata occidentul. Desi primaria Bucurestiului are bani foarte multi, nu vad investitii majore, de fortza, nu de sclipici electoral, pentru reabilitarea orasului vechi. Mare pacat! Viitorimea nu-i va ierta pe actualii responsabili. Dimpotriva, va scrie in dreptul numelui lor un singur cuvant: rusine! Asa ca eu sper si cred in promisiunea lui Oprescu. Daca nici el si oamenii de pe langa el nu vor face nimic in mod cinstit, atunci inseamna ca suntem un neam condamnat inca o suta de ani la mizerie si viata urata.
fotografia este facuta imediat dupa sosirea lui mami si tati la Timisoara, parca asa imi povestea mami si erau la un restaurant , necajiti tare, ca nu aveau actele de casatorie, si se aminase cununia. Se vedea de fapt si pe fata lor. Sigur este insa, ca fotografia e facuta in Timisoara.
@vergi: Multumesc. Ce-i drept, la Timisoara erau niste gradini de vara tare frumoase, de la un cap la altul al orasului. Vioara si acordeonul erau in mare voga…