Asa cum am promis, de-abia ce am ajuns in patria Preotului Rosu – Antonio Vivaldi, m-am si instalat in fata unui computer prin deosebita amabilitate a domnisoarei Corina Gabriela Badelita de la 
Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica si, iata, incerc sa scriu cateva cuvinte despre Serenissima. In primul rand, as zice ca printr-un mare noroc, am fost cazat chiar in apartamentul rezervat viitorului director, care este foarte larg si frumos mobilat. In al doilea, gazda este o persoana extrem de agreabila, fara fitze in cap si foarte saritoare (maine avem intalnire la ora 12 cu dl. Fanna, Directorul Institutului National Vivaldi). Incerc acelasi sentiment, descris de mine in “Ambasadorul”, intr-o vreme cand doar imi imaginam laguna: Venetia este o uriasa scena de apa. Este un vis de apa, ai impresia ca totul este din apa, inclusiv palatele care se reflecta in luciul canalelor care brazdeaza de la un cap la altul asezarea. 
Prin urmare si oamenii, desigur, sunt din apa. Fiinte amfibii care se chinuie sa traiasca ziua pe uscat, manati de patima cumparaturilor 
fara de sfarsit (fleacuri, suvenire, masti, mancare, bautura, chiar dragoste, se spune – de la Cassanova citire) iar noaptea tanjesc de dorul vietuirii subacvatice. Nici nu se putea altfel, chiar si cainele comunitar este din apa, desi in fotografie pare un caine normal, aproape mioritic. Iar apa e foarte curata, nici vorba despre vreun miros ciudat de balta sau de apa statuta. Cine stie, o fi si asa, pe undeva prin dosul cladirilor din spatele labirintului sutelor de stradute care par a nu avea nici un sens pragmatic. Dar aici, pe unde ma preumblu eu, e fara cusur.
Ei, ce poze frumoase! Ma bucur tare mult ca ai reusit sa gasesti un calculator, vei vedea ca la intoarcere te vei bucura si tu, asa cum ne bucuram si noi, cei ramasi pe plaiuri mioritice, de posturile tale, pt ca e practic un jurnal de calatorie.
Ai tu noroc la catzei, la din astia domesticitii, catzelul din poza pare ca se gandeste… la Fetita mica, de la Neptun, care se gandea si ea cum s-o zbugheasca mai repede pe plaja!
Sa ai vreme buna, sa faci poze (!!!) si sa mai bagi cate o poza-doua (trei).
ps: something wrong with your mobile-phone?
bine ai ajuns si sejour placut!in septembrie vad si eu cu proprii ochi despre ce fantome apoase e vorba::-)
Ce frumooooos! Am rămas fără cuvinte! De-abia aștept să mai mergem acolo…
wow!am ramas muta, ceea ce la mine e ceva greu de realizat! totul e la modul superlativ, pozele trimise incinta ochii! ca sa nu mai spun pozitia de imparat in acel fotoliu! sa nu imi spui, ca asta e apartamentul in care stai, exact pe gustul meu! cind pot sa sosesc??ca am vazut ca pe canapea mai era loc! sedere placuta, sint sigura, ca iti pare rau si de orele in care dormi cu gindul , ca poate intre timp se pierde atita frumusete!multumesc, ca o parte din ea ne-o transmiti si noua! asteptam urmarea!
Ce poze frumoase! m-am convins, Venetia chiar trebuie vazuta!
@genius: Promit poze in continuare. Doar e un fel de jurnal de calatorie, nu?
@luminitza: Ar fi fost extraordinar sa ne intalnim aici in septembrie, dar din pacate eu plec peste cateva zile. Oricum, chiar merita sa vezi cu propiii tai ochi
@sebastian: Nu numai imaginile fotografiate, dar totul te lasa aici mut de uimire
@vergi: Da, acel fotoliu imparatesc este din apartamentul meu (palatul e mare, cu multe apartamente, dar acesta este apartamentul de protocol, ca sa zic asa, deci e cel mai frumos mobilat), insa eu unul nu prea stau pe fotoliile alea, ca scarttzaie
)). Hehehe, mofturi “imparatesti”. Defapt sunt niste balansoare, poti sa te legeni la televizor pana adormi 
…
@viori: Trebuie sa faci cumva, sa ajungi aici. E inimaginabil ce frumos e, in plus, nu iti ajunge o viata sa vezi totul