Ars longa in corpore sano
August 13th, 2008
În foto (1,2,3): Imagini din timpul unui “performance” realizat de Liceul de Artă din Ploieşti (muzică, dans şi pictură pe panouri mari de pânză realizată în centrul oraşului de trecătorii ocazionali, în special copii), cu prilejul jubileului semicentenar din luna mai 2008
___________________________________________________________
Primul aforism al lui Hippocrate suna astfel: “Ho bios brakhus he de tekhne makra”, care s-a tradus mai apoi în limba latină: “Ars longa, vita brevis” (viaţa e scurtă dar arta e nepieritoare). 
Iar omul perfect, zicea Juvenal în “Satirele sale” (X, 356), nu cerea cerurilor decât sănătatea perfectă sufletească, spirituală, mentală, care să-i determine sănătatea fizic-armonioasă a trupului său. 
În timp, sensul maximei “Mens sana in corpore sano” (mintea sanatoasa generează un corp sănătos) s-a inversat, încât astăzi se spune că numai un corp sănătos are şi o minte sănătoasă. Iar corpul sănătos se menţine prin exerciţii fizice. Mai pe româneşte: faci sport, eşti mai deştept. Oare? 
Dacă priveşti filele carnetului de elev, începând încă din clasa întâi există trei materii devenite “cenuşăresele” şcolii: muzica, desenul şi sportul. Se alocă un spaţiu generos acestor discipline în programele şcolare obligatorii. Desenam cam de două, trei ori pe săptămână când eram mici şi ni se dădeau note. Cântam în cor la clasă dar şi la serbările şcolare, învăţam notele muzicale şi chiar solfegiam bătând masura cu braţul în sus şi-n jos şi iarăşi eram notaţi. Jucam fotbal în curtea şcolii dar mai făceam şi exerciţii fizice aliniaţi, ne frângeam mijlocul în dreapta şi stanga, sus-jos, trei-patru, hopa-ţop, şapte-opt. 
Ni se încheiau medii, care contau la media generală anuală, aşadar contau la obţinerea premiului întâi cu coroniţă sau a premiului doi, trei, menţiune sau nimic. Am ajuns să stăpânim arta desenului în toţi acei ani? Ştim să cântăm, sau tot mai suntem afoni (în cazul în care eram de la-nceput)? Suntem mai inteligenţi, datorită sportului (“Mens sana in corpore sano”)? Sau am pierdut vremea degeaba, în tot acel timp?
Iar omul perfect, zicea Juvenal în “Satirele sale” (X, 356), nu cerea cerurilor decât sănătatea perfectă sufletească, spirituală, mentală, care să-i determine sănătatea fizic-armonioasă a trupului său. 
În timp, sensul maximei “Mens sana in corpore sano” (mintea sanatoasa generează un corp sănătos) s-a inversat, încât astăzi se spune că numai un corp sănătos are şi o minte sănătoasă. Iar corpul sănătos se menţine prin exerciţii fizice. Mai pe româneşte: faci sport, eşti mai deştept. Oare? 
Dacă priveşti filele carnetului de elev, începând încă din clasa întâi există trei materii devenite “cenuşăresele” şcolii: muzica, desenul şi sportul. Se alocă un spaţiu generos acestor discipline în programele şcolare obligatorii. Desenam cam de două, trei ori pe săptămână când eram mici şi ni se dădeau note. Cântam în cor la clasă dar şi la serbările şcolare, învăţam notele muzicale şi chiar solfegiam bătând masura cu braţul în sus şi-n jos şi iarăşi eram notaţi. Jucam fotbal în curtea şcolii dar mai făceam şi exerciţii fizice aliniaţi, ne frângeam mijlocul în dreapta şi stanga, sus-jos, trei-patru, hopa-ţop, şapte-opt. 
Ni se încheiau medii, care contau la media generală anuală, aşadar contau la obţinerea premiului întâi cu coroniţă sau a premiului doi, trei, menţiune sau nimic. Am ajuns să stăpânim arta desenului în toţi acei ani? Ştim să cântăm, sau tot mai suntem afoni (în cazul în care eram de la-nceput)? Suntem mai inteligenţi, datorită sportului (“Mens sana in corpore sano”)? Sau am pierdut vremea degeaba, în tot acel timp?_______________________________
Foto 4: Oră de sport la o şcoală din România
Haha ai uitat de lucrul manual și mersul la strung! Niciodată nu am înțeles cum de elevii școlii de muzică și arte plastice trebuiau să facă practică la strung…
Probabil să se învețe cu greutățile vieții nu?
@sebastian: Uite, am uitat!
))… Acum, ca mi-ai adus aminte, ok, am invatat chiar si sa coasem nasturi, si faceam ore multe de atelier (tamplarie!). Exista niste comparatii neaoshe la intrebarea ce treaba are strungul cu muzica? Vaca si chilotii, boul si tricoul! Hahaha! Probabil ca trebuia sa te inveti cu ideea ca viata e un surub caruia i se potriveste numai un anumit tip de piulita. 
In ziua de azi, invatamantul romanesc se confrunta cu o problema foarte mare, din punctul meu de vedere:
1. scoala primara (resp. coana invatatoare) nu se mai omoara sa faca sport, muzica, desen, la cererea parintilor (!!!) face ore suplimentare de matematica- e durere, saracii copii sunt terorizati, unde mai pui ca le da tema de pe o saptamana pe alta cate 100 (!!!) de exercitii… cunosc cazuri concrete de copii care au avut probleme serioase de acomodare, fiind necesara asistenta psihologica, cu alte cuvinte, daca putem sa terorizam copilu’, de ce sa nu o facem?
2. ajung copii la gimnaziu, unde sunt profesori specializati… muzica muzica, ed. plastica ed. plastica, sport sport. Si? Copilu’ nu stie sa deseneze, sa se miste, nici macar sa cante. Ajungem la un fenomen des intalnit (daca imi aduc aminte, pana si eu am avut prima nota un 4 cat mine de mare la sport… macar ca eram olimpica la matematica), si anume, medii mici la materiile pe care plastic le numesti “cenusaresele”.
3. incepand cu liceul, lucrurile se complica si mai mult. Sunt pretentii foarte mari, inutil sa vorbesc despre eforturile supraomenesti ale elevului la profil real sa vina la scoala cu geam format A4, culori, alea alea… nu mai vorbim despre sport, unde baremele sunt doboratoare, astfel ca cei mai multi cumpara scutiri medicale pt tot anul. Pentru ca, incepand cu clasa a 11-a, cei de la profil real sa nu mai faca nimic din zona artelor… Cum s-ar spune: ce esti tu? Inginer? Doctor? Economist? Ce-ti mai trebuie tie cultura muzicala sau plastica?…
Contradictia e mama progresului. Si uite ca progresam… ca melcu!
ps: Sunt foarte mandra ca-s romanca, mai ales azi, ca romancele noastre au luat bronzu’ la gimnastica (+ieri, Covaliu la sabie)! Pacat ca e privit ca un esec, ele sunt la inceput! Hai Romania!
@genius:
Bietii copii! Invatatoarele alea ar trebui pedepsite, de rele ce sunt! In realitate, aceste discipline care ar trebui sa dezvolte la copil tot ce e mai frumos (artistic, fizic, psihic), sunt tratate cu dispret si chiar date laoparte. Ok, nu zice nimeni sa sari de la o extrema la alta (vezi absurditatea strungului in evolutia pianistului), dar sa se ajunga la cumpararea de scutiri medicale, numai ca sa nu faci sport, e o mare pierdere pentru sanatate in primul rand. A propos de sport, la Beijing la Olimpiada uite ca avem ceva medalii, chiar si acolo unde nu prea ne asteptam 
Hai Romania!…
tema perfecta, ca prea uita lumea de arta ! noroc, ca de corp au grija mai toti, ma gindesc acum la salile de… preparat muschi!!! pline cred in fiecare tara. Nu stiu insa , daca asta face si mai destept! oricum eu am un raspuns macar pt. mine, deci mensa sana, cu asta m-am nascut si cind am inceput cu canotajul, mi-am facut si un corpore sano!!!si acum nu stiu, care e comoara mea cea mai mare!!!! dincolo de gluma, ar fi asa de frumos , ca oamenii sa le poata combina pe amindoua, sa fie timp si pt.sala, pt.sport dar si pt. o expozitie, un concert. De cite ori termin de scris ma gindesc , oare miine ce mai scrii ? si parca vad , ca va fi din nou o tema fascinanta! vergi
@sebi: si la Pedagogic, viitoarele invatzatoare erau trimise la strung si uite asa am decorat curtea Liceului Pedagogic di Ploiesti cu cosuri de gunoi din tabla, care , inafara ca au ruginit probabil ca mai dureaza si astazi:-))
noroc ca eu dadeam in acelasi Liceu Pedagogic, la 3 ani lectii de pictura elevilor din Liceul de Arte de la vremea aia, in atelier, aliniati in fatza mea care pictam cam ca Tea in imagine, deci am si altfel de amintiri, si de impliniri legate de materia cenus(hie)areasa;-)
Dac-as sti ca ar avea ecou,ti-as sugera sa trimiti textul de azi si comentariile,la ministerul educatiei.Se pare ca acolo aparut in sfarsit niste oameni mai receptivi la sugestiile parintilor sau ale copiilor.Azi dimineata spre exemplu,am auzit la un telejurnal ca se discuta zilele astea serios printre altele,despre aparitia unei legi in legatura cu greutatea ghiozdanelor elevilor, care n-ar trebui sa depaseasca 10% din greutatea acestora.Se mai discuta si sa nu se dea teze si extemporale lunea si vinerea,inainte si dupa week-end,sa nu existe in orar doua ore de matematica una dupa alta si sa nu mai fie perdele sau jaluzele la geamuri,ca sa intre in clase lumina naturala a zilei.Pacat ca nu am auzit ca s-ar fi discutat si despre importanta celor trei materii”cenuserese”ale programei scolare.Mare pacat!
treaba cu strungul la scolile de arta e ca si vestita noastra politehnizare, ca asa se numea atunci. Si spre marea noastra veselie in clasa a 10-a , eram inca minori!!!, ne-a incarcat intr-o zi d-l Oala, asa il chema pe proful de politehnizare , intr-un camion si ne-a dus pe terenul de la marginea orasului, sa invatam sa conducem camionul! atita scuturatura , cita am tras atunci mai rar, dar ma gindesc ca mi-a ajutat. Cind am luat carnetul si am avut prima masina ma simteam mai ca Schumi, cred ca in subconstient cu gindul la camion! intrebare, cui i-a folosit asta, noi eram o sectie umanista la un liceu cu mari perspective in oras, era vremea cind in afara de vreo pobeda ratacita nu vedeai masini pe strada. De ce sa investeasca scoala intr-un camion? ca strung nu avea scoala dar ptc. vizavi era vestita fabrica de ciorapi ne-au dus acolo sa vedem un strung, cred ca mai mult nu am facut! cum insa traditia a urmat si Raducu a facut si el ore de strungarit si te miri de ce mai , bucuria a ramas a lui tati, care recunosc acum, ca nu cred, ca ii anuleaza cineva lui Raducu diploma de bacalaureat, i-a facut lui Raducu cea mai frumoasa si bine documentata lucrare de bacalaureat! Doamne , ce mindru era tati, ca a luat nota 10, pardon, Raducu a luat-o! citi ca noi!!! nu prea erau pitigoi pe vremea aia dar ar trebui ca macar acum sa se faca un pic de ordine in programa scolara, ca nu or fi toti bunicii asa dotati tehnic! vergi
Nu am invatat deloc muzica, am excelat la desen tehnic(in facultate am fost singurul cu 10 desi nu am vazut cursul) si mergeam la sport de placere. Baiat din cartier cu tata inginer!
@vergi: Tu chiar le-ai imbinat perfect pe amandoua, erai de invidiat: faceai si sport de performanta (schif) si erai si pasionata de latura umanista a vietii. Nu cred ca muschii de sala fac si inteligenta mai ascutita. Dar cred ca sportul e util sanatatii fizice. De scris, nu e o problema, sunt atat de multe subiecte pe lumea asta. Important e sa o faci cu drag. Si eu unul asa o fac
…
@luminitza: Secventa in care tu pictai (la nici 3 ani) in fata elevilor de clasa a douasprezecea a lui Dan Strambu e de-acum “antologica”. Adevarul ca ai avut noroc si mai tarziu de profesori de arte buni, dintre care mie mi se pare ca cel mai important a fost Domnul Sergiu Rugina, marele pictor.
@viorica: Gand la gand, afla ca exact asta s-a intamplat azi: au aflat despre acest text atat doamna directoare a liceului nostru cat si doamna inspector de muzica si nici nu-ti imaginezi cat s-au bucurat. Nu stiu cat ecou ar putea avea tema propusa de mine la minister, dar ma bucur ca la nivel local, ca sa zic asa, au fost niste semnale de empatie reala, pe bune. Nu m-as fi mirat chiar sa si comenteze pe blog, dar nu stiu daca au adresa exacta.
@vergi (din nou): In primul rand e ingrozitor ca ghiozdanele copiilor sunt atat de grele (are dreptate Viori), si nu inteleg de ce trebuie sa faci strungarit in viata sau soferit de camioane, daca aptitudinile tale sunt altele. Omul potrivit la locul potrivit. Pentru camioane si strunguri exista scolile profesionale, si am tot respectul pentru absolventii acestora. Dar un elev violonist, pianist, sau viitor pictor, vis-a-vis de strung, nu aveau nici in clin nici in maneca. Politica aia era totusi cam aberanta si colectivista, nivelatoare, toti trebuiau sa faca de toate.
@robert: Nu ai invatat deloc muzica, dar stim ca iti place sa canti acompaniat la chitara
… Multi suntem baieti de cartier, cu tati ingineri sau de formatie tehnica, iar in cazul meu, cu tata maistru electrician, autor al multor brevete de inventii si inovatii si al unui manual de bobinaj. Si cu toate astea, desi ne-a placut mult si tehnica si sportul, arta a devenit ceva indispensabil modului de a intelege viata.
Nu am avut si nici nu am talent la muzica… ba sunt total II. Asa ca pentru mine materia “Muzica” era un motiv in plus de a rade si de a-i dispera pe toti cei din jurul meu. Ma rog… Cu toate acestea am facut parte si din corul scolii (la voci “inalte” pentru ca aveam ocazia de a canta foarte putin). LOL. In rest, am avut parte de o invatatoare atat de deschisa la minte incat a stiut sa ne stimuleze pe toti cei din clasa sa participam la toate materile “relaxante” gen lucru manual, desen, sport si muzica. Era o alta invatatoare care “sarea” peste aceste ore si le preschimba in matematica. Beah. Noua ni s-a stimulat creativitatea si invatatoarea a identificat unele talente sau inclinatii ale copiilor.
Mai tarziu am avut si ore de gastonomie, de croitorie si, de ce nu, de traforaj si fier forjat. Ce de manere de genti, figurine si cuiere am mai facut. Chiar, ai o panza de bomfaier d’aia de 3 lei? LOL.
Eu am avut parte si de o bona care mi-a arata cum se coase, cum se tricoteaza si croseteaza, cum se deseneaza si cum se face mancare, ceea ce iar mi-a “deschis” mintea.
@katja – stapana de athos: Invatatoarele care schimba orele respective in ore de matematica, am mai spus-o, ar trebui sa fie sanctionate aspru. Mare noroc ca ai avut bona, ai invatat cum se cuvine sa cosi nasturi etc. Eu nici azi nu stiu cum se face treaba asta, decat foarte prost si cu mari poticneli. Hehehe! Am o panza de bomfair pe la mosie, dar nu mai am un fierastrau de traforaj, de prin clasa a cincea
…
Si totusi, cu strung si camion, am mers …inainte. Acum, parca fiecare zi care trece ne duce…inapoi. Si nu numai in arta, cultura, invatamant.
Imi amintesc, am citit undeva demult, despre un interviu dat de un candidat pentru un post de medic la o mare clinica din Londra.
Examinatorul: ce sport ai facut in scoala?
Intervievatul: am fost membru in echipa de caiac 8 + 1 al universitatii Oxford.
Examinatorul: Si…alt sport ai mai practicat?
Intervievatul: Da, am fost mijlocas la deschidere in echipa de rugby.
Au urmat apoi cateva intrebari simple de anatomie banala.
La sfarsit, examinatorul il felicita pe intervievat si ii ureaza succes in noul post tocmai obtinut.
Intervatul, contrariat, il intreaba pe examinator daca asta a fost tot si cum de poate fi sigur ca va corespunde postului doar dupa cateva banale intrebari de anatomie.
Examinatorul raspunde: Copile(era mai in varsta), meserie vei invata alaturi de noi. Am vrut doar sa ma asigur ca poti munci 24 de ore fara intrerupere daca va fi nevoie. Si o asemenea rezistenta nu ti-o da decat conditia fizica pe care ai dobandit-o pana acum. Acum sunt sigur. Sporturile practicate te-au calit si pregatit suficient pentru ceea ce te asteapta.
Gata…fiecare intelege ce vrea…
Vali…stii tu care
@valentin: Bine-ai venit pe blog, Vali! Pot sa confirm ca sportul (in cazul meu caiacul) chiar a avut o importanta majora in formarea mea ca adolescent, chiar daca nu am depasit faza ocup[rii locului 5 in finala campionatelor nationale de pe Snagov (1968). In primul rand, ai dreptate, uneori am o capacitate de a munci iesita din comun (si anume atunci cand nu sunt lenes
))…