Cine n-a privit măcar o singură dată în viaţa lui o gărgăriţă care i-a aterizat pe deget? Mie unuia mi s-au aşezat de-a lungul timpului de mai multe ori în palmă câte un fluture mare şi frumos colorat, cîte-o gărgăriţă sau câte-o albină. Liniştea pe care ţi-o produc astfel de mici şi neînsemnate întâmplări este nepreţuită. Alergăm de obicei cu limba scoasă după senzaţii tari sau cerşim câte-un strop de adrenalină în plus. Dar mai ştim să ne culcăm în iarbă şi să privim de-aproape agitaţia frenetică a furnicilor, de colo-colo, pentru a-şi duce la bun sfârşit mica misiune cosmică pe care au primit-o pentru bunul mers al planetei albastre? Două treimi dintre vietăţile planetei acesteia se bucură în adâncul oceanelor, în păduri, în scorburi sau prin iarbă, de o viaţă fără problemele spinoase ale alegerilor parlamentare, ale cursului euro, ale războaielor şi luptei pentru putere, pentru averi cât mai mari. Avem oare de învăţat câte ceva de la un căţel care vine alergând să bea apă din palmele tale făcute căuş, chiar dacă nu-i e sete, ci numai pentru a te bucura? Dar de la joaca inteligentă a delfinilor şi felul incredibil al lor de a înţelege iubirea? Dar de la albina care se odihneşte pe braţul tău fără să te înţepe, dacă nu-i faci rău? Dar de la de la gândacul care ţi se aşează pe deget?
Piesa muzicală: Cătălina @ Codrin – Gândacul
alataieri am vazut o scena, care daca o vedeam la oricine mi se parea normala dar nu la Mircea, care prin constitutia lui psihica e un realist, de iti vine sa il iei la palme, adica totul e la el normal si cu o explicatie stiintifica! si acum scena, stropea florile in gradina si deodata il vad ca se joaca cu un fluture, luase furtunul si il uda pe fluturele, care se parea, ca e dispus sa se joace, ca in loc sa o ia la sanatoasa, zbura un pic si iar se intorcea in bataia jetului! asa ca Mircea ii facea jocul! de la animale au din pacate oamenii multe de invatat, personal imi pare rau, ca imi e frica de orice animal, ceea ce simt si ele probabil, ca uite de exemplu mie nu mi s-a asezat niciodata o gargarita pe deget!!
aseara in bucataria socrilor, anroine aude lipit de geam un greiere. si -mi spune ca trebuie sa-l salveze, sa-i dea drumul afara.zis si facut se inarmeaza cu un pahar si in timpul asta, fiindca muream de somn si-l urgentam sa-l lase incolo de greiere, ca poate ii e mai bine in bucatarie la caldurica decat afara, imi explica serios “toti prietenii lui de afara il cauta! si pe el nu-l auzi ce zice?-sunt blocat aicea in geam, ajutor!”-ce sa zic.m-am resemnat si m-am dus singura la culcare, lasandu-l sa-si faca omul damblaua cu greierele, sa-i dea drumul.ajuns in camera , imi explica iar” nu prietenii il cautau, ci nevasta!”
Mie imi plac pasarile frumoase si sa hranesc vrabiute sau porumbei cand stau pe vreo banca in parc,dar nu m-am gandit niciodata sa hranesc pasarelele care vin pe terasa de aici,fiindca la cel mai mic zgomot al pashilor mei,zboara.Acum un an insa,pranzeam linistiti pe teresa,aveam in fatza mea o farfurie cu piure de cartofi si gratar de pui,cand deodata m-am trezit ca aterizeaza pe marginea farfuriei un pitzigoi,care in mare viteza a inceput sa se infrupte din cartofii mei pe saturate,dupa care si-a luat zborul fericit.
Cea mai frumoasa amintire cu vreo “gaza” s-a intamplat in tren. Mergeam o statie cu personalul, si stateam pe hol. Am observat o viespe care s-a lipit de geamul usii pe exterior si a mers mititica asa vreo 10 minute, trenul chiar prinsese viteza. Cand a oprit trenul, s-a desprins si viespea (care intre timp devenise prietena mea!) si a plecat! Ce e mai tare de atat, o viespe care circula cu trenul!
ps: foarte frumoasa melodia!
@vergi: Parca imi si imaginez scena in care Mircea se joaca voios cu fluturele, mi se pare extraordinar ca reusim sa ramanem uneori copii
@lumi: Comentariul tau e atat de tare incat din doua, una: sau o sa te rog sa-mi dai voie sa-l public (sa-l postez) sau o sa-l raspandesc ca banc de nota zece. Cu-atat mai mult cu cat totul a fost real, iti spun, am ras de m-am tavalit (i-am citit cu glas tare si lui Sebi care era aici)
…
@viori: Nu stiu cum au curaj unele pasarele sa vina sa ciuguleasca de pe farfuria din care mananci, dar la McDonalds din Nord (Ploiesti) exact aceeasi faza am patit-o eu cu o vrabiuta, care a mancat cu mine cot la cot cartofi prajiti, fara nici o teama.
@genius: Asa dragoste de animale si insecte, mai rar! Sa-i poti spune unei viespi “mititica” de ea, cand in mod curent oamenii se feresc de ele, ca si cum alta treaba nu ar avea decat sa intepe pe toata lumea intalnita in cale! Si melodia si textul au aceeasi calitate: sunt foarte simple si frumoase. In plus, piesa e cantata si foarte emotional (ca sa zic asa), transmite un sentiment special interpretarea, tocmai pt. ca nu e o voce “rulata” prin mari concerte ci mai curand destinata parca unui cerc restrans de prieteni. Are, de aceea, un mesaj aproape exclusiv, personal
Da,in copilaria mea,dar si dupa,chiar si in zi de azi,s-a intimplat sa ma trezesc cu cite-o buburuza aterizata pe mina,brat.Si daca in tinerete ii cintam si-i faceam vint sa zboare ca sa vad”in ce parte ma voi marita” acuma, ma uit la ele cu drag si le las pina zboara singure.Au farmecul lor aceste mici ginganii,ca si fluturii de altfel si alte rude ale lor.Locuind si acum aproape de padure am norocul sa vad,sa aud si tot felul de pasari si……..ce poate fi mai placut auzului decit triluri,triluri de tot neamu?! Ieri de ex.s fost frumos si cald(spre deosebire de azi cind s-a racit brusc)si stind afara pe terasa mi-am bucurat privirea cu “dansul” a trei libelule care se invirteau una dupa alta,parca erau motorizate! Dar cite nu vad eu din curtea mea! Am priveliste spre padure,iar din cimpul ce ne desparte de padure,din iarba-nalta si uscata deja,zilnic vad ridicindu-se,luindu-si zborul fazani.Multe ginganii si animalute mai vad,si-mi plac.Cu melcii sint prietena,imi place sa-i privesc cum merg,le vorbesc uneori si,ciudat,parca ma aud,isi intind capul tot mai sus,scot coarnele cit mai tare,am impresia ca se uita la mine.
publica-l daca vrei.nu e banc, e de-adevarat.
@laura: Uitasem de libelule, ai dreptate, ce insecte frumoase, elegante! Am citit despre buburuze si culmea, chiar despre musca cea nesuferita, ca fac parte din cele mai “harnice” vietati in ajutorul omului, adica distrug daunatori, larve care ataca gradinile de zarzavat, varza etc. Daca ai suflet sa privesti vietatile astea cu ochi de copil, cum am mai spus-o, inseamna ca esti o persoana careia ii zambeste Dumnezeu.
@lumi: Multumesc, asa o sa fac
N-am să uit niciodată ce frumos interpreta în liceu Mihai Ciobănoiu poezia Gândăcelul de Elena Farago.
@Sebastian: Uitasem poezia! Ce bine ca ai pus link!