Chapter
by Mihai
on July 27, 2008
in 0 Blogul meu
Dacă traversezi Bucureştiul pe arterele sale principale, în plin centru vei găsi câteva clădiri-mastodont ale trecutului odios comunist, neterminate, care ar fi trebuit să adăpostească mari centre de cultură şi de propagandă a ideologiei comuniste, precum Biblioteca Academiei, Academia Română, Casa Radio etc. În cei aproape 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89, nu s-a făcut absolut nimic pentru finalizarea construcţiilor respective, finisarea şi întrebuinţarea lor cât mai adecvată, dimpotrivă, încetul cu încetul s-au transformat în adevărate ruine. 
Noi, ca cetăţeni simpli, trecem nepăsători pe lângă aceste clădiri, ne-am obişnuit cu ele de parca ar face parte dintr-un decor de film, adevărul e că nu ne pasă de soarta lor, dar oare cui îi pasă? Clădirea care figurează în cartea recordurilor prin mărimea sa impresionantă, Casa Poporului (Palatul Parlamentului), înţeleg că a fost proiectată astfel încât să reziste chiar şi unui atac nuclear. 
Oare chiar aşa să fie? Dacă privim cu un ochi atent, zidurile deja s-au măcinat pe alocuri, la temelie. Nu sunt specialist, e foarte probabil să fie deteriorări nesemnificative. Dar edilii capitalei României ar trebui să fie mai atenţi la astfel de detalii, pentru că acest edificiu este vizitat de foarte mulţi străini, fie turişti, fie diplomaţi de cel mai înalt rang. Dacă după numai 20 de ani o astfel de construcţie gigantescă dă semne de oboseală, ce se va întâmpla cu ea peste 50 sau 100 de ani?
Dacă traversezi Bucureştiul pe arterele sale principale, în plin centru vei găsi câteva clădiri-mastodont ale trecutului odios comunist, neterminate, care ar fi trebuit să adăpostească mari centre de cultură şi de propagandă a ideologiei comuniste, precum Biblioteca Academiei, Academia Română, Casa Radio etc. În cei aproape 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89, nu s-a făcut absolut nimic pentru finalizarea construcţiilor respective, finisarea şi întrebuinţarea lor cât mai adecvată, dimpotrivă, încetul cu încetul s-au transformat în adevărate ruine. 
Noi, ca cetăţeni simpli, trecem nepăsători pe lângă aceste clădiri, ne-am obişnuit cu ele de parca ar face parte dintr-un decor de film, adevărul e că nu ne pasă de soarta lor, dar oare cui îi pasă? Clădirea care figurează în cartea recordurilor prin mărimea sa impresionantă, Casa Poporului (Palatul Parlamentului), înţeleg că a fost proiectată astfel încât să reziste chiar şi unui atac nuclear. 
Oare chiar aşa să fie? Dacă privim cu un ochi atent, zidurile deja s-au măcinat pe alocuri, la temelie. Nu sunt specialist, e foarte probabil să fie deteriorări nesemnificative. Dar edilii capitalei României ar trebui să fie mai atenţi la astfel de detalii, pentru că acest edificiu este vizitat de foarte mulţi străini, fie turişti, fie diplomaţi de cel mai înalt rang. Dacă după numai 20 de ani o astfel de construcţie gigantescă dă semne de oboseală, ce se va întâmpla cu ea peste 50 sau 100 de ani?
Nota: acest articol este scris de un bun cetatean preocupat de soarta tarii.
Alt stil, alta maniera de abordare, donc!
Din pacate, fenomenul e de foarte mare actualitate, iar consecintele degradarii acestor cladiri ca urmare a unei proaste gestionari si administrari pot fi foarte grave (tencuiala cazuta de pe un bloc, de la o inaltime de 10 etaje poate fi fatala pana la omorand un om in cateva minute)
Nu am idee in ce film am vazut(vechi) dar era urmatoarea situatie: datorita neprofitabilitatii, pe motiv ca lumea nu mai frecventeaza cinematograful in favoarea TV-ului, au luat decizia sa demoleze vechiul cinematograf, acasa unui om al strazii. Imaginea uriasei bile spulberand o cladire monumentala, aparatul de proiectie facut pachet sub daramaturi, mormanele de moloz care suplineau ceea ce candva fusese cinematograful orasului (nu mai stiu unde se petrece actiunea filmului, ceva Cehia sau Polonia, no ideea) mi-au ramas in minte, dovada ca mi le-am amintit instantaneu, odata cu citirea articolului tau. Lumea privea descumpanita prabusirea unei pagini de istorie.
Mai tii minte textul tau din catalogul de arta fotografia, A la recherche des rues perdues? Spuneai asa:
“Strazile, aidoma peisajelor, nu se vand, nu se cumpara. Din neatentie, se pot pierde, pur si simplu. “
(Ioan Mihai Cochinescu, catalog de arta fotografica, nov.2006, pag 5).
As adauga in lista ta si cladirile, acelea pe care uitam sa le admiram cat sunt in viata, iar in momentul prabusirii lor, le regretam.
ps: foarte inspirate si reusite fotografiile. Bravos!!
Rezistã, nu-ti face griji!
Cat despre clãdirea radio am înteles cã va fi transformatã în mall…
@genius: Ma bucur ca ai gasit pasajul respectiv din catalogul expozitiei mele. Nici ca se putea mai nimerit fragmentul, multumesc. Adevaru e ca si pe mine ma impresioneaza indiferenta unora in fata acestor pierderi, uneori iremediabile. Ne-am obisnuit de la TV cu explicatiile arhitectilor de dinainte de ’89 care, dupa ce ca ei au proiectat si Bulevardul Victoria socialismului si Casa Poporului, acum califica toate acele cladiri ca fiind un mare kitsch. De acord, pot fi catalogate asa (asta totusi nu e un fel de a-si da singuri cu dreptu in stangu, respectivii arhitecti?). Dar chiar sa arunci pe apa sambetei miliarde de dolari cheltuiti candva, plus costul multor vieti omenesti si destine distruse, parca nu e normal. Si, desigur, o problema mult mai grava, este demolarea caselor vechi, “boieresti”, de patrimoniu. Raul asta chiar nu se va mai putea repara, niciodata.
@sebastian: Si eu cred ca rezista, dar eu ziceam de imagine, sa vezi chiar la intrare zidurile macinate de ploi, tencuiala cazuta… Deh… Iar faptul ca in locul unei cladiri destinate Radiodifuziunii Romane (asta insemna inclusiv o noua si impresionanta sala de concerte a capitalei) va aparea un mall, nu mi se pare ca ar drege cu ceva distrugerea din cauza nepasarii, sau din orice alte motive. Dar, pana la urma ai dreptate, bine macar ca se va face ceva acolo, in sfarsit, decat sa ramana o relicva.
In ce priveste cladirile neingrijite, da se deterioreaza, insa Casa Poporului nu intra in aceasta categorie. Ceea ce ai fotografiat tu acolo este o placare cu ceva marmura inferioara care in mod normal, datorita inghetului se degradeaza. Iar la Casa Radio – investitor israelian – Dambovita Center (mare mall). Oricum cate ceva mai trebuie sa se si innvecheasca, prabuseasca, reconstruiasca.
@robert: Afirmatia asta a ta e super tare, e antologica: “Oricum cate ceva mai trebuie sa se si invecheasca, prabuseasca, reconstruiasca.”
)) … E de tinut minte, pe bune! In privinta placarii cu indiferent ce a fatadelor cladirilor reprezentative ale unor tari, gandeste-te la Palatele tuturor guvernelor din lume (de la Paris, la Washington, de la Moscova la Beijing) care sunt placate si ele cu chestii trecatoare. Crede-ma, cineva are grija ca macar la nivelul asta cladirile sa arate impecabil. Eu am fotografiat doar un mic coltisor, dar tencuiala are probleme cam peste tot, la Palatul Parlamentului. Eu inteleg ca raposatul dictator si-a dorit un palat in stil vechi, dar in nici un caz unul cu aspect de ruina. Aici e vorba pur si simplu de faptul ca nimeni, dupa parerea mea, nu a mai dat o roata de jur imprejur, de multa vreme, ca sa puna mana si intr-o saptamana sa repare gospodareste tencuielile crapate sau cazute. Totusi, nu e o casa oarecare dintr-un cartier oarecare. E cea mai mare si importanta cladire a Romaniei.
Podu’ de piatra s-a daramat…
A venit apa si l-a luat…
Vom face altul, pe rau in jos…
Altu’ mai trainic si mai frumos!
Cam atat!
@catalina: La versurile astea n-ai cum sa nu asociezi si muzica, macar in gand, asa ca multumesc pt frumosul cantecel
Eeee și tu acum! “E cea mai mare si importanta cladire a Romaniei.” Cea mai mare o fi, dar cu siguranță nu este cea mai importantă!
@sebastian: Da, m-am exprimat gresit, recunosc ca nu este ca mai importanta cladire a Romaniei
… Ziceam in sensul ca e o cladire oficiala de prim rang. Poate ca cea mai importanta cladire a Romaniei e casuta aia din Ipotesti, unde s-a nascut Eminescu, sau, la Paris, atelierul lui Brancusi. Observatia ta e buna ca intrebare: chiar asa, care e cea mai importanta cladire din Romania?
@mihai: De acord, dar fi linistit cand ii va veni vremea o vor reface. Sincer mai mult imi pasa de o scoala sau un spital oarecare decat de Palatul Parlamentului. Eu cred ca trebuie privite si lasate lucrurile asa cum sunt. Au oricum un farmec aparte.
@robert: Cu prioritatea spitalelor si a scolilor ai perfecta dreptate. Eu as zice ca prioritatea nr. unu sunt spitalele, nu numai renovarea cladirilor, aparatura noua medicala etc., ci calitatea actului medical, rezolvarea problemei shpagii veshnice. Eh, alt subiect, probabil alt post, desi pentru moment nu vreau sa abordez chestii prea “serioase” in micile mele texte. O sa revin mai curand la genul “amintiri din copilarie”
…
Hai sa tencuim Casa Poporului cu polistiren expandat, si sa o coloram in mov? Ce ziceti?
Hai, va rog eu! Hai, hai, hai!!!
@genius: Hahaha! Colosala idee, hai s-o facem! Ar trebui sa-l chemam in ajutor pe celebrul artist Christo sa facem treaba asta ca lumea, pt ca el e specialist pe bune! Christo a invelit in panze uriase colorate tot felul de cladiri importante din lumea intreaga, inclusiv podurile din Venetia!
Deprimante imagini,ca multe altele vazute la tot pasul pe la noi.Vezi,de aia vreau sa plec din cand in cand in Germania…
@viorica: Sa incercam sa fim optimisti, poate ca lucrurile se vor indrepta iar cladirile cu pricina vor fi renovate si vor arata mai frumos decat inainte, vorba aia a cinicului, “nu dispera, o sa fie si mai nashpa!”
))… In Germania exista un cult pentru ordine, curatenie si frumos. Poate ca si zidurile mancate de timp, de ploi, de geruri, au farmecul lor. Textul meu s-a vrut doar un mesaj de alerta, nimic mai mult. Dar, din fericire pentru farmecul autohton al peisajului nostru cel de toate zilele, nu-l va citi nimeni dintre cei care ar putea indrepta cat de cat lucrurile. Asa ca ne putem bucura pe mai departe, linistiti, de frumusetea esteticii uratului, ca sa zic si eu un paradox…