Am găsit şi alte jucării din lemn (în afară de cele despre care am vorbit acum câteva zile): o serie de păpuşi Matrioşka şi cele două jucării care pot fi animate cu un buton aflat dedesubtul lor: un căluţ şi o perche de omuleţi care parcă au ceva de împărţit. Le mai ţineţi minte, pe cele din urmă? Aveam la Timişoara un astfel de căluţ (sau măgăruş) şi ne amuzam copios, văzându-l câte figuri “ştia” să facă.
Public în continuare un comentariu la postul 
precedent - Gândacul de pe deget - care mi s-a părut la fel de savuros ca un banc bun, cu permisiunea autoarei lui, Luminiţa: “Aseară în bucătăria socrilor, Antoine aude lipit de geam un greiere şi-mi spune că trebuie să-l salveze, să-i dea drumul afară. Zis şi făcut, se înarmează cu un pahar şi în timpul ăsta, fiindca muream de somn şi-l urgentam să-l lase încolo de greiere, că poate îi e mai bine in bucătărie la căldurică decât afară, îmi explică serios: “Toţi prietenii lui de afară îl caută! Şi pe el nu-l auzi ce zice? – Sunt blocat aici în geam, ajutor!” – Ce să zic, m-am resemnat şi m-am dus singură la culcare, lăsându-l să-şi facă omul damblaua cu greierele, să-i dea drumul. Ajuns în cameră , îmi explică iar: “Nu prietenii îl căutau, ci nevasta!” 
… Suuuper tare, nu?
P.S. Un bonus pentru prietenii gâzelor din întreaga lume, şi ca să înţelegem că şi greierele are dreptul la o revanşă în faţa furnicii (via @Genius):
Ada Milea-Greierele si Furnica
Asculta mai multe audio Muzica »
Foarte foarte tare bancul Luminiței!
@Sebastian: Am ras, pe bune, pt. ca mi-am imaginat totul, cadru cu cadru
Tare! Faza face ca realitatea sa bata de multe ori bancul sau altfel spus cam fiecare gluma are un sambure de adevar. Asa am eu vreo doi prieteni pe care ii cauta nevasta …neincetat. Ce soarta!
)
De fiecare data cand suntem la o bere mai ales… partea buna a lucrurilor e ca eu nu-i salvez niciodata. Uite-asa!
Salutari din Canada!
Deci tu si Sebastian sunteti frati? Ca prea va seamana numele…
@un roman in canada: Bine-ai venit pe blog, tocmai de-atat de departe! Ce sa zic? Mai ales la o bere, eu zic ca ar mai trebui sa-ti salvezi prietenii din cand in cand
… Sebastian si cu mine suntem fiu si tata, dar si foarte buni prieteni 
Si eu am ascultat azi noapte greierii… acum nu ii mai aud, cred ca a venit toamna! OMG, e exact ca in poezie!
Anunt deosebit de important: Greierele isi ia revansa! Yeeeees!
@genius: Chiar azi am ascultat pe iPhonul lui Sebastian zgomote linistitoare (sic!), gen: valurile marii, greieri noaptea, parazitzi tv, zgomot de ventilator sau aer conditionat care au darul de a te adormi, sau de a te relaxa – ce mi-ar placea si mie cateva mp3-uri cu astfel de “zgomote” … (hahaha! privind la ce am scris mai sus, mi-am amintit de noul tic verbal: “gen” despre care vorbea azi Sebi). Ada Milea, care stim cu totii cat de talentata e, are aceasta revansa a greierului, pe care am preluat-o de la tine si am postat-o, ca prea era potrivita
… Multumesc ca ai acceptat.
Ma bucur ca mai exista asemenea jucarii de lemn pentru ca gasesc ca au un farmec aparte.Sa fie asta din cauza ca aveam si noi un asemenea magarush care ne amuza grozav in copilarie?O Matrioska n-am avut niciodata insa si tare mi-as dori.Apropo,nu plecati careva la Moscova sa-mi aduceti una?
Ma bucur ca ai postat povestioara Luminitei despre greierele din bucatarie,care chiar m-a induiosat.Mie insa nu-mi plac greierii,mai ales cand canta noaptea sub geamul meu,ca nu ma lasa sa adorm.Daca as putea,i-as aduna pe toti si i-as duce pe camp,unde le e locul.Asa as fi vrut sa fac o data la Timisoara cu un greiere care m-a torturat seara de seara(candva,intr-o vara).Spre norocul lui(si disperarea mea)ca nu l-am gasit,desi l-am cautat cu Tati,cu lanterna,in statia de tramvai din fatza fabricii de ciorapi,de langa casa noastra.Si acum ma intreb,cum de s-a pus Tati la mintea mea,sa vina sa-l cautam si-mi vine sa rad de cate ori imi amintesc scena:era putin trecut de ora 10 seara,femeile de la schimbul doi tocmai iesisera din tura,asteptau tramvaiul si se intrebau desigur mirate,ce cautam noi cu lanterna pe langa peretele fabricii,de unde venea”cantecul”bietului greier,care vorba lui Antoine,poate isi striga nevasta…
@viorica: Habar n-am avut despre intamplarea cu greierele si Tati. Asta arata cat de inimos era