Chaplin e genial în filmele sale mute. De câte ori am fost întrebat ce regizor de film m-a marcat cel mai mult, răspunsul meu a fost invariabil: Charlie Chaplin (în realitate, un regizor la fel de important a fost Andrei Tarkowski; şi unul şi celălalt mi-au influenţat scrisul “cinematografic”, în egală măsură).Ce actori prefer? Stan şi Bran. Ce filme îmi plac? Desenele animate. Desigur, au devenit un soi de şablon aceste răspunsuri ale mele într-atât de simpliste. Dacă aş răspunde foarte serios la ambele întrebări, aş publica o listă lungă, impresionantă. Nu o fac acum, pentru că acest foarte mic text de astăzi e o provocare pentru voi, cei care îl citiţi chiar acum. Vă rog, prin urmare să-mi spuneţi: mai e de actualitate umorul lui Chaplin? Se mai uită cineva la Stan şi Bran? Dar la desene animate? Tarkowski reprezintă apogeul a ceea ce se poate spune artistic prin imagini de film? Şi, în sfârşit, care sunt preferinţele voastre în materie de film? Voi posta altădată, special, un text dedicat lui Tarkowski. Astăzi nu inserez secvenţe din filmele sale, tocmai pentru a vă lăsa să vă bucuraţi exclusiv de umorul anilor ’30. Între primele două secvenţe de film pe care vi le propun, o să intercalez o reclamă (ca să fim în ton cu practica televiziunilor de azi).Nu una obişnuită, ci una care chiar se dădea la cinematograf, în 1978, înainte de începerea jurnalului săptămânal de actualităţi “Al.Sahia”, a documentarului sau a desenului animat care precedau filmul.
Ioan Mihai Cochinescu
Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd.
super muzica din reclama:-)
@luminitza: Faptul ca reclama dura trei minute si ceva, iar e incredibil! In plus, am mai vazut un alt videoclip cu cei care analizau pe-atunci calitatea reclamelor la emisiunea “Reflector”, si care au hotarat sa se spuna “publicitate” in loc de “reclame”. N-am gasit insa nicaieri cea mai tare chestie a TVR de pe vremuri: cuvantul “Pauza”, care aparea peste o fotografie (un peisaj din Cismigiu, din Muntii Apuseni etc.). Si chiar se dadea… o luuunga pauza
))
Pe mine mă întristează filmele cu Charlie Chaplin. Mai ales cel cu dansul pantofiorilor pe masă și cel în care își mănâncă bocancii de foame…
Super reclama la CEC! Super! Oare de ce simt așa o nostalgie pentru acele vremuri?
na so was! nu vreau sa mai spun de unde venim la ora asta, traiasca blogul tau, ca da idei!!!! dar eram sigura, ca sint prima la comentariu. De fapt nu comentez la ce ai scris, ca subiectul ma depaseste, mi-am adus aminte legat de stan si bran de o treaba draguta. Tu stii ca pe aniju o chema Stan si avea un atelier de remaiat ciorapi. Intr-o zi vine un domn cu un pachet de ciorapi ai sotiei si cind il intreaba aniju, cum il chima, ala raspunde sincer Bran. La care o aud indignata, eu invatam in camera si oricum ma stricam de ris cind vorbea romaneste, domnu, dumneta bateti joc la mine si mai ca l-a dat afara! asa ca viata iti mai da cite un cuplu stan- bran, apropo baiatul lui era la camin coleg cu raducu si ei doi faceau pe vedetele oricum, gen, noi sintem stan si bran, dar un Chplin nu cred, ca iti mai da cineva! vergi
Ai facut un fel e mic program de televiziune, in care reclama CEC isi are locul foarte bine evidentiat, pentru ca e la mijloc!(incredibila asociere au pututr face: stup-CEC)
Imi place Chaplin, dar doar cu filmele mute. In cele cu “vorbe”… subiectul e prea evident, e prea mult, plus ca nu mai exista Cherlot! Filmul meu preferat e cel cu vanzatoarea oarba de flori, e foarte emotionant si chiar educativ! Am vazut si cateva filme facute la inceputul cinematografiei, cu aparatul de filmat care nu incadra bine imaginea din lipsa unui vizor in legatura cu obiectivul, alea nu se pot povesti, atat de simple dar de interesante sunt!
Ce sa zic, stia el Chaplin ce stia! Pacat ca spre sfarsit a pus si vorbe, nu au mai avut farmec, au a avut si nu mai are acum… nu stiu.
Super filme. Iar reclama ar trebui taxata la preturile, sa zicem Antena 3 (ar trebui sa iti dea bani astia de la CEC intrucat ei sunt de actualitate). Eu sunt un mare devorator de desene animate, iar in materie de filme un consumator (un film il pot rata, dar un desen animat nu).
@ Mihai – Au fost niste actori care s-au bucurat de succesul nenarginit al primelor “adieri” ale magiei cinematografului, cu tot ce presupune acesta. As putea spune ca poate acesta ar fi fost “avantajul” lor. Da, imi plac mult “scventele” lor, sunt amuzante, uneori inca autentice si mai ales nostalgice… Probabil ca de acolo i se trage si starea lui @sebi! Legat de reclamele acelea vechi, eu cred asa: indiferent cum a fost acea perioada Sebi, buna-rea – e firesc sa avem in noi un soi de nostalgie pentru ca ea echivaleaza cu copilaria noastra (cu primele reprezentari si amintiri). Si eu, atunci cand am vizionat reclama, am avut sentimentul reintoarcerii la perioada in care eram copil.
Imi plac filmele cu Charlie Chaplin,cele cu Stan si Bran,desenele animate,comediile mai noi,cu replici pline de umor si in general tot ceea ce ma bine dispune.
Multumesc deci si astazi pentru buna dispozitie pe care mi-ai creat-o!
@sebastian: Chaplin isi extrage genialitatea din lungul sir al clovnilor de circ, care starneau hohote de ras, dar ei erau foarte tristi (aveau chiar desenata o lacrima pe obraz, iti amintesti?) si pe care in mod cert ii vazuse si el in copilarie. Lumea filmelor lui e lumea oamenilor simpli, saraci, care viseaza la un viitor mai bun. Asta e una dintre explicatiile tristetii tale. Dar Catalina are dreptate, imaginile ne evoca vremurile in care le priveam, fiecare in copilaria lui. Pe de alta parte, gagurile lui te fac sa te tavalesti de ras
)). Iar reclama cu CEC-ul cred ca e de antologie! 
…
@vergi: Treaba cu Stan si Bran povestita de tine, care e tare de tot, imi aminteste de una oarecum asemanatoare. Eram cu Nicu la Dragasani si, intr-una dintre navetele pe care le faceau pe la tara in interes de servici pe la posturile de militie (erau dosare cu tot felul de “gainarii”, adica de furturi de gaini pe bune, de certuri intre vecini pt. cate o fisie de pamant dintre garduri etc.)am cunoscut un sef de post pe care il chema Gaina si care, spuneau subalternii lui, era atat de serios ca ploua in Sahara daca l-ai fi auzit razand. Odata, la o intrunire de felul asta, au venit alti doi militieni, care, dand mana cu Gaina, s-au prezentat, primul:”Cotoi!”, al doilea: “Ciorba!”. A fost pentru prima oara cand Gaina a izbucnit in hohote de ras (in partile alea “cotoi” inseamna pulpa gainii).
@genius: Filmele lui vorbite sunt fie siropoase, fie prea serioase. De-abia descoperit, sonorul devenea tentat pentru regizori sa propuna producatorilor scenarii cu cat mai multa vorbarie. Filmele pe-atunci pareau un fel de dramatizari de piese de teatru, replicile erau lungi si repezite (plus faptul ca se auzeau gajait), spuse ca din mitraliera, asa ca in “Casablanca” lui Michael Curtiz (1942), doar ca acolo interpretii (exceptionali: Humphrey Bogart si Ingrid Bergman)au facut ca filmul sa ramana in constiinta noastra ca o capodopera.
@robert: O sa ma duc la CEC sa le cer o sponsorizare pentru Venetia
)). Buna idee!
@katja – stapana de athos: Stii ce este interesant? Aerul acelor filme vechi, cu miscari repezite, zgariate, cu flashuri din zece in zece secunde, ne fac sa le privim si cu un fel de sentiment ca realizatorii erau cam naivi, cam superficiali. In relitate, arta interbelica era in plina avangarda (dadaismul de ex.), asa ca multe din secventele de atunci aveau ceva innoitor, si propuneau solutii scenografice sau de compozitie foarte indraznete (ma gandesc de pilda la Eisenstein, cu “Ivan Groznii”, “Alexandr Nevski” sau “Crucisatorul Potemkin”).
@viorica: Asa cum am mai spus, cele mai recente postari sunt de…week end
… Asa ca, din cand in cand, promit ca voi “recidiva”.
daca se mai uita careva la desene animate? ei bine, eu sunt una dintre cei care apreciaza desenele si acum, chiar daca am trecut de mult de vremea copilariei. Ma gandesc cu drag la Tom si Jerry sau la Alba ca Zapada a lui W. Disney. Mi-a placut mult si familia Flinstone. Despre Stan si Bran sau Chaplin pot sa spun ca n-am mai revazut nimic in ultima vreme. Noroc cu filmuletele pe care le-ai pus pe blog de mi-am adus aminte de Timpuri Noi si de cel mai tragic dintre comici si cel mai comic dintre tragici.
@oceania: Din cand in cand ne dam seama ca ramanem vesnic copii. Ce bine!
…
@sebastian: Am incercat de trei ori sa postez un comentariu la blogul tau si mi se spune ca e o eroare. Asa ca iti scriu aici despre acel documentar de 55 de minute despre “fenomenul” YouTube. Absolut fain! Am avut rabdare, l-am vazut chiar pe tot. M-a bucurat faptul ca Ozon au fos un fel de leit-motiv al documentarului (adevaru’ e ca s-au facut mii de remake-uri, care de care mai tari, te tavalasti de ras). Si faza cu Charlie e super! Mai presus de toate, filmul e o pledoarie pentru relatiile interumane, pentru toleranta si prietenie.
P.S. Cum pun un link in comentariu? Voiam sa trimit spre filmul de la tine si nu am reusit.
ma intorc la Charlie Chaplin. In ani am descoperit, ca in el erau de fapt doi oameni, cum daca ma gindesc bine, e cazul nostru al tuturor. Era comicul acela genial, care stirnea hohote de ris cum aparea dar care era de o tristete coplesitoare si mai era Charlie Cahplin de mai tirziu, omul bonom, plinut, cu un zimbet jovial pe buze, cu o casa plina de copii , un familist absolut!si care a trait mult si bine fericit, facindu-ne pe mine si pe citi ca mine fericiti, ca inca exista. Chiar daca undeva departe, departe de tot raminea vestitul Charlot cu pantofii lui mult prea mari! in care de la el incoace nu a mai incaput nimeni!cred, ca nu ii pasa, cred , ca gusta vechile lui filme ca mine si ca tine si isi vedea apoi de viata lui frumoasa si tihnita, tot ca mine si ca tine! sa tot imbatrinesti asa frumos , TU MARE PATRIARCH! vergi
@Mihai: Filmul de care spui tu îl poți găsi aici.
Am să îți dau un mail cu instrucțiuni pentru a pune și tu link-uri în comentarii.
@vergi: E o vorba: Asta-i viata de artist/Azi e vesel, maine-i trist
… Chaplin avea umor, era si mascarici uneori, dar era un tip profund existentialist. Nu e corect cum spunea Chirita lui Alecsandri, viata nu e o comedie, ci comedia e viata. Cam asta cred ca voia sa zica Charlot…
@sebastian: Aviz amatorilor, urmati linkul lui Sebi. Multumesc pt. instructiuni, stiu ca trebuie editat in HTML, dar nu stiu “formula”
…