Nu cred că exagerez dacă afirm că întâlnirea de azi cu Doamna M. W. mi-a dat sentimentul că am cunoscut o nepământeancă (iată de ce îi şi scriu doar iniţialele – pentru că există (cred) un fel de cod deontologic nescris să protejezi un extraterestru, odată ce ai avut privilegiul să îl cunoşti personal; în schimb, ne-am fotografiat împreună pe un vaporetto, spre Zaccaria, din apropiere de San Marco). Pământeneşte vorbind totuşi, ea este o englezoaică trecută de cincizeci, mică, fumătoare înrăită, dintre acelea care fumează în timp ce merg pe stradă, cu părul scurt, privirea blândă şi nu prea vorbăreaţă. Trăieşte de 15 ani la Veneţia, numai şi numai pentru Vivaldi. A acceptat să ne întâlnim azi, la rugămintea expresă a Domnului Fanna. Timp de cîteva ore, m-a condus cu un mers sigur şi rapid pe un itinerariu labirintic vivaldian cunoscut în totalitate numai de ea. Am fotografiat totul, am notat totul, ca un ucenic cuminte. Într-un final am ajuns la locuinţa sa. Unde putea să locuiască Doamna M.W. decât în misteriosul Ospedalle della Pieta, unde cu 300 de ani în urmă era profesor Vivaldi? Eram convins, asemeni celor mai mulţi vivaldologi, că această instituţie nu a rezistat timpului. Şi totuşi… Ne-a făcut o licoare complicată, îndelung elaborată, din lămâi şi apă minerală, mi-a arătat uriaşul ei manuscris ( vreo mie de pagini?) consacrat vieţii lui Vivaldi (numit de ea “Autobiografia lui Vivaldi”, aşadar, bazat exclusiv pe documente reale, în facsimil şi pe care urmează să-l publice la anul). Apoi m-a aşezat în faţa laptopului şi mi-a arătat filmul despre Vivaldi făcut de ea pentru BBC. 
Absolut extraordinar documentarul! Nu am cuvinte să-i mulţumesc pentru tot ce am văzut, pentru tot ce am înţeles complet (complex) diferit faţă de ceea ce ştiam şi scrisesem în propria mea monografie Vivaldi, pe care vreau să o public imediat ce mă întorc în ţară. La plecare, am întrebat-o pe această femeie-Adept, uluit de tot ceea ce vedeam: “Spuneţi-mi, vă rog, cine locuieşte acum în această casă uriaşă, veche de secole?” A tresărit încurcată, încordată, dar după numai o clipă s-a destins într-un zâmbet blajin: “Cum cine? Vivaldi!”
P.S. Ma grabesc sa postez un fragment din excepţionalul film documentar făcut de Doamna M. W. şi prezentat de BBC, pentru a impartasi cu voi, prietenii mei, macar un pic din bucuria mea de a o intalni. Enjoy!
Vivaldi’s Women
Super super super, asta ca sa completez si ce am scris ieri! Deci, avem noi vorba, e mana ingerasului aici! Bravo! Felicitari! Asta e in ciuda dificultatilor pe care le-ai intampinat ca sa ajungi aici, si ma gandesc la problemele din iarna cand nu s-a putut si basta! Si uite azi si ieri doua super-zile! Ai, ce etuziasmata sunt eu, dar tu! Stii, pt necunoscatorii belelelor si problemelor din ultimul an, ar trebui sa scrii ca astepti zilele astea doua de 15 ani si ca nimeni in lume nu a mai facut ce faci tu azi, nici macar super expertii cu care te-ai intalnit tu azi. Ehe, ce faina faza, unde-i unul nu-i putere, da’ unde-s doi… se poate ce nu sperai nici tu nici dl.Fanna (ieri mi-ai spus ca a afirmat ca nimeni nu a mai facut asta), si iata ca nici Doamna Englezoaica, supera (sic!) cu toate ca ar fi avut ocazia! Te astepta pe tine!
Super super super!
@genius: Ca sa fie complet tabloul “coincidentelor”, doamna M.W., fiind artist fotograf (!!!), are un aparat Nikon D60, exact ca al meu
… Iti spun, azi a fost o zi memorabila, e greu de explicat tot ce s-a intamplat, pare a fi de domeniul paranormalului uneori. In realitate, cum bine zici, nu e “decat” mana ingerului cel bun, care ne vegheaza …
ar trebui sa citesti Sophie Calle.cum povesteste periplul ei la Venetia.tot artista fotograf;-)
@luminitza: Asa o sa fac, nu stiam despre calatoria ei. Oricum, crede-ma, a fost ceva extraordinar.
Extraordinara bucatiza ca film, ce bine ca ai reusit sa o gasesti pe YouTube! Super iar!
ps: Jos palaria, madame M.W.
@genius: O sa-mi trimita o copie DVD cu intregul film. Abia astept, iti dai seama
Felicitari pentru”pashii”pe care-i faci zilnic spre o documentatie temeinica!
P.S.Pe laptopul pe care scriu,nu se poate vedea filmul trimis(sau nu stim noi cum).Dar,mai e timp.
Incredibil ce noroc ai avut! Felicitări!
Mihai, spune drept acum, nu cuma aceasta excursie la Venetia este cea mai reusita/productiva pentru telul tau? Din cate vad eu, zic ca da!
continui sa spun, ca drumul la venetia este cel mai mare cadou, pe care ti l-a putut face viata, l-ai meritat din plin si in buna parte se datoreste perseverentei cu care ai si stiut sa iti urmaresti scopul, fara sa te dezamageasca nicio usa la care probabil ca ai batut si nu s-a deschis! ceva mai frumos nu ti se putea intimpla in vara asta si absolut toate lucrurile vazute si traite nu mai are cum sa ti le ia nimeni! ramin acolo un sufletul tau si te fac sa iti dai seama, ca nu intimplator ti-a batut inima mai tare pt. Vivaldi, desi exista doar atitia compozitori vestiti! deja imi pare rau, ca drumul se cam apropie de sfirsit, stiu insa va fiecare minut va fi folosit pt. a mai umple tolba amintirilor! la cit mai multe, fratello mio!
Ce bucurie intru totul trebuie sa fie sa vezi visul cu ochii. Om ales.
Pax, Ana
@viorica: In mod normal, filmul trebuie sa se vada daca dai dublu clic pe imagine. Dar cel putin, vezi o imagine, ca un fel de fotografie?
@sebastian: Maaare noroc!
@katja: Categoric, da. E cea mai productiva calatorie de documentare din viata mea. Daca voi gasi editura potrivita, va fi o carte foarte frumoasa, crede-ma.
@vergi: Exista cateva sute de compozitori baroci europeni, dintre care trei sunt mari, cu adevarat: Bach, Haendel si Vivaldi. Iar Vivaldi a fost atat de important pentru noutatile lui, incat Bach i-a copiat cu propria mana partiturile. Iti dai seama cat de mult ma bucur ca am reusit sa ma intalnesc acum, aici, cu cei mai importanti vivaldologi ai momentului!
@ana-maria: Ce bine ai zis: sa poti sa-ti vezi visul cu ochii. Chiar am visat, cu-adevarat, tot ce vad acum! Da, stiu. Nu eu am ales “subiectul” cartii mele. El m-a ales pe mine. In felul asta gandind, da, sunt un om ales… Ce bine-mi pare!