Vă place opera?
August 8th, 2008
Acum vreo cinci ani, însoţit de Pana Marc, soţia preotului Octavian, am văzut pentru prima oară într-o bibliotecă din Düsseldorf un CD cu Cecilia Bartoli, cântând Vivaldi.Abia apăruse, nu aveau nici ei decât un singur exemplar, bibliotecara îl ţinea în mână de parcă ar fi fost de aur. Am ascultat la căşti cu sufletul la gură câteva arii din operele vivaldiene, total necunoscute în România (eram pe-atunci în plină fază de redactare a tezei mele de doctorat, tocmai cu subiectul Vivaldi).Nu exagerez dacă afirm că nu mă impresionase absolut niciodată într-atât de mult o voce muzicală feminină (ceva între contraalto şi mezzosoprană). Era o adevărată virtuoasă, un timbru plin, o sonoritate amplă, avea tehnica “instrumentală” a vocii uluitoare (de altminteri specifică barocului veneţian), părea că nu face nici un fel de efort să-şi atingă extremele ambitusului ei vocal, sărind (ţopăind, aproape că aş zice) intervalele peste octave scrise în treizecidoimi cu un tempo ameţitor.Piesele lirice, duioase, în schimb, le cânta parcă tânguindu-se, oftând sau şoptind. Am primit acest CD (scump şi la propriu şi la figurat) cadou de la familia Marc. O să ziceţi că plâng prea uşor, ei, bine, mi-au dat lacrimile primind acest dar. Am mai spus şi în altă parte, nu mă sfiesc să afirm că uneori muzica de operă mă poate scoate din minţi, de plictiseală. M-am întrebat desigur, cum e posibil ca eu, având o educaţie muzicală adecvată, să păţesc una ca asta.Răspunsul era simplu: din cauza interpretărilor lamentabile, artificiale sau chiar groteşti. Soprane sărite demult de prima tinereţe, care continuă să creadă că pot interpreta roluri de primadone, în note înalte şi lungi de final al frazelor muzicale zbierate cu insistenţa şi afonia deplină a păunilor, baritoni astmatici, fără suflu, tenori care zumzăie în acute ca muştele izbite bezmetic de zidul nevăzut al plasei de ţânţari. Când însă muzica de operă este cântată la nivelul Ceciliei Bartoli, n-ai cum să rămâi decât mut de uimire. Dacă n-aţi mai ascultat până acum arii din opere scrise şi puse în scenă de Antonio Vivaldi, vă fac la rândul meu un cadou pentru o seară liniştită de week-end. Ascultaţi şi vă minunaţi.
Videoclip 1: Vivaldi Agitata da due venti by Cecilia Bartoli
Videoclip 2: Vivaldi “Gelosia” by Cecilia Bartoli
Videoclip 3: Cecilia Bartoli: Anch’il mar par che sommerga (Vivaldi)
Videoclip 4: Vivaldi Armatae face et anguibus by Cecilia Bartoli
(sursa: YouTube)
Videoclip 2: Vivaldi “Gelosia” by Cecilia Bartoli
Videoclip 3: Cecilia Bartoli: Anch’il mar par che sommerga (Vivaldi)
Videoclip 4: Vivaldi Armatae face et anguibus by Cecilia Bartoli
(sursa: YouTube)
Multumim mult Mihai pentru cadou!
Si eu sunt o impatimita a operei. Am reusit sa-l conving pe Sebi sa mergem la opera, el temandu-se tocmai de ceea ce spuneai tu: proasta interpretare a operelor. Ma tog, sa zicem ca am avut “noroc”.
In timpul facultatii aveam abonament la opera si nu ratam niciun spectacol, chiar daca stateam sus, la balcon, unde era extrem de cald si aerul era “rarefiat”. In schimb, in timpul pauzelor, ne uitam (eu si prietenele mele) mereu la piesele din muzeul operei de la etaj.
P.S. Poate ne faci si noua o copie a C.D.-ului. Pls!
@katja – stapana de athos: Cu tot dragul
… La Timisoara noi puteam sa mergem doar la “cucurigu”, adica sus de tot la balcon. Minunate spectacole de balet, de opera si de opereta. Adevarul e ca il inteleg perfect pe Sebi, decat sa ai parte de un spectacol ratat (vorba lui Daniil Harms), mai bine lipsa 
. Totusi, in Bucuresti sunt convins ca exista spectacole remarcabile, macar din cand in cand.
In privinta copiei CD-ului, desigur ca da, fara nici o problema. Crede-ma, e un disc uluitor. Doar ca trebuie sa ii acorzi un timp exclusiv, deci nu merge de ascultat ca muzica de relaxare etc. Stiu ca voua va place muzica de calitate si ma bucur daca si muzica asta postata de mine v-a mers la suflet.
@ Mihai – Au fost in Bucuresti cateva spectacole sustinute de opere celebre din Italia si Rusia, de exemplu. O splendoare. Aplaudai la bis cu speranta reinceperii spectacolului. Dar a fost si un “Lacul lebedelor” in care cateva balerine s-au impiedicat si au cazut buluc pe scena… Ma rog…
Abia astept C.D.-ul!
@katja – stapana de athos: Pana veti primi CD-ul, va recomand sa ascultati-vedeti si ariile Ceciliei Bartoli care apar la sfarsitul fiecarui videoclip postat de mine, intr-un sumar cu imagini. Dand clic pe oricare din acele imagini, o sa ascultati o muzica extraordinara, iar daca dai clic pe numele Ceciliei Bartoli din textul meu (spre sfarsit) vei avea un bonus surpriza
… Despre impiedicatele de balerine sau despre balerinii care se opintesc sa le ridice de parca ar fi pusi sa traga la jug, cunoastem, stim. E lamentabil. In plus, e enervant daca stai prea aproape de scena, pt. ca se aude pocnetul poantelor pe podea. Asa ca undeva la mijloc sau la loja e cel mai bine. A ascultat si Sebi ariile? I-au placut? 
Chiar eram curios, pt. ca repet, oricat de necrezut ar fi, in Romania nu s-au cantat arii din opere vivaldiene aproape de loc, iar muzica religioasa a lui Vivaldi e defapt necunoscuta.
Într-una dintre zilele în care am fost la opera am adormit după vreo 2 ore și jumătate. Nu m-am mai plictisit așa de tare de muuuult timp, poate de pe vremea când eram obligat de profesorii de la școală să mă duc la Filarmonica din Ploiești la spectacole de 2 ori pe săptămână.
@sebastian: Dar de Cecilia Bartoli ce zici?
Imi place sa ascult opera, dar evident cantata de cineva care are darul de a face acest lucru. Am inceput ascultand arii din opere celebre (cantate de Pavarotti, Domingo, Carreras) iar acum ascult cu placere aproape orice. Totul tine de starea pe care o am, si anume trebuie sa fiu linistit.
Daca ale noastre sotii ar fi atat de expresive in momentele lor de exprimare libera (emotionala), probabil multi barbati ar face atac de cord ceva mai tineri(tot pe fond emotional).
Oricum Superb!
Ce surpriza placuta,sa ne oferi un asemenea”cadou”!Am avut noroc ca am citit ce i-ai scris Katiei(de ce n-ai scris si in text?)si am aflat ca apasand pe numele Ceciliei Bartoli,se pot viziona si asculta mult mai multa muzica.Nu m-am dezlipit acum dimineata din fatza computerului pana nu am ascultat totul(desi nu am mic dejunat inca si mi-e o foameee!).
Raspund la intrebarea ta.Da,imi place foarte mult muzica de opera,in special Mozart si Verdi,fiind o muzica mai frumoasa si mai accesibila.Cand eram la liceu,imi scriam intr-o agenda,de cate ori mergeam la opera seara,dupa cursuri si tin minte ca spre ex.am vazut Trubadurul de 12 ori(!)intr-un an.Eram un grup de colegi si colege,care alcatuiam o lista cu numele noatre,mergeam la directorul operei,Adrian Beldi sa ne-o aprobe si intram gratuit”la cucurigu”,dupa cum bine ti-ai amintit si tu.Nici azi nu-mi vine sa cred,cum nu simteam oboseala de peste zi,in care dimineata aveam ore de specialitate,dupa amiaza ore de curs si seara la opera.Nu tin insa minte calitatea interpretarii solistilor.Cert este ca dupa ce am inceput sa fiu mai atenta la”calitate”si dupa ce am fost la cateva spectacole la opera din Bucuresti,am renuntat sa mai merg la opera.
Ascultand azi Vivaldi interpretat de Cecilia Bartoli(in prima auditie pentru mine),imi venea sa spun incontinuu ca nu-i adevarat!Cum poate cineva interpreta”vocal”,cu o precizie fantastica,o partitura care chiar instrumental s-ar executa foarte greu?
Multumesc mult de tot pentru”cadoul”pe care ni l-ai facut.
@robert: Nu o stiam pe Cecilia Bartoli decat din cateva fotografii de pe CD-uri. Vazand-o si inregistrata in timpul concertelor, mi-am dat seama ca e “nebuna” dupa muzica (in sensul cel mai bun, pur, genial al expresiei). Temperamental, parca isi devoreaza partitura, e o traire extraordinara. Ma gandesc ca nici n-ar fi posibil sa cante tehnic asa (e aproape imposibil de cantat vocal in tempoul ala, e neomenesc de exact, si ritmic si melodic) daca nu ar fi o tipa dedicata total muzicii. Iti repet, nu am mai vazut niciodata pana acum o interpreta (sau interpret) atat de temperamentala. Cei mai multi, desi au voci bune, sunt teatrali, statici, declamativi. Ea, nu. Dimpotriva. Ma bucur daca ti-a placut.
@viorica: Eram mai mic decat voi care erati eleve de liceu, eu eram printr-a a patra, a cincea, si voi totusi ma luati la opera, pe la intrarea artistilor, din spatele cladirii. Nici eu nu ma gandeam atunci la calitatea interpretarii. Ma impresionau montarile spectaculoase, decorurile, costumele, orchestra din fosa, baletul, corurile. Muzica, mai ales cand intervenea corul (de ex. celebrele coruri din operele lui Verdi) orchestrata amplu, era un fenomen care, desi inca nu-l intelegeam, imi taia respiratia. Nu in ultimul rand, ma impresionau spectatorii, care erau eleganti, mai ales femeile aveau toalete deosebite, pe care le etalau in pauza dintre acte, in holuri. Era si un bufet acolo, cu tot felul de bunatati, prajituri si citronade. Daca ai ajuns sa asculti si mai multa muzica, apasand pe acele imagini, inseamna ca bucuria ta a fost si mai mare. Vezi, cand eu iti prezentam mai demult internetul si ca o poarta spre cultura, poate nu stiai despre ce vorbesc, dar, uite, acum ai avut ocazia sa realizezi ca poti avea acces la un adevarat tezaur cum se zice al muzicii universale, in cele mai ilustre interpretari. Azi noapte eu am facut acelasi lucru, cred ca am stat vreo doua ore si am ascultat arii din opere, in mari intrerpretari.
P.S.
@robert: Ai dreptate, “emotional”, cum ziceai tu, o astfel de femeie cred ca te-ar termina la propriu
… Daca o medie buna a unui cuplu stabil ar fi sa zicem de 40 de ani, ea si-ar trimite partenerul la “culcare” dupa numai trei luni 
))…
@viorica: Cred ca Vergi si Mircea ar fi foarte incantati sa vada aceste videoclipuri, pentru ca stiu ca ani la rand au avut abonament la opera din Dusseldorf, dar si lui Nicu i-ar placea, fiind poate cel mai pasionat dintre noi de muzica de opera.
imi place opera dar nu auzisem de Cecilia Bartoli pana acum. cu ocazia asta am putut sa-i admir vocea absolut remarcabila. asta imi aduce aminte ca n-am mai fost de mult la opera si e pacat.
mda, opera e un lucru sublim, dar mai cere si sacrificii! despre care sacrificii mircea ar putea scrie romane! mai pe scurt, am avut mai bine de 10 ani un abonament la opera din köln, apoi la cea din düsseldorf si recunosc pina astazi, ca ideea a fost a mea si mircea a suportat vitejeste sa vina cu mine. Cam cum era pe vremuri in romania, ca pina sa asculti la concert bucata preferata, ascultai tot felul de simfonii in legatura de ex. cu recolta culeasa la timp, asa era si in abonamentul nostru, macar un wagner pe stagiune! cindva tocmai ne intorsesem din teneriffe si eram morti de oboseala, ne-am dus la opera. Olandezul zburator, eu gustam muzica, pe bune chiar o gustam, cind cu stupoare constat,ca mircea adormise cuminte linga mine. L-am lasat dar ghinion, ca a urmat o scena a la wagner, de ar fi sculat si mortul din groapa si cind au inceput sa sune toate instrumentele, a sarit mircea ca ars, convins fiind ca … se prabusise avionul! a doua intimplare e legata tot de wagner, doar ca acolo s-a dovedit mircea practic ca deobicei. Tristan si Isolda incepea la ora 16,30, desi deobicei spectacolele incepeau la ora 19. Fiind insa foarte lung, trebuia facuta schimbarea de ora. Mircea a intrebat curios, de ce asa devreme, la care am spus eu, ca in mod exceptional , poate se grabesc!!! am stat cuminti la primul act, dupa care nu are la pauza de lucru Pana, si ii spune lui mircea adevarul, la care mircea promt, fara mine, m-a inhatat de mina si dusi am fost!!dincolo de gluma insa sint si bucati facute parca sa isi rupa sufletul de atita emotie, plutesti si tu cumva cu ele. Bravo nelu pt. subiect. Vergi
mai adaug citeva rinduri, legat de ce a scris katja. Cindva am fost la teatru la Timisoara, mare spectacol mare, “Dupa cadere”, minunata piesa a lui Arthur Miler. Vasilica Tastaman a facut un rol superb,doar ca la intrarea in scena, s-a impiedicat, a cazut rau de tot dar s-a ridicat si profesional si dus rolul la capat. La care aud o cucoana in loja, a, de aia se numeste dupa cadere!!! balerinele cu pricina or fi fost si ele dupa cadere! oricum bine ca nu au cazut in orchestra, cum s-a intimplat cu un interpret la opera din düsseldorf! s-a aminat spectacolul, care abia incepuse!
ne place opera… ne place Brahms… ne place muzica… nu sînt “fan” al genului (operă), ceea ce nu înseamnă că nu ascult sau că nu am în colecţia mea discuri cu operă…
îmi amintesc cum în anii studenţiei mele bucureştene, într’unul din festivalurile “Enescu” (anii ‘80’), am avut şansa de’a prinde un recital cameral susţinut de soprana Renata Scotto (din păcate nu’mi mai amintesc acum cine a acompaniat’o la pian; tre’ să mă uit în jurnalul meu de atunci sau în programul de sală păstrat în arhiva mea)… pînă atunci o ascultasem sporadic doar la radio (programul 2) şi apoi într’o emisiune duminicală a lui Iosif Sava, timp de trei ore (“Invitaţiile Euterpei”, parcă se numea emisiunea lui)… însă acel recital a fost de’a dreptul fantastic… au fost lieduri, arii din opere chiar şi cîteva canţonete… mi’am dat seama o dată în plus cît de important este un concert în care ai contact direct cu interpreţii… se creează o empatie indelebilă, inefabilă… mult mai tîrziu mi’am amintit de acest lucru cînd am urmărit un interviu cu maestrul Celibidache în care, printre altele, domnia sa spunea de ce nu agreează înregistrările: pentru că o muzică “trasă” pe bandă sau pe alt suport (cît de bună ar fi tehnologia de imprimare) îşi pierde 60-70% din calităţi faţă de reprezentaţia live… pentru a nu mai vorbi de empatia nepereche care se stabileşte între public şi interpreţi…
splendide fragmentele alese de tine… excepţională interpretarea… pe Cecilia Bartoldi am urmărit’o de cîteva ori pe “Mezzo”… îmi place că’i extrem de temperamentală (pare chiar “nărăvaşă”, precum maestrul Nigel Kennedy cu vioara lui fermecata) iar timbrul vocii ei este realmente miraculos… mulţam încă o dată pentru acest dar minunat făcut împreună cu articolul tău… (despre muzica de operă a lui Vivaldi ştiu extrem de puţine lucruri; aşa că, din cînd în cînd, mai poţi exemplifica prin cuvinte-sunete…)
Bun gasit! Scriu, nu din fata calculatorului mie, ci din frumoasa Bucovina a lui Stefan si Eminescu, o bucovina lovita acum de durere, inundatiile au facut dezastru, au distrus vieti. Din fericire pentru mine si pentru consatenii mei (eu ma simt acasa aici) apa a fost mai blanda, macar nu le-a luat tot… ar fi multe de spus, cu toate ca suntem usori izolati, iata ca am gasit calculatorul conectat la internet si pot sa-ti raspund!
Sincera sa fiu, asteptam acest articol (opera), iar surpriza a fost cu atat mai mare pentru ca este Vivaldi. Inca odata, multumim!
Imi place opera, daca ar fi sa aleg incaodata sa fac ceva in viata as renunta probabil la matematica si as opta pentru canto (pe care l-am abandonat prea devreme…). Ascult cu foarte mare interes, cu atat mai mult cu cat acum se pot gasi foarte usor textele, iar iubitorii de gen le pot intelege mai usor. Eu imi pun ambitia si mai si invat cateva (acum sunt la Carmen, G.Bizet, Habanera, o interpretare deosebita facuta de romanca noastra Angela Gheorghiu).
Cateodata stau si ma intreb cum or rezista unii sa asculte manele… cand e atata muzica de ascultat si de iubit, muzica de calitate care dainuie in timp, nu care trece odata cu vantul si nici macar nu are putere sa se propage!
Salut toti cititorii acestui blog, ma bucur, la randu-mi, ca spiritele s-au calmat! Disperarea si durerea acestor oameni, care au pierdut tot, dar care au puterea sa o ia de la capat ar trebui sa ne dea de gandit la toti, si in fata greutatilor sa incercam sa fim solidari unii cu ceilalti!
ps:muzica ta e o dovada in plus ca exista armonie, o armonie pe care trebuie sa o pretuim!
@oceania: Cecilia Bartoli e chiar fenomenala, daca mai ai timp din cand in cand, merita sa o aculti si cu arii de opere din alti compozitori. Ceea ce am ales eu acum, e o interpretare “baroca” (virtuozitate a vocii de tip instrumentala). Dar la Mozart, Verdi, Bizet, Gounod etc. ea e complet altfel.
@vergi: Fazele cu Mircea la opera sunt memorabile si as zice ca multi il inteleg. Wagner e greu de suportat pentru cineva care nu e impatimit de muzica. L-as asemana oarecum cu Bruckner si Mahler in simfonie, acestia trei sunt un fel de Nietzsche, Schopenhauer si Heidegger la un loc. Trebuie sa fii foarte pregatit sufleteste ca vei fi partas la un spectacol lung (dar sublim). In privinta “bietilor” actori, instrumentisti, dirijori, balerini etc., ei au parte de tot felul de accidente, unele chiar grave. Din acest motiv, multi dirijori isi pun in spate o bara de protectie (ca sa nu cada peste public, fara gluma). Muzica de opera e extraordinara, dar e foarte adevarat cu nu o poti asculta cu usurinta (exceptand corurile lui Verdi si ariile celebre ale lui Bizet, Mozart si altii ca ei.). La fel de “pregatit” trebuie sa fii si pentru liedurile lui Schubert sau Mahler (nu mai zic de Enescu sau Debussy).
@katinka: Virtuozitatea vocala a Ceciliei Bartoli e impusa de partitura baroca a lui Vivaldi. Asa se scria atunci, asta gusta publicul. E la fel de “nebuna” (cum am mai zis) ca Nigel Kennedy, ai dreptate. Nu numai ei, dar si orchestrele de muzica baroca sunt la fel de temperamentale. Asta ma fascineaza defapt pe mine. Temperamentul acelei muzici. Cei mai multi virtuozi erau “dushi” cu capu’, aproape ca nu-mi amintesc vreun violonist celebru, violoncelist, clarinetist, pianist, care se nu se manifeste la fel. Dar, crede-ma, e o nebunie frumoasa. E o participare afectiva vizibila, iar uneori aceasta ajuta si tehnicii sa se dezvalui in adevarata plenitudine, forta. Cecilia Bartoli e pasionala, senzuala, aproape carnala, e sangvina sau colerica pana la scandal, dar si plina de melancolie si de suflet, atunci cand partitura o cere.
@genius: Nu o sa obosesc sa afirm ca muzica (sunetul, cuvantul) este o armonie de lumina. Am chiar si argumente stiintifive pentru asta, e suficient sa privim marea scala a undelor electromagnetice, sa vedem zonele in care se plaseaza “audibilul” infrasunetele dar si ultrasunetele, “vizibilul”, spectrul luminii albe, dar si “invizibilul” undele radio (radiatiile). Ma opresc aici, restul am mai vorbit, cum bine stii, la atelierele de sunete (despre care chiar ar merita sa povestesc odata), la Bogdan, Mihai Vasile, Valter Paraschivescu si Catalin Apostol, cand m-au invitat la propriile ateliere (de jurnalism, teatru, foto, film, grafica), sa le vorbesc studentilor lor. A fost urat ce s-a intamplat la inundatii, dar bine ca au trecut. Oamenii trebuie ajutati, au ramas fara case, fara agoniseala de o viata. Dar acum, ce frumos trebuie sa fie in Bucovina! Un taram binecuvantat!… Sa faci fotografii, eu indemn pe toata lumea sa faca fotografii! Nu sute sau mii, nu neaparat geniale, doar cateva care sa surprinda chiar “clipa” de arta de langa noi. Ce poate fi mai “simplu”, dar atat de frumos?
…
Abia acum mi-am făcut timp să mă uit la clipuri.
Nu credeam că mă poate impresiona ceva așa de tare!
Nu am cuvinte… Femeia asta e divină!
@sebastian: Ma bucur ca ti-ai facut timp sa vezi si sa auzi asa ceva. Dupa parerea mea Cecilia Bartoli e un fenomen. Am mai ascultat muzica baroca de opera, in alte interpretari. Nici pe departe nu se compara!