Am văzut ursul !!!
September 14th, 2008
Sinaia, azi. Dacă tot am ajuns (absolut întamplător), hai până la cotă! “Daaaa, vreau să vedem un urs! Vreau să vedem un urs! ” “Mergem cu telegondola!” “Nu cu telegondola, cu masina, sa vedem ursul!” Ce urs?! De unde până unde ideea asta? Ştiam de la tv că s-a rezolvat definitiv problema urşilor gunoieri de la Braşov. După nişte întâmplări tragice în care turiştii au fost atacaţi de aceste animale periculoase, ar fi fost prinşi şi mutaţi undeva în Harghita sau alte rezervaţii îndepărtate. 
“Nu sunt urşi la Sinaia, spre cotă!, zic eu (da de unde, si eu habar n-aveam!). Poate căţeii ăştia mici şi dolofani (adevărul e că erau cam slabi) de lângă indicatorul ocolului silvic, or fi niscai pui de urşi!” 
Cum să pui în primejdie viaţa drumeţilor ocazionali, a celor care fac trasee montane lungi, mai grele sau mai uşoare etc.? Aiurea! Poveşti de adormit copiii! Am început chiar să glumesc, după indicatorul “Spre telegondolă”: ” Cineva ar trebui să pună nişte urşi împăiaţi, ba nu, de pluş, să-i mişte de colo-colo cu sfori sau cabluri, ca să sperie turiştii, să fie mai palpitant traseul !… Hehehe!” Şi iar auzeam rugămintea: “Să vedem un urs, să vedem un urs! Vreau să vedem un urs! Hai sa vedem un urs, o sa vedem un urs, poate un ursuleţ!”, parcă era un cântecel cu glas alintat. “Vezi ce-ţi doreşti, s-ar putea să se îndeplinească!”, am zis sfătos, atent la ceaţa care se înteţea pe masură ce urcam cu maşina pe serpentine. Şi pe neaşteptate, să cad pe spate! Ursul! Incredibil, la numai câţiva paşi de maşină, a ieşit din pădure şi s-a oprit pe iarbă. Repede, fotografie! Aparatul, repede!… (pauză)… Păi, nu merge! Nu funcţionează! Ah, Doamne, păi cum să meargă dacă nu scoţi capacul ?!? (deh, emoţii). 
Hai repede că pleacă, hai că nu il mai vezi! Să nu ieşi din maşină! Nu ies…! Am ieşit (deşi nu e recomandat, mea culpa, da’ nu m-am putut stăpâni), m-am apropiat prudent până la vreo 10 metri şi l-am fotografiat. O frumuseţe de urs, puţin speriat, dar liniştit în linii mari, un urs cerşetor. Nu e bine să le dai de mâncare, pentru că s-au învăţat cu timpul să iasă la drumul mare, la cerşit. Aşa scrie (cu litere cam mici) şi pe avertismentul de la intratrea în rezervaţia Bucegi (deşi, ca un făcut, dacă priviţi bine, acolo sunt înscrise mai degrabă nişte îndemnuri, decât interdicţii (desigur din cauza cuvântului NU, care lipseşte 
abia dupa ce am facut fotografia mi-am dat seama …), aşa se spune şi la tv! În scurt timp 
au mai apărut câteva maşini, iar oamenii n-au ratat ocazia să fotografieze şi să filmeze momentul. Ba chiar să claxoneze, să-l sperie (l-am rugat pe un individ să se potolească, să nu-l înfurie numai de dragul de a vedea un urs fioros; după ce că îl vedea, voia şi senzaţii tari… Ce e mai tare de atât? Drum, maşină, pădure… ursu’! Şi tu, X, claxonezi ca şi cum nu ar pleca de la stop…). Am ramas perplex, de-abia ce văzusem doi drumeţi (absolut inconştienţi), cu câteva minute în urmă, unul avea un băţ în mână, altul o umbrelă, şi chiar am glumit că şi-a luat ditai umbrela special să se apere de urs! Am plecat şi mai uluit, nu-mi venea să cred că eu însumi am putut să-l fotografiez de aproape, de la 
doar câţiva paşi (nici măcar un biscuit nu aveam la mine, în cazul în care s-ar fi supărat). Scotea aburi pe nări, din cauza frigului care s-a lăsat brusc, de ieri. Era frumos. La numai un kilometru în vale, alţi doi turişti urcau hotărât spre direcţia ursului: o japoneză şi un neamţ. I-am întors din drum povestindu-le totul iar neamţului a început să-i tremure realmente bărbia văzând pozele pe displayul aparatului meu foto. M-am oferit să-i duc înapoi în Sinaia dar japoneza a refuzat zâmbind politicos. Au făcut totuşi cale întoarsă, dar pe jos, prin pădure. Nu mi-am revenit după această neaşteptată întâmplare nici acum când scriu. Prima întrebare pertinentă pe care o pot formula (chiar dacă sub imperiul emoţiei) este: mai poţi să te încumeţi să faci acele frumoase drumeţii prin pădure, din Sinaia spre cotă şi înapoi, ştiind că oricând te poţi întîlni cu ursul?
“Nu sunt urşi la Sinaia, spre cotă!, zic eu (da de unde, si eu habar n-aveam!). Poate căţeii ăştia mici şi dolofani (adevărul e că erau cam slabi) de lângă indicatorul ocolului silvic, or fi niscai pui de urşi!” Cum să pui în primejdie viaţa drumeţilor ocazionali, a celor care fac trasee montane lungi, mai grele sau mai uşoare etc.? Aiurea! Poveşti de adormit copiii! Am început chiar să glumesc, după indicatorul “Spre telegondolă”: ” Cineva ar trebui să pună nişte urşi împăiaţi, ba nu, de pluş, să-i mişte de colo-colo cu sfori sau cabluri, ca să sperie turiştii, să fie mai palpitant traseul !… Hehehe!” Şi iar auzeam rugămintea: “Să vedem un urs, să vedem un urs! Vreau să vedem un urs! Hai sa vedem un urs, o sa vedem un urs, poate un ursuleţ!”, parcă era un cântecel cu glas alintat. “Vezi ce-ţi doreşti, s-ar putea să se îndeplinească!”, am zis sfătos, atent la ceaţa care se înteţea pe masură ce urcam cu maşina pe serpentine. Şi pe neaşteptate, să cad pe spate! Ursul! Incredibil, la numai câţiva paşi de maşină, a ieşit din pădure şi s-a oprit pe iarbă. Repede, fotografie! Aparatul, repede!… (pauză)… Păi, nu merge! Nu funcţionează! Ah, Doamne, păi cum să meargă dacă nu scoţi capacul ?!? (deh, emoţii). 
Hai repede că pleacă, hai că nu il mai vezi! Să nu ieşi din maşină! Nu ies…! Am ieşit (deşi nu e recomandat, mea culpa, da’ nu m-am putut stăpâni), m-am apropiat prudent până la vreo 10 metri şi l-am fotografiat. O frumuseţe de urs, puţin speriat, dar liniştit în linii mari, un urs cerşetor. Nu e bine să le dai de mâncare, pentru că s-au învăţat cu timpul să iasă la drumul mare, la cerşit. Aşa scrie (cu litere cam mici) şi pe avertismentul de la intratrea în rezervaţia Bucegi (deşi, ca un făcut, dacă priviţi bine, acolo sunt înscrise mai degrabă nişte îndemnuri, decât interdicţii (desigur din cauza cuvântului NU, care lipseşte abia dupa ce am facut fotografia mi-am dat seama …), aşa se spune şi la tv! În scurt timp 
au mai apărut câteva maşini, iar oamenii n-au ratat ocazia să fotografieze şi să filmeze momentul. Ba chiar să claxoneze, să-l sperie (l-am rugat pe un individ să se potolească, să nu-l înfurie numai de dragul de a vedea un urs fioros; după ce că îl vedea, voia şi senzaţii tari… Ce e mai tare de atât? Drum, maşină, pădure… ursu’! Şi tu, X, claxonezi ca şi cum nu ar pleca de la stop…). Am ramas perplex, de-abia ce văzusem doi drumeţi (absolut inconştienţi), cu câteva minute în urmă, unul avea un băţ în mână, altul o umbrelă, şi chiar am glumit că şi-a luat ditai umbrela special să se apere de urs! Am plecat şi mai uluit, nu-mi venea să cred că eu însumi am putut să-l fotografiez de aproape, de la 
doar câţiva paşi (nici măcar un biscuit nu aveam la mine, în cazul în care s-ar fi supărat). Scotea aburi pe nări, din cauza frigului care s-a lăsat brusc, de ieri. Era frumos. La numai un kilometru în vale, alţi doi turişti urcau hotărât spre direcţia ursului: o japoneză şi un neamţ. I-am întors din drum povestindu-le totul iar neamţului a început să-i tremure realmente bărbia văzând pozele pe displayul aparatului meu foto. M-am oferit să-i duc înapoi în Sinaia dar japoneza a refuzat zâmbind politicos. Au făcut totuşi cale întoarsă, dar pe jos, prin pădure. Nu mi-am revenit după această neaşteptată întâmplare nici acum când scriu. Prima întrebare pertinentă pe care o pot formula (chiar dacă sub imperiul emoţiei) este: mai poţi să te încumeţi să faci acele frumoase drumeţii prin pădure, din Sinaia spre cotă şi înapoi, ştiind că oricând te poţi întîlni cu ursul?
Ai cam riscat! Si la Zoo gasesti ursi, acum pe bune…
Incredibil! Ce frumos este ursul!
Totuși, faptul că ai ieșit din mașină este… inexplicabil.
Minunate,superbe poze!Esti chiar norocos! Ai povestit la cald,frumos toata intimplarea,felicitari.Locuind linga padure,e la o aruncatura de bat de casa mea, ai cam bagat spaima in mine,daca ma trezesc cu ursul la poarta?! Glumesc desigur,dar sincer mi-ar placea sa vad un urs asa de-aproape,pe viu,in mediul lui.Din cite am vazut si eu la t.v ce e pe acolo la Brasov,tragediile legate de ursii infometati,eu una nu m-as incumeta sa pornesc la drumetie in muntii aia.Felicitari inca o data pentru poze!
desi am vazut pozele document cum ar veni, tot nu imi vine sa cred. un urs adevarat, in carne si blana?? si tu ai coborit din masina?? noroc, ca sint sigura, ca e prieten cu Matscheku si nu te-a atacat! dincolo de gluma, imagini unice, un urs superb si inre noi fie vorba, si sa nu fi iesit din masina, rasturna masina , daca avea chef!!! totusi pe viitor un pic de prudenta, un urs e un animal de prada si un animal de prada e imprevizibil!
Esti un soi de Toma Necredinciosul, care nu crede pana nu vede? Ei, acu ai vazut!
), si super final fericit! Doar ca, parerea mea e, ca trebuie tras un semnal de alarma oamenilor sa nu mai hraneasca animalele, iar cei de la Ocolul Silvic, ar trebui sa fie mai responsabili. In mine, una, a intrat frica, tocmai pt. ca drumul pana la cota 1400 se obisnuieste sa se parcurga la pas, dar nu pe drum ci de-a dreptul prin padure! Nu as mai avea curaj!
Super intamplare, super relatare (de la fata locului
Am citit cu sufletul la gura textul de azi,dupa care l-am mai citit inca o data ca sa ma conving ca nu visez ca citesc despre o asemenea intamplare traita de tine.Imi tremura si acum picioarele gandindu-ma la ce se putea intampla.Ma linisteste doar convingerea ca nu vei mai incerca sa repeti o asemenea experienta si vorba Katiei,daca vrei poze cu ursi,du-te la gradina zoologica!Si cele de azi sunt frumoase,dar…brrr!!!
Pacat,mare pacat,ca nu se mai pot face in liniste si siguranta,drumetii pe carari de munte!
@katja: Abia dupa ce am urcat din nou in masina (ma apropiasem de el, parea ca nu ma baga in seama, dar dupa 2-3 clipe s-a ridicat si a-nceput sa vina incet spre mine) mi-am dat seama de riscul imens (si gratuit, recunosc). Pe de alta parte, n-aveam cum sa-i fac poze atat de reusite, decat de aproape. Totusi, n-as mai repeta figura! Nu e nici un act de curaj, ci pura inconstienta. E doar un animal salbatic, care traieste in mediul lui si e total imprevizibil.
@sebastian: Nu-mi explic de ce am iesit, decat pentru a face pozele mai bine, pt. ca cele de departe ieseau neclare (probabil de emotie nici nu alesesem cea mai buna reglare a aparatului). Ce-i drept, de aproape, totul a fost ok
Mai putin cand a venit spre mine…
@laura: N-as mai sfatui pe nimeni sa plece in drumetie la munte, pana nu se va lua o hotarare serioasa (nationala) in privinta circulatiei libere a ursilor in zonele populate de oameni. Eu sunt pentru libertatea animalelor. Dar pe oameni cine-i pazeste (daca nici macar nu se stie clar cati ursi sunt prin apropierea cabanelor, a hotelurilor sau pur si simplu a drumurilor de munte)?
@vergi: Un urs suparat devasteaza totul orbeshte, deci rastoarna si o masina la o adica sau o loveste si o zgarie. Din fericire acest urs a fost pasnic. Desi el tot timpul era cu parul de pe spate zbarlit. Fie de frica, fie de foame, habar nu am. Cand am coborat spre el nu m-a bagat in seama, o singura data am bagat din greseala blitzul si s-a speriat dar si cand a venit spre mine, era linistit, probabil spera ca o sa-i dau ceva de mancare.
@genius: Mi se par criminali cei de la ocolul silvic. Ei au obligatia sa asigure hrana suficienta pt animalele dintr-o rezervatie, nu trebuie sa ajunga ursii sa isi ia si ei un curaj nebun (riscul lor este de a fi vanati prin braconaj, cu mare usurinta) ca sa cerseasca de mancare drumetilor. In afara de asta, de mai bine de o suta de ani eu nu am citit nicaieri in istorie ca s-ar mai fi pomenit sa fie primejduiti turistii amatori de aer curat, de drumetii. Am vazut cu ochii mei azi, de doua ori cate doi turisti, care ar fi putu fi victimele unui atac al ursilor. Ce vina ar fi avut ei, pt ca mergeau absolut corect, pe drumul public spre cota 1400, deci nici macar pe cararile cu marcaj din padure. Nu demult a fost sfasiat un turist strain. S-a sters cu buretele. Cine are interes sa sperie turistii, sau sa-i deturneze de la scopul principal (recreerea)? Parerea mea este ca cineva vrea sa ne bage cu forta in restaurantele hotelurilor de munte sau in barurile acestora si sa lasam balta frumusetea naturii, de frica.
@viorica: Imi pare si mie rau de acest “curaj” inconstient de a iesi din masina, si din nou imi pun cenusa in cap. Promit ca nu mai fac… Dar, sincer, stii cat de frumos era ursul?
Mihai a scris pe blogul său Gândacul de pe deget
@sebastian: P.S. Multumesc pentru adaugarea calendarului crestin ortodox pe pagina principala a blogului meu, pe care l-am vazut mai intai la tine pe blog si mi-a placut tare mult ideea.
frumos exemplar!si eu cred ca ieseam sa-l vada lumixul mai bine!
@luminitza: Crede-ma, am ramas perplex, ca niciodata in viata mea. Drumul spre cota era complet pustiu (abia mai tarziu s-a mai animat, tocmai pt. ca venise ursul si evident toate masinile au oprit), eram relaxat, nici prin cap nu-mi trecea ca voi vedea un urs atat de aproape si mai ales atat de frumos!
Mihai a scris pe blogul său Gândacul de pe deget
e adevarat, frumos ursul dar te-ai apropiat prea mult. animalele salbatice sunt imprevizibile. pozele au iesit superbe!
Oceania a scris pe blogul său Despre terorism
Cu plăcere!
Sebastian a scris pe blogul său Super Mario salvează prințesa
@oceania: Pana si azi noapte m-am gandit ca m-am apropiat prea mult, dar eu zic ca am pastrat destul de bine distanta minima de siguranta
Oricum, n-as mai face asa ceva si ii rog pe toti iubitorii de animale salbatice din lume sa inteleaga ca nu trebuie sa faca niciodata ca mine. Dimpotriva. Animalele sunt fruumoase si daca le facem si daca nu le facem poze. Important e ca a existat momentul (unic) in care am vazut acest urs frumos. Era frumos tocmai pt. ca traia liber. 
Mihai a scris pe blogul său Gândacul de pe deget
imi aduc aminte de o scena, tot pe drumuri de munte, doar ca nu erai in masina personala ci intr-un autocar.lucia, cris, sebi,noi toti spre o tabara cred, din cele cu elevi, cand un urs in mijlocul drumului!cine a coborat din autocar sa-i dea paine?!
Ursuletzul din poze voia mancare, poate niste miere, fructe. Ursuletul Yogi mananca numai placinta! Nu e simpatic?
@luminitza: Erau acele excursii ale BTT cu un sir mai lung de autocare cu elevi. Cred ca undeva in zona Fagarasului, dar destul de departe de autocar – la mai mult de 80-100 de metri – a aparut acel urs caruia din fericire am avut sa-i arunc o paine (cine oare putea fi cel care a coborat daca nu … eu
?). Nici pe departe nu se compara cu emotia puternica de-acum, datorita faptului ca ursul a aparut pe neasteptate din padure si l-am privit si fotografiat de la numai 2-3 metri. Azi din nou a fost sfasiat un om (cioban) de o ursoaica in zona Slanicului, dar din fericire a scapat cu viata ca prin minune. Asa ca repet, eu nu voi mai face pe “viteazul” niciodata, in fata unui urs. Dar fotografiile sunt frumoase, nu? 
@genius: M-am uitat de la cap la coada la desenul animat propus de tine, cu Yogi. Asa ma gandesc si eu, poate ca ursul de la Sinaia mananca doar zmeura si miere, putina paine sau biscuiti. Nu mi s-a parut cu tendinte agresive, dar n-as vrea sa mai repet figura, chiar daca as avea la mine un borcan cu 10 kile de miere
Am patit-o si eu cu ursul, doar ca eram cu cortul si era intuneric. A ras doua corturi din trei la Padina. Noi am avut noroc si am scapat. http://epurasul.wordpress.com/2010/02/03/ursul-si-turistii/
Ionut´s last blog ..Interpretarea probelor
@Ionut: Am citit textul postat de tine si din nou m-am gandit: totusi, cum e posibil sa nu se ia masuri severe de izolare a salbaticiunilor in zonele turistice sau de mutare a lor in rezervatii, in parcuri naturale etc. Ce-o fi atat de greu sa iei niste ursi si sa-i duci in munti, departe de cabane, de drumurile de munte de larg acces? Pai cine se va mai incumeta sa faca drumetii pe potecile patriei, daca exista pericolul sa fii sfasiat de animale salbatice?
Mai, sunt mai multe probleme. Peste problemele cu fondurile si cele organizatorice trec fara insist pt k stim cu totii cum sta treaba la noi in tara. Insa trebuie sa realizam ca sunt foarte multe exemplate. Romania are mai multi ursi decat toata Europa la un loc, iar astea sunt date scrise. Au fost mutati multi ursi in judetul Brasov in alte zone mai putin frecventate de turisti. Dar uite ca nu toti. In orice caz totusi unele din zonele noastre turistice sunt habitatul lor, iar incursiunea noastra acolo ar trebui facuta in cunostinta de cauza. Ar trebui si o campanie de educare a turistilor. “Ce sa faci daca dai de urs.” Nu e admisibil sa ii faci poze cu blitzu de aproape sau sa claxonezi sau sa incerci sa-l sperii ca te amuza ideea. Nu de alta dar cam asa s-au intamplat toate accidentele cu ursi. Nu e normal ca reportajul de la televizor cu atacul de la Padina sa scape un simplu “nu” asa cum s-a intamplat dupa patania mea. Au spus la tv ca “Salvamontistii recomanda turistilor [...] sa tina mancarea in cort [...]“. “Sa NU tina mancarea in cort” trebuia dar le-a scapat nu-ul. Ursul nu ataca daca nu e provocat, sau surprins de om. Si sunt mai multe lucruri pe care trebuie sa le ai in vedere ca sa eviti un conflict cu un urs.
Plus ca cel putin in cazul meu scria mare “Atentie, zona frecventata de urs” sau cu alte cuvinte “Esti pe barba ta daca ramai pe aici” daca nu vrei sa risti, poti gasi cazare la cabana.
Iar eu unul nu mi-am dat seama doar dupa ochii sticlosi ca de fapt e urs, ca alminteri procedam complet altfel. O sa mai scriu si patzania numarul 2 a doua seara,cand m-am intalnit din nou cu ursu, doar ca de data asta am procedat cum trebuia. Si ne-am salutat fara incidente.
Ionut´s last blog ..Interpretarea probelor
@Ionut: Am scris si pe Facebook http://www.facebook.com/login.php despre comentariul tau. Nu-i de glumit cu asa ceva!
[...] Ei bine, in urma minidiscutiei cu Mihai si datorita faptului ca si eu mi-am pus aceasta intrebare de mai multe ori, am descis sa caut si eu [...]
Gata! Abia ce am terminat un articol despre ce poti sa faci daca te vezi cu ursul, si ce ar trebui sa faci sa nu te vezi cu el. Iata: http://epurasul.wordpress.com/2010/02/03/ce-sa-faci-daca-te-vezi-ursul/
Sper sa fie destul de cuprinzator.
Ionut´s last blog ..Interpretarea probelor
@Ionut: Excelent! Sper sa citeasca articolul tau cat mai multi impatimiti ai muntelui. Ursul trebuie respectat. Intr-un anume fel, el are dreptate 100%: noi, oamenii, suntem intrusii in mediul lui, nu el in al nostru