Chapter
by Mihai
on August 2, 2008
in 0 Blogul meu
Câţi dintre noi îşi amintesc că prin anii ’80 muzica “emo-kids” era un soi de rock mai soft, mai fluffy (aşa au fost etichetate formaţii celebre ca Paramore, The Used, The Get Up Kids, Taking back Sunday ş.a.), era un fel de manifestare nonconformistă a adolescenţilor în public, pe la concerte, pe la discoteci sau pur şi simplu prin baruri şi pe terase? Severitatea educaţiei comuniste nu putea împiedica acest fenomen de masă, decât cel mult în cadrul şcolilor. Odată ieşiţi în stradă, tinerii erau departe de cei idealizaţi în filme precum “Liceenii” (cărora nu le contestă nimeni romantismul sau candoarea). 
“Emo-kids” sunt un amestec între “goth kid”, “rock kid” si “punk kid”, zic specialiştii. Dacă privim azi mai atent acele “emoticons” pe care mulţi dintre noi le folosim pe mess, o să realizăm că şi acestea pot fi incluse în caracteristicile curentului. Psihologii au observat că “emo” nu sunt doar cei care o fac aşa, aiurea în tramvai, ci mai ales cei cu probleme, cu traume din copilărie etc. 
Desigur, “emo” cel mai des întâlniţi sunt hipersensibili, uşor de manipulat emoţional, timizi, se închid în sine, sunt uşor autişti. Le place muzica mai lentă cu versuri frumoase, plâng la filme pe furiş, îi privesc de la fereastra balconului închis cu termopane fumurii, seara, pe colegii lor care mănâncă seminţe şi beau bere în faţa scării blocului. Ei, dacă sunt băieţi, devin ţinta bătăii sau băşcăliei tuturor, începând cu mama, tata sau sora mai mare şi terminând cu colegii de clasă; se ruşinează să ceară vânzătoarei de la hipermarket un prezervativ; iar dacă îl cumpără, nu-l folosesc, pentru că ei nu au prietene niciodată. Ne tăvălim de râs văzându-i pe YouTube. Dacă sunt fete îşi lăcuiesc unghiile în negru şi ţin foarte mult la înfăţişarea rebelă a feţei, a părului. Sunt “emo-style”, “emo make-up”, “sau emo-acting”, după felul în care se îmbracă, machiază sau reacţionează. Am citit un fragment dintr-o lucrare scrisă la examenul de 
limba şi literatura româna la bacalaureat în care candidatul afirma că Nichita Stănescu a fost un “emo”. Nu e departe ziua în care vom putea auzi şi că Mircea Cărtărescu a fost un “emo”. Şi că Patapievici a fost un “emo”. O fi bine? O fi rău? Cum ne-cum, “emo” sunt printre noi. Ne interesează?
Câţi dintre noi îşi amintesc că prin anii ’80 muzica “emo-kids” era un soi de rock mai soft, mai fluffy (aşa au fost etichetate formaţii celebre ca Paramore, The Used, The Get Up Kids, Taking back Sunday ş.a.), era un fel de manifestare nonconformistă a adolescenţilor în public, pe la concerte, pe la discoteci sau pur şi simplu prin baruri şi pe terase? Severitatea educaţiei comuniste nu putea împiedica acest fenomen de masă, decât cel mult în cadrul şcolilor. Odată ieşiţi în stradă, tinerii erau departe de cei idealizaţi în filme precum “Liceenii” (cărora nu le contestă nimeni romantismul sau candoarea). 
“Emo-kids” sunt un amestec între “goth kid”, “rock kid” si “punk kid”, zic specialiştii. Dacă privim azi mai atent acele “emoticons” pe care mulţi dintre noi le folosim pe mess, o să realizăm că şi acestea pot fi incluse în caracteristicile curentului. Psihologii au observat că “emo” nu sunt doar cei care o fac aşa, aiurea în tramvai, ci mai ales cei cu probleme, cu traume din copilărie etc. 
Desigur, “emo” cel mai des întâlniţi sunt hipersensibili, uşor de manipulat emoţional, timizi, se închid în sine, sunt uşor autişti. Le place muzica mai lentă cu versuri frumoase, plâng la filme pe furiş, îi privesc de la fereastra balconului închis cu termopane fumurii, seara, pe colegii lor care mănâncă seminţe şi beau bere în faţa scării blocului. Ei, dacă sunt băieţi, devin ţinta bătăii sau băşcăliei tuturor, începând cu mama, tata sau sora mai mare şi terminând cu colegii de clasă; se ruşinează să ceară vânzătoarei de la hipermarket un prezervativ; iar dacă îl cumpără, nu-l folosesc, pentru că ei nu au prietene niciodată. Ne tăvălim de râs văzându-i pe YouTube. Dacă sunt fete îşi lăcuiesc unghiile în negru şi ţin foarte mult la înfăţişarea rebelă a feţei, a părului. Sunt “emo-style”, “emo make-up”, “sau emo-acting”, după felul în care se îmbracă, machiază sau reacţionează. Am citit un fragment dintr-o lucrare scrisă la examenul de 
limba şi literatura româna la bacalaureat în care candidatul afirma că Nichita Stănescu a fost un “emo”. Nu e departe ziua în care vom putea auzi şi că Mircea Cărtărescu a fost un “emo”. Şi că Patapievici a fost un “emo”. O fi bine? O fi rău? Cum ne-cum, “emo” sunt printre noi. Ne interesează? 
O parte din tinerii din societate trebuie sa se consume intr-un fel. Si se pare ca si asta e de cand lumea. Acum sunt EMO.
@robert: Acum situatia este ceva mai mediatizata decat cea de mai demult. Pe de alta parte, timpul liber pe care si-l pot petrece tinerii s-a mutat din ce in ce mai mult in singuratate. Calculatorul ii tine captivi ore intregi. Acum este nu doar moda mess-ului (nici n-am mai amintit de jocurile pe calculator!) ci a blogurilor, a comunicarii prin Hi5 etc. Din cauza referatelor care pot fi copiate de pe computer, nici antrenamentul limbii nu mai este acelasi, si uite, o noua incurcatura in calea comunicarii. Fenomenul “emo” e destul de serios, dupa parerea mea, cel putin sociologic vorbind.
Da si mai e si filmuletzul ala cu how to be an emo!
Avea un cunoscut o vorba: super oferta: buy now an iPhone and you get an iEmo familly free…
1iEmo=0.0001@, almost free…
Ma, da si tu citatul exact:
“Eu cred că Nichita Stănescu a fost puţin emo. Aşa am văzut eu o poză cu el în carte, avea părul în ochi cum are nişte fete de la noi din şcoală. Nimeni nu le suportă că sunt ciudate. De ce l-a lăsat pe Nichita ăsta cu nume de fată să scrie poezii? Nu ştiau că e sensibil?” (somenone very smart)
Pe mine ma intristeaza sa ii vad.
fiecare adolescent (si toti am trecut prin perioada coshurilor , a iubirilor imposibile, a tezelor si teribilismului), prin “explozia de hormoni” care bate la un moment dat din pacate neuronii , risca sa flirteze la un moment dat , pe langa lacul de unghii negre, poezia melancolica , chiar si cu ideea de sinucidere…
aici “emo” se cheama “gothiques”. sunt emisiuni intregi la tv unde vezi parintzi indureratzi si total shocatzi, ca odrasla,”desi avea tot ce-si dorea” in urma unui dialog sau a unei poezii citite pe un blog s-a sinucis.
atentzie, adolescentza e “boala grea”, dar care se trateaza odata cu trecerea timpului,si din fericire partzile ei negative se estompeaza, lasandu-ne chiar nostalgici dupa acea perioada!
cel mai bine e ca , daca nu ai un parinte intzelegator intre 14-18 , macar un prieten bun sa ai pe-aproape, care sa nu te considere curva daca te-ai oxigenat, ti-ai pus ruj negru si bocanci!
in rest, “carpe diem” si “shase ca vine profa’”!!
Apropos, bancuri cu emo:
De ce plang 5 emo intr-o camera? Ca sunt doar 4 colturi si unul nu are coltul lui sa planga!!!!
De ce plang emo?
Ca nu au bani sa-si cumpere lame sa se taie ca sa planga…
As vrea ca iarba mea sa fie emo, ca sa se taie singura.
- Ce are special un gazon EMO?
- Se taie singur!
Si totusi, e trist, da e trist rau….
@genius: Nu aveam citatul despre Nichita-Emo in intregime, chiar merksik ka mi l-ai dat (ka sa scriu si eu cumva in stil Emo). Daca ai citit comentariul Luminitzei, mi se pare ca e foarte adevarat ca totul tine de varsta adolescentei si oricum “emo” au fost si vor fi inca o mie de ani de-aici inainte, fix la fel ca astia de-acum. Faine si bancurile!
))
@luminitza: “carpe diem” si “shase ca vine profa’”!!:) Astea sunt cele mai bune sfaturi pentru “emo” din toate tarile (uniti-va!). Ce e interesant de urmarit, sunt blogurile romanesti cu “emo” si, ca de obicei, comentariile. N-ai sa crezi cat de tare sufera unii ca nu sunt intelesi, ca nu sunt lasati in pace, sau ca sunt luati in ras. Pai, nu e un fenomen de luat in ras, e un fenomen de luat in seama, atata tot. Pana la urma urmelor, exceptand extremismul lor vestimentar sau al tunsorilor etc., ei nu sunt nici atat de tristi, nici atat de jalnici, pe cat par a fi. Despre sinucidere vorbea cel mai bine teoreticeanul ei cel mai bun, Cioran. Si el afirma, dincolo de orice teorie, ca nu sfatuieste pe nimeni sa o faca (nici el insusi nu a facut-o), dar adolescenta doar in mod cu totul si cu totul intamplator are si astfel de tendinte. In rest, “emo” sunt cu capul pe umeri, le place viata, chiar daca o traiesc suspinand (nu se stie de ce)
…
Aha!Emo!Acuma stiu cum se numeau unele din fostele mele eleve de la liceu,putine e drept,care-mi veneau la ora cu unghii mari,negre(sinistru!),”pieptanate”cu multa grija ca niste arici si cu privirea pierduta,de om suferind.Nu-mi bateam insa capul cu ele,decat ca le rugam sa-si taie unghiile,ca altfel riscau sa rupa toate corzile de la chitarele scolii,de care aveam mare nevoie la fiecare lectie.De ce nu-mi bateam capul cu ele?Simplu:ma gandeam ca au parinti care ar trebui sa se ocupe de ele cu rabdare si dragoste de parinte.Se pare ca unii parinti chiar erau preocupati de treaba asta si au avut succes.Mi s-a intamplat sa ma intalnesc cu unele absolvente,foste”emo”,plimband un carucior cu un bebelush pe care-l plimbau mandre si mi-l prezentau spunand:m-am casatorit,el e copilul meu si aratandu-mi unghiile”curate”,spuneau razand:”mi-am taiat si unghiile”.Cred ca cei mai multi adolescenti”emo”,devin cu timpul niste oameni maturi foarte normali.Sau cel putin,asa ar fi normal.
Nu știu cine a scris scrisoarea asta, dar e super tare!
După numărul de greșeli pare a fi scrisă de cineva de 16-20 ani din generația “nu-mi pasă de gramatica lb. române”. 
Funny anyway.
5:00- M-a trezit surioara mai mica, iarasi a venit beata. Stie doar sa bea si sa mearga la concerte, ea nu ma iubeste… Eu cand eram de varsta ei aveam colectie de timbre. Iarasi nu pot sa adorm, va trebui sa-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Imi rod lacul de pe unghii.
7:00- A proape ca m-a vazut maicamea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi- azis sa imi ridic din pat fundul de poponar necajit sis a ma duc la scoala. She makes me cry.
7:05- Am inceput sa ma pregatesc de scoala, mi-am imbreacat pantalonii, stramti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-a pierdut o insigna! I hate this stupide world. Sa nu imi uit caciula si sa-mi fac ochii cat mai negri.
7:20- M-a vazut sormea. A inceput sa rada. Punkista dracului!
7:21- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:28- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:35- Mi-am pus caciula in cap, ies din casa si observ ca imi lipseste o insigna. Am gasit-o,am agatato la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu caciula(ma gandeam de ce ma strange atat de rau caciula asta).!@#$ happens. M-am intors acasa, mi-am luat caciula, m-am dus la scoala.
8:20- Am intarziat la ora, nu m-au lasat sa intru in clasa,stau pe hol. Plang.
8:41- S-a terminatora, am intrat in clasa, mi-am aruncat geanta, am iesit pe sala si stateam trist.
8:43- I hate my life. Stam cu emokids in cinci, plangem.
9:00- Stau la ora si plang.
9:10- M-au dat afara de la ora, stau pe sala, plang.
9:15- M-m dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie sa ma pis. Am inceput sa plang, am uitat sa ma pis.
9:17- Iesind de la baie mi-a cazut o insigna. In buda. L-am luat, l-am agatat la loc.
9:18- Ma uit in oglinda, sunt dragut. Ar trebui sa-mi fac o poza.
9:31- (pauza) Au venit emokids si au zis ca sunt tru. Trecea sormea pe langa mine si a inceput sa rada. I-am zis ca e rea. Ea mi-a dat un bocanc in fata. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis ca nu are dreptate. A inceput sa ii bata pe toti cu bocancii.
9:37- Am vrut sa fug, m-a batut din nou.
9:44- Stau la ora , ma dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de ramas bun pe banca.
10:12- M-a vazut profa, m-a dat afara de la ora. Stau si plang.
10:21- Stau la cantina. Am inceput sa plang, am uitat sa mananc. A trecut sormea pe langa mine si mi-a dat un capac. Iesind de la cantina mi-a cazut o insigna in vasul cu resturi. L-am luat, l-am agatat la loc.
10:29- M-au vazut emokids si au zis ca sunt tru.
10.40- Stau la ora, imi scriu scrisoarea de ramas bun. Inca fara sange. Da-l in plm de sange, principal e sa fie cat mai trista.
10:50- Am terminat de scris, am incercat sa citesc si profa m-a dat afara. Iesind din clasa mi-a cazut o insigna, a cazut dupa calorifer, am ridicat-o si am agatato la loc.
11:11- (pauza) Emo kids au vazut insigna, auzis ca sunt tru. Le-am dat si lor sa citeasca scrisoarea. Au zis ca sunt si ma tru. Trece fratimiu, a citit si el scrisoarea si mi-a zis ca sunt un idiot, si ca ce fac nu e tru. Eu l-am intrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul sa ascult la ore. Ramones si Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore si m-am speriat, am inceput sa plang! Am fugit din clasa. (eu steam ca fratimiu asculta cacaturi, dar nu credeam ca atat de oribile). In timp ce fugeam mi-a cazut o insigna. Al ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu din urma, m-a luat de guler, m-a adus in clasa si mi-a spus ca sunt poponar. Dupa m-a dat afar ape sala.
12:45- Stau si plang.
12:50- (pauza) le-am dat baietilor sa asculte si ei la mp3. Costica a lesinat, vasile a inceput sa planga, Vova ne-a marturisit ca a ramas fara oja roz, si a intrat intr-o depresie, Lionia in tipete a fugit, i-a cazut o insigna. Fratimiu a vazut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fata si a zis ca suntem…
13:00- Am inceput sa ma dau la Svetlana, mi-a zis ca sunt un poponar infect. Upi! Ma place! Stau si plang de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu din clasa.
13:40- S-au terminat orele. I-am asteptat pe emokids. Pe rand scapand insigne si ridicadu-le ne-am dus spre casa. Ne-am inteles san e intalnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, imi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sormea si mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul si am trezit-o pe sormea… Mi-a spart fata, am incercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap in gura, cu castile in urechi. Canta ceva oribil! I want to die.
15:10- pe la sormea au trecut niste tovarasi, am pus gecile pe mine si am inceput sa ma bata cu piciorele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul in gramada de haine si dupa gemetele scoase de mine si-a dat seama ca e cineva acolo
15:30- Mama m-a dezlegat si m-a trimis dupa paine.
16:00- Stau la alimentara la coada, langa mine stau niste baieti cheliosi si se uita ciudat la mine. (cred ca ma invidiaza ca am atatea insigne tari)
16:10- M-au batut, mi-au luat banii, am incercat sa ma ridic , mi-a cazut o insigna, am agatat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasa, mama m-a batut si s-a dus dupa paine. @!#$ happens.
16:30- Am intarziat la intalnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis ca nu mai sunt tru.
16:37- Mi-a cazut o insigna.
16:40- Ne-am impacat cu emokids. Stam si plangem.
16:55- A trecut un punkist pe langa noi. I-am zis ca e un dobitoc si sa se duca in p***** noastre. Si tot grupul nostrum (25 de personae) l-am batut! Ce adevarati suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkisti si ne-au batut rau de tot. ce prosti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunam marunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32- Vanzatoarea nu vroia sa ne dea bere.
17:35- Am reusit sa o convingem pe vanzatoare sa ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru de cat toti!)
17:50- Vroiam sa deschidem, a venit sora mea si inca 4 punkisti, ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe strada, am inceput sa ma dau la ele, au venit in spre mine si mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , si sa le las in pace de poponar infect ce sunt… ce sexy sunt, ele sigur ma vor si ma invidiaza, ptentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15- Vova ne-a zis ca e virgin si a intrat in depresie.
18:20- Am vazut o nunta, alexandru a zisca mireasa e imbracata in alb pentru ca e… (am hotarat san e imbracam de maine numai in alb).
18:30- Am ajuns acasa, am mancat, si m-am dus sa ma uit la desene.
17:00- S-au terminat desenele si m-am asezat sa imi scriu ultimul ravas.
17:20- Ascult tokio hotel, e o formatie emo…
19:00- a venit surioara mea mai mica, m-a batut si a plecat…
21:00- Mama mi-a zis sa ma culc. “mama am deja 17 ani, pot sa ma rad pe picioare?”
21:05- M-a batut mama la fund. Stau in pat si incerc sa adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot sa adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.
@viorica: Trebuie sa fie priviti ca pe ceva normal. Am mai vorbit aici pe blog despre discriminare. Orice fel de discriminare e ceva urat, asa ca si o eventuala discriminare a “emo” e de condamnat. Cata vreme defapt ei nu fac nici un rau nimanui, nici individual, nici in grup (“emo” de exemplu nu sunt genul care se drogheaza; in schimb obisnuiesc sa se taie pe ici pe colo, desigur superficial, bleah!…), trebuie lasati sa se manifeste, asa cum vor ei. Si problema piercingului e ceva trecator, mai ales ca cerceii sunt cam incomozi, pot da infectii, dureri (daca nu sunt facuti din materiale de calitate) si nici nu au efectele senzual-senzationale dorite. Repet, cat timp sunt non-violenti si nu se lasa manipulati de droguri, mi se par chiar draguti, desi tristetea lor fara motiv ma intristeaza …
chiar mă întrebam: cînd va scrie conu’ Mihalache ceva despre muzici, nu doar aşa, fulgurant, în context… cu toată sinceritatea, îţi zic că despre trupele pomenite de tine (celebre în anii ’80), habar n’aveam… aşa că, am tras un raid pe Youtoube să văz ce şi cum… m’am lămurit… în anii ’70-’80 (cînd unul din locurile sfinte pentru mine unde ascultam muzici pînă tîrziu in noapte era chiar apartamentul – situat vizavi de blocul în care stăteam io pe atunci – dragului nostru Călin Angelescu unde el stătea împreună cu Găbiţa… cum de nu ne’om fi întîlnit noi niciodată? sau poate ne’am întîlnit, da’ ne’am uitat meclele…nu-nu…cred că nu ne’am întîlnit că io, dacă cu celelalte “memorii” nu stau bine, cu cea vizuală ‘s beton… preferinţele nostre în materie de punk se învîrteau atunci prin “zona” Syd Vicious & Sex Pistols, The Clash, Patti Smith, “diletanţii geniali” cum îi numeam… dar mai ascultam “ska music” şi, desigur, abia născutul “new wave” (ivit pe lumea muzicii cam tot din rafistolarea punk-ului; ne delectam, printre alţii, cu barosanii Elvis Costello /soţul de acum al Dianei Krall/, The Specials, Siouxie & The Banshees, Bob Geldof & Boomtown Rats /veniţi în concert şi la Bucureşti/, Ric O’Casek & The Cars, de ce nu chiar Police /he, he, junele Sting/ sau punkiştii “deghizaţi”, da’ bestiali şi acum, precum Tom Waits sau Iggy Popp; ne interesau mai puţin Depeche Mode /”puţeau” a Kraftwerk de la o poştă!/ iar “străvezii” precum Pet Shop Boys ni se păreau din cale afară de comerciali…) dar de “emo” n’auzisem… sau cel puţin io… apropos de Depeche… mai ai vreun exemplar din cartea ta şi pentru mine? macar cu împrumut, că nu l’am citit…
@sebastian:
))… Scrisoarea e tare de tot. Indiferent cine a scris-o, tot e tare! Mie unuia mi se pare ca seamana mult de tot cu Daniil Harms, mai tii minte textele alea cu babutzele care cadeau pe geam, si cu unii care tot o incasau pe la coada, cu castraveti? Iar asta se intampla prin anii '30 in Rusia sovietica!… Felul in care sunt scrise comentariile pe bloguri si pe chaturi sau pe mess n-are nici cea mai mica legatura cu limba romana corecta, din ce-am observat, ca acum m-am documentat si eu, na, daca am blog 
. Nici cu ortografia, nici cu semnele de punctuatie etc. O fi si din cauza vitezei tastarii, o fi din ignoranta, o fi din teribilism… Oricum, e inimaginabil cat de mult timp se aloca netului. Iar scrisoarea trimisa de tine e aproape un "Manifest Emo" . 
@katinka: Nu-l frecventam defapt pe Calin Angelescu, il cunosteam prin niste prieteni comuni, (doctorul Niti Cordos), ii stiam poeziile de la cenaclu. M-au dus la el Florin Iaru, Nino, Florin Manole, Artur si Puiu, intr-o noapte de pomina, dupa un astfel de cenaclu. Pe vremea aia eu scriam proze scurte si dupa ce le citeam in sala aia de la parter de la Palatul Culturii si se facea un haz nebun pe chestia asta, plecam te miri pe unde ne duceau picioarele. In plus, eram in plina faza "creatoare" si ca artist fotograf, poate de-aia si aveam un aer atat de "interbelic", cu escapadele nocturne, carciumile si toate celelalte. Vezi? N-ar merita sa fie scrise toate astea, candva? In Romania anilor '80, Emo-kid's n-au prins. Erau muzici stupide. Totusi, Kraftwerk aveau ceva special, probabil ca sound-ul inconfundabil (sunetele sinus, deci fara armonice, generate electronic, compuneau un sound "fascist", nu stiu cum sa zic). Eu unul ma identificam mai curand cu lista ta occidentala din comentariu, decat cu ciudateniile gen Emo kid's. Plus Phoenix si Dan Andrei Aldea, de la noi, din Romania. Cartea mea "Rock&Depeche" o gasesc in continuare ok, nu pentru ca ar fi o radiografie (gen film documentar) a anilor '90, ci pentru atmosfera din ea. Nu seamana cu nimic altceva din ceea ce am scris vreodata, dar ma bucur ca am scris-o si, desigur, cu prima ocazie cand ne intalnim, iti aduc un exemplar, cu autograf
…
Super tare scristoarea, Sebi!
Am citit-o acu ceva zile si am ras singura incontinuu!
So, cititi commentul lui Sebi!
Pentru doritori, intrati aici: http://www.testemo.tk/
Ms katja, 27% emo, eh mai am de muncit!
)
@katja – stapana de athos:
))… Am facut testul, am raspuns cinstit la intrebari. Sunt Emo 23 %! Comentariul la testul meu a fost :”Forta de neoprit. Esti foarte tare! Daca ti se intampla ceva rau, te ridici, te scuturi si mergi mai departe. Ce mare lucru, nu? Bine lucrat! Tine-o tot asa. Multumesc ca ai jucat…”
@mihai – Se pare ca eu nu prea le am cu emo… 5%. Asa ca va las pe voi sa va distrati… cu lamele!
@katja – stapana de athos: Hahaha! Uite, iti zic sincer, dar ramane intre noi, chestia cu lamele nu pot nici macar sa mi-o imaginez, fiindca mi-e frica!
Era o moda printre prietenii din copilarie sa se faca frati de cruce, frati de sange, ei, bine, eu niciodata nu am putut sa fiu frate de sange cu cineva, de teama de a ma taia. Asa ca am ramas frate numai cu Nicu si le am surori doar pe Vergi si Viori… 
Chestia cu lamele e stupida rau. Brrr… Bleah!
mi-am facut testul. 25% sunt emo. ascult acum Tokio Hotel ca sa-mi intru in rol
.
App de lame, ma eu am niste amintiri… eram de vro 2-3 ani si am gasit un pachet de lame si l-am strans in maini pana la sange
:D:D:D:D:D
@oceania: avem de invatat, facem cateva studii aprofundate, poate gasim si o academie ceva sa ne elibereze certificat EMO…
@mihai: ma, vezi ca ai pus poze cu not-emo kids. Poza 1 si 3 sunt luate dintr-un anime (cf Antux, my friend) si cica isi bat “fanii” joc de ei facandu-le asfel de poze… !!!
E is for emotion on ruin everybody’s day
M is for miserable people
O is on the dark side
cause we have some fresh cookies!
(the emo song, parodiat..)
@mihai – Apropo de emo, cand ne mai incanti cu texte happy gen acela cu spalatoresele?
@katja – stapana de Athos: Hehehe! Vineee!…
Nu mi-am propus deocamdata nimic “elaborat”, cum s-ar zice, n-am un plan bine pus la punct cu ceea ce scriu. Sunt subiecte total aleatorii, de cele mai multe ori au fost legate de ceva care mi s-a intamplat imediat, sau am vazut in ziua respectiva. Povestea cu spalatoresele, fiind o mica de tot proza, pot sa-ti spun ca scriam pe vremuri, anual, numai … PATRU proze (!!!). Iti dai seama ce performanta e pentru mine faptul ca am scris pana acum 21 de texte (chiar daca nu sunt literare)! Si asta, zilnic. Dar, cum am zis si la inceput, voi scrie cat de curand inca un text mai “happy”.
@genius: M-am uitat chiar azi, foarte atent, la tot felul de poze “emo” si nu prea stii care sunt la “mishto”, in bataie de joc sau care sunt autentice. Mai curand imi imaginez ca adevaratii “emo” nu se exteriorizeaza pana intr-acolo incat sa isi posteze pozele. Ca si textele postate despre ei, sau “comentariile” acestora, uneori dau impresia ca sunt contrafacute, la fel cum secventele “dure” live de la tv, sunt regizate (am revazut de curand una de-a lui Andrei Gheorghe, in care chipurile el i-ar fi luat la bataie pe unii, in direct; daca te uiti in reluare, vezi pana si framantarea invitatului in a-si alege locul in care urma sa cada, odata ce-si va fi luat un pumn in barba). Cam atat despre “emo”, cause they have some fresh cookies!
ai dreptate ku pozele mihai, sincer….in fine…nici nu mai stii ce e “tru” (greseala intentionata!:) )si ce e doar o panarama!acu toti se trezesc: hai sa ne facem poze emo!marfa!ne lasam parul sa creasca, il vopsim in culori stridente, eventual mai postam si niste poze in kre ne taiem venele sau ne automutilam si gata!suntem emo!kredeti ma k am vazut o gramada de astfel de poze si stiu ce zik!unele sunt kiar socante!anyway, nu am nimik ku stilul lor,imi place, dar de la asta pana la a ajunge sa iti scurtezi venele….
@laly_yo: Pe mine ma intereseaza mai putin povestile (adevarate sau nu) legate de taierea cu lama, automutilare, pieptenatura speciala etc. (care tin de caracteristicile varstei, de comportamentul uman in general, poate chiar de zona devierilor comportamentale s.a.m.d.), cat de faptul ca in mod real exista un segment important de adolescenti interiorizati, retractili, cu o doza mare de sensibilitate in ei, neimpartasita etc. si care ar trebui sa fie si luati in seama si lasati in pace, in egala masura.