Mai ţineţi minte întrebarea oaspeţilor ocazionali de-acasă, de când eraţi mici: ce poezie ştii sa spui? Chiar asta e întrebarea mea de azi: sincer, când aţi citit ultima oară o poezie extraordinară? Dar o carte de literatură trăznet (roman, povestiri, eseuri etc.)? Mai avem timp pentru savurarea unei lecturi? Mai există biblioteci săteşti şi comunale? Internetul ne absoarbe pe toţi, încetul cu încetul, la fel mass media cele obişnuite (tv, reviste, ziare, radio). Programele şi manualele şcolare mai curând ne 
îndepărtează de literatură, decât să ne apropie. Dascălii români trec prin perioade grele,da greeele de tot. De ce scriu în continuare poezii poeţii, dacă nici nu-i auzim recitându-şi versurile prin pieţe sau cafenele literare, şi nici nu suntem atraşi de cărţile lor? Dacă poeţii mari contemporani îşi scriu sau nu poemele geniale la fel de metafizic precum cei de-acum un veac, rămâne să redescoperim, cu-ncetul (vă sugerez să încercaţi să găsiţi răspunsul în România literară, de exemplu; vă mărturisesc că, eu unul, nu l-am găsit). Până una alta, iată şi câteva mostre de tot râsu’-plânsu’ de manifestare a stării melancolico-blegoso-idilice la tânărul suflet de poet român, aici .
Un bonus pentru candoarea copiilor români, care vorbesc ei engleza intr-un fel absolut adorabil 
… :
Era o vreme cand atunci cand ma intreba cineva ce carte am citit ultima data,ma simteam jignita,de parca ma intreba cineva un lucru intim cum ar fi,cand m-am spalat ultima oara pe dintzi.Acum insa,fiind si eu la randul meu revoltata sa aud din mai multe surse ca lumea nu mai citeste ca alta data,sunt putin ingrijorata,lectura fiind o parte atat de importanta a educatiei la toate varstele.Pot sa-ti raspund la intrebari:
Poeziile moderne,nu le prea gust,deci”le sar”,in schimb recitesc cu cea mai mare placere cand am ocazia,poeziile lui Minulescu.
Ultimul roman pe care l-am inceput si il voi continua la intoarcerea acasa,este Tom Sawyer,desigur in limba engleza.Desigur ca folosesc dictionarul,fiindca la scoala nu am studiat limba engleza,dar sunt foarte bucuroasa cand constat ca si fara el inteleg destul de mult.
Am citit poezia si e de maaaaare efect “Deoareceul” in:
Sarutul tau ma face a-mi pierde ratiunea de a gandi,
Deoarece cand in brate ma cuprinzi si ma saruti
Simt ca plutesc de fericire invaluita cu iubire;
A, app de poezii de dragoste, cele mai tari sunt cele pe are le primesti daca dai sms la 1777 =))
Personal, daca am nevoie de poezie citesc Blaga, mai citesc Nichita, cu doua optiuni: carte sau internet, Poezii Romanesti
Cat despre carti, nu cred ca se va pierde vreodata gustul citirii unei carti bune!
ps: Zi lu’ Mosu’ o poezie!!! Dati clik aici pentru a vedea un baietzel dragals cum spune o poezie!
acu 5 min am terminat un bd (benzi desenate) in stilul asta nou, facute dupa fotografie (ai un exemplu la mine pe blog).ceva despre eterna poveste de iubire dintre un european si o asiatica si misterul care-i atrage pe artistii europeni la asiatici (e;-)
o intrebare , pe care mi-o pun si eu zilnic. Adica , eu am fost in copilaria mea norocoasa, care a avut un frate mai mare, plin de sete pt. tot ce insemna cultura, care in vremurile alea de literatura proletcultista nu stiu de unde facea rost de carti fenomenale din literatura universala dar si romana. De ce norocoasa? ptc. la 14 ani citisem tot ce citise el, care avea deja o formatie culturala de invidiat. A urmat facultatea de specialitate, deci alt citit. Si au urmat ultimii 20 de ani, cind ma intreb zilnic si eu, cind am citit ultima data? asa o carte adevarata , ca in rest te miri ce citesc. Nu exista nicio scuza, ca nu mai citim ca inainte, poate ai tras tu acum un semnal de alarma!
@viorica: Aaa, ce dor mi s-a facut dintr-o data de cartile cu Huck Finn si Tom Sawyer!
@genius: Tare de tot filmuletzu, cred ca toti am trecut prin astfel de experiente “literar-muzical-artistice”!
@luminitza: Tu faci niste benzi desenate absolut minunate! Abia astept sa le vedem editate in volum!
@vergi: Poate ai observat ca textul meu e oarecum autocritic. Asta e realitatea, o carte de poezie nu am mai deschis cam demult in ultima vreme (exceptand zilele in care vizitez librariile). Interesant este ca Nicu, la fel ca acum multi ani, citeste in continuare carti cu aceeasi sete de cultura. Uneori ma indrept catre un titlu de carte, chiar pornind de la sugestiile lui.
Nelu,uite ma aliniez si acestui subiect.Ce mai citeste azi o “simpla” muritoare,adica eu? Pai sa vedem,citesc(mai nou)si cu nesat,blogurile tale si ale Luminitei,citesc reviste,ziare”emisiuni tv”si…..insumate,am deja un roman,o nuvela,o schita a vietii cotidiene.Dar,pentru o lectura adevarata iti trebuie o stare de spirit,educatie,implicit o cultura si……..timp.Ori eu dupa 8-10 ore de munca in fabrica,vin acsa,dupa caz maninc sau nu,imi beau cafeaua acompaniata de una sau doua tigari si apoi,dai si dai cu treburi,gatit spalat etc. tot ce face o femeie(goapodina)lucruri pe care un sot normal le stie si le intelege,ba mai si pune mina si te ajuta cum face scumpul si unicul meu sot.Azi de exemplu a gatit prinzul(eu fiind in schimbul 3 am venit si m-am culcat)In postura mea ,sint mii si milioane de femei(poate si mai rau) si atunci, cind si ce sa mai citim? Sa o fac de dragul de-a zice ca am citit nu pot.Sincer,din ianuarie sper la o binemeritata pensie anticipata si atunci,vreau sa cred ca voi gasi timp pt.adevaratele momente ale mele.Pana atunci,ma bucur sa privesc de pe geam,sau chiar din curte, padurea,cimpul cu iarba necosita,puiul de sarpe care mi-a aparut in cale pe trotoarul din curte,toate acestea si multe altele alcatuindu-mi mici episoade de poveste de poezie,le citesc privindu-le.Sa ma dau mare? Il iubesc si pe Blaga cu corola lui cu tot dar si pe acel ce a spus: “mai bine taci decit sa spui cuvine ce-ar pute sa doara.Cuvint mii ai spus oricui,si mie pentru-a cita oara?
o.k. ma bucur ca existi Nelu,te salut si nu uita….chiar daca nu intervin cu comentarii,eu va citesc(deci si pe Lumi)si datorita voua eu traiesc ceva nou,ceva ce-mi face bine.Ce poate conta mai mult in viata unui om(la un moment dat) decit sa se simpta bine prin orice mijloace.
@laura:multumesc de aprecieri, sincer si eu ma bucur sa vad ce faini cititori am!
@laura: Asta e unicul motiv pentru care scriu absolut in fiecare zi: faptul ca stiu ca la departare de sute si chiar mii de kilometri, reusesc sa creez o punte de comunicare sufleteasca, adevarata. In plus, de ex. in ceea ce te priveste, descopar o fiinta atat de sensibila si de atat de mult bun simt! Parca mai ieri ne jucam “Intre Vii” (pt. cei care nu stiu, “Intre Vii” este un cartier de la marginea Timisoarei, langa Padurea Verde), pe coclauri, prin padure, cu tine, cu Nicumic si toata gashca de copii. Daca tu te bucuri de iarba cosita si de un pui de sarpe, inseamna ca ai ramas cu acelasi suflet de copil si poezia e in tine insati, asa ca nu mai e nevoie sa faci vreun efort special, sa citesti
… Si eu iti multumesc ca rupi din timpul tau si vii aici, la blogurile noastre, al Luminitei, al lui Sebi sau al meu, sa ne bucuram unii de altii si sa comunicam cu cei dragi, cu prietenii adevarati.
@luminitza: Felicitari inca o data pentru filmuletzul tau cu “visul lui Luca”
dragi cititori de blog, aceste rinduri vi le adresez voua, mi-am luat permisiunea, fara sa il mai consult pe Mihai. Adica eu citesc cu mult interes si placere ca voi toti de altfel, tot ce scrie Mihai dar cu acelasi interes si tot ce scrieti voi ceilalti. Si descopar cu bucurie si uimire laturi , pe care nu le cunosteam la multi dintre voi si ma bucur. Asa asa am descoperit draga Laura, cita sensibilitate exista in tine. Ai scris niste lucruri asa de frumos, ca mi-au mers direct la suflet. Va astept in continuare cu comentarii unul mai frumos ca altul.
o.k,internetul face minuni,caci cum altfel va descopeream,si voi pe mine!?Ma bucur sincer ca,macar asa putem comunica si schimba ginduri,impresii,poze tot ce vreti.Poate e sau nu in beneficiul familiei sa mai stim unii de altii.Dar,Nelu trebuie sa ma inveti cum sa atasez si eu cite-o poza,imagine in acest blog.Sincer nu stiu.Din cite am citit si vazut pe blogul tau, ai in marea si minunata ta familie detinatori de ciini,iubitori de animale.Si eu le iubesc,am chiar un rottwailer superb,dar ce vroiam eu sa zic,azi mi-a trimis Afro un”video of the day” cu titlu cum beau ciini apa.Pt. mine a fost o noutate,nu stiam ca,ciinii,folosesc limba pt. a bea apa altfel decit ar face un om bind apa dintr-o cana folosind limba (doamne ce incurcaturi de cuvinte)in fine, acel video ilustreaza acest fenomen dar,din pacate nu detin inca tehnica internetului si nu stiu sa postez,aici in blog.Poate imi spui pasii si pe viitor,daca vreau sa si ilustrez ceea ce “comentez” sa o pot face.Scuze daca sint acum atit de prezenta,s-ar putea in viitor,caci vine Afro acusica,sa nu mai fiu atit de prezenta,dar…..va voi urmari mereu.
p.s Cu riscul de-a va rascoli putin,trebuie sa spun Nelu ca,am fost la mama azi si in timp ce discutam noi de zor de toate pt. toti,a sunat Gusti,sa vada ce mai face mama.Mi-am facut drum in gradina,am mers la w.c am facut tot ce am putut ca sa nu ma vada ca pling.De ce am plins? caci din 6 “negrii” mititei au ramas doar 2.Mii de scuze pt. acest”intermetzo” dar incarcatura emotionala,gindul la matusile mele si unchii mei dragi m-au urmarit azi cind am auzit-o pe mama vorbind cu fratele ei.Pentru o clipa mi-a trecut prin fata toata copilaria mea legata de unchi si matusi.Tusi draga de ea(Esop al familiei)unchiul (tatal vostru)cu zimbetul lui inconfundabil,Todor cu smecheriile lui(afurisitul de el)Alexandru cu ochii lui blajini si nu in ultimul rind,Florea care s-a dus primul si pe care eu il asemuiam la chip cu Nichita S.(nici in zi de azi nu stiu de ce)toti,azi mi-au trezit amintiri de neuitat,fiecare in parte.Of,trebuia sa sacriu asta la capitolul”veri,verisoare……etc”Sper ingaduinta si iertare din partea cititorilor tai de blog.Apropos,ce citim azi?Iata, printre altele,cu sau fara voia voastra un mic fragment din gindurile mele……..va pup!
@laura:sunt foarte vechi amintirile “dintre vii” pentru mine.dar sunt.eu il tin minte, si pe Dandy, cainele lup la Jeni in curte!si cum mami, (Tusha cum ii spui tu) , avea si o prietena Sana si pe nasha (“bat-o s-o bata norocu’ pe nasha”), invatatsem eu sa spun spre marea ei incantare la vremea aia!sunt amintiri de cand veneam de la piata de peste cu pesti vii cu care aveam dreptul sa ma joc in caditza de plastic pana erau friptzi in tigaie ,si il tin minte si pe Gusti cu palarie si costum alb, si pe Victoritza cu un dinte de fier dar un zambet de om generos, si pe Afrodita pe a
…l carei nume eram tare geloasa:-))
si pe tine cu unghii lungi cu oja roshie si parul lung si ochii verzi(?)
@vergi: Dupa cum se vede, chiar minuni face acest internet. Pe buna dreptate pot sa spun ca Laura a fost revelatia postarii mele de azi, care a pendulat atat de frumos intre poezie si amintiri din copilarie. In privinta dialogului tau cu cei care comenteaza aici, chiar asa e cel mai frumos, daca reusesc sa comunice intre ei prietenii blogului, pornind de la un simplu (pre)text compus de mine.
@laura: Ca un facut, si eu m-am gandit ieri si azi la Mami si Tati si desigur la vremurile de la Timisoara. Sunt gesturi mici, fragmente marunte, pe care mi le amintesc, cum ar fi de ex. acele dantelute pe care le prindeau Jeni si Mami de marginile rafturilor din dulapuri, sa fie mai frumos cand le deschizi, sau dantelutele cusute de draperiile pentru geamuri, sau de deasupra usilor dintre camere. Cine se gandea pe-atunci ca toate vor disparea odata si-odata, ca si cum nici n-ar fi fost? Unchiul Florian avea o vioara straveche la care cantau atat el cat si Tati, uneori. Pe acea vioara, in interior, scria “Amati, fecit in Cremona in Anno Domini 1615″ (!!!), ceea ce mie imi dadea speranta ca era o vioara cremoneza autentica. Gusti canta la acordeon si saxofon iar Nelu Pop (al lui unchiul Florian) la trompeta. Ce mai! O familie de muzicieni, daca ne adaugai pe mine si pe Viori cu viorile, plus acel pian cu coada din sufragerie, vechi de peste o suta de ani. Nicu mic si el incepuse muzica, odata cu mine, la prescolari… Sa mai zic de Jeni ce repertoriu vocal ardelenesc avea? Cand va veni Afrodita, eu sunt sigur ca si ea se va uita pe blog si uite un nou prilej de a comunica. Draga Laura, uite incerc sa expediez o poza din comentariu si daca reusesc, inseamna ca se poate, daca nu, mai intreb si eu pe altii care sunt mai priceputi.
@laura: P.S. Din pacate n-am reusit sa expediez poza aici, in comentariu. Cum iti spuneam, o sa mai intreb daca e posibil sau nu. Ca sa fiu sincer, n-am vazut pana acum nici un comentariu cu poze, ceea ce inseamna ca probabil nu este posibil. In schimb, poti sa scrii un “link”spre o adresa unde ai tu depozitate poze (de ex. daca le ai in Yahoo Photos). Nu e foarte complicata procedura, uite cam cum ar arata un exemplu: daca vrei sa vezi pozele postate de mine in articolul “Veri, verisoare, unchi si matusi” apasa aici. Ei, bine, in mod normal daca dai clic pe cuvantul “aici” te duce la articolul respectiv, inclusiv la poze. Tot asa s-ar intampla daca ai trimite si tu un link spre pozele tale din Yahoo Photos (sau din propriul blog, daca ai).
@laura: Daca vrei, poti intra pe flickr. Este un site unde tu poti sa-ti faci un album virtual de fotografii.
Iti faci cont nou (Create Your Account) folosind adresa ta de Yahoo! si selectezi optiunea Create New Account! O sa ai un loc unde poti sa pui poze (Upload new photo). Iar apoi de acolo ne dai linkul sa le vedem! Succes!
@genius: Da, e o idee foarte buna pt. Laura. Multumesc
@laura: Dupa ce iti faci cont pe http://www.flickr.com o sa-ti trimit eu un e-mail cu felul in care poti pune linkul spre pozele pe care doresti sa le vedem, in comentariul tau.