Samba – Copacabana
Pagină de jurnal: “Paris, luni, 24 aprilie, 2006. Prima zi în care rămân singur în oraş, după ce vedem eu şi Lumi atelierul lui Brâncuşi de lângă Centrul cultural Georges Pompidou. Sunt câteva vitrine 
mari, care protejează atelierul artistului. Pe coridor câţiva copii de vârstă preşcolară stau întinşi pe burtă şi desenează în cea mai deplină linişte ceea ce văd în atelier. O rog pe Lumi să-mi facă poze, doar sunt un turist tipic, trebuie să fiu pozat lângă tot ceea ce-mi văd ochii. O fetiţă se apropie de mine şi mă întreabă în şoaptă: “Ce-o fi acolo atât de strălucitor? Vreun mecanism, sau ce?” “Un ou cu o pasăre în el” i-am răspuns ezitând un pic. A mai desenat ceva în caieţelul ei şi apoi m-a întrebat: “Atunci, e un ou care zboară?” Colega ei a izbucnit în râs. Fetiţa a certat-o în şoaptă, şi a adăugat, ca pentru sine: “Eu sunt sigură că zboară.”
E calatoria in urma careia ai realizat expozitia: “A la recherche des rues perdues” de la Muzeul de Arta? Parte din lucrarile de atunci inca sunt expuse, daca ma gandesc bine, de aproape un an! Unde? Te las pe tine sa spui! Bravos!
@genius: In mod cumva miraculos (deci, incredibil), expozitia “Paris – A la recherche des rues perdues” se afla inca la Galeriile Ploiesti (mall-ul de langa Omnia), de aproape un an!
Mi se pare grozav ca educatia artistica sa inceapa la o varsta atat de frageda(prescolar!).Poate nu realizeaza toata lumea,cate impresii ne-au ramas in memorie inca din frageda copilarie.Primul meu contact cu opera lui Brancusi,l-am avut cred pe la 7-8 ani,cand am vazut absolut intamplator o reproducere a “mesei tacerii”,fara insa sa fie trecut si titlul lucrarii si tin minte ca am simtit privind-o,ca s-a facut deodata multa liniste in jurul meu.
La urmatorul meu drum la Paris,voi vizita negresit atelierul lui Brancusi.
Ce frumooos!
Sebastian a scris pe blogul său Cum să strici un reportaj
imi amintesc, ce incintat te-ai intors de la Paris dar ptc. toata sederea atunci la noi si la Paris a fost asa de plina de emotii si intimplari frumoase( mai tii minte, ce frumos am serbat ziua ta exact in zi de Pasti?) parca nu am mai apucat sa si vedem concret, de unde atitea emotii! minunate poze document. Promit, la primul drum la Paris pun pe lista Atelierul Brincusi!
Foarte bine intretinut muzeul. Bine ca au altii grija de valorile patriei noastre!
katja a scris pe blogul său Athos in ulei
@viorica: Arta se preda copiilor in Franta cu mare seriozitate. Cel mai important dupa ce primesti o educatie speciala artistica nu este faptul ca poti deveni artist, ci ca poti intelege limbajul artistic si sa te bucuri de ceea ce arta transmite “codificat” catre sufletul tau si pentru formarea ta ca om complex.
@sebastian: Fiecare obict din atelierul lui Brancusi e frumos. Si mai frumos e ceea ce a spus fetitza despre oul care zboara
@vergi: E de neuitat sarbatorirea zilei mele de nastere la voi, cu atat de multa caldura (au fost si Robi cu sotia, mi-ati dat un costum gonflabil si am “dansat” pe muzica din Lacul lebedelor, hahaha!). Merita sa fie vazut atelierul lui Brancusi. Sunt foarte mandru ca e roman, e cel mai important sculptor modern din lume.
@katja: Atelierul lui Brancusi e in inima Parisului si francezii il pastreaza cu sfintenie, nici nu stiu daca vreun alt artist se bucura de atat de mult respect
posibil sa ti le fii facut eu, dar am uitat, atat de multe poze fac:-(
luminitza a scris pe blogul său leapsha
@luminitza: Daca n-as scrie din cand in cand in jurnal (de data asta am scris chiar in caietul acela mare, primit de la tine, tocmai ca sa-mi notez ceea ce vad, in special expozitiile), nici eu n-as mai sti ce si cum am fotografiat. Dar faza cu copiii care desenau pe jos era imposibil sa o uit, prea fusese frumoasa
@Fotografii în piatră. Cu Brâncuşi « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă: Transcriu aici comentariul pe care ti l-am facut si pe blogul tau, cu innoite multumiri: “Merg destul de des la Paris – imi vizitez inainte de toate nepotelul si fata, care la randul ei este artist fotograf
si de fiecare data revin cu nerabdare la atelierul lui Brancusi de langa Centrul Pompidou. Pe mine ma fascineaza fotografiile lui Brancusi tocmai pentru ca el a incercat prin imagini sa transmita “altceva” decat a sculptat, probabil ca spiritul lucrarii in devenire. Iti multumesc cu ocazia asta si pentru onestitatea cu care ai postat numele meu in dreptul fotografiei realizate de mine pentru doua expozitii personale vernisate la Muzeul de Arta din Ploiesti si la Campina in urma cu vreo doi ani.”