De multă vreme vreau să relatez despre un scriitor maghiar (budapestan) foarte înzestrat, Örkény István (1912-1979), care a scris o serie de “Nuvele-minut” de o savoare şi un umor greu de imaginat sau de egalat. De pildă, într-una dintre ele (“Racheta cosmică maghiară s-a întors pe Pamânt”) povesteşte despre un echipaj de cosmonauţi unguri care au vizitat Luna. La întrebarea unui reporter, adresată comandantului navei: “Există oameni pe Lună?”, răspunsul a venit prompt: “Există, şi spre marea mea surpriză, ei sunt chiar unguri.” “De-a dreptul emoţionant! Şi, în afară de faptul că sunt unguri, cu ce se ocupă?” Răspunsul a fost unul memorabil: “În afară de faptul că sunt unguri, nu se ocupă cu nimic, pentru că treaba asta le ocupă tot timpul.”Noapte bună, Mircea Badea. “Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.” Nu vă sună cunoscut?
Oricât de simpatic ne-ar fi uneori Badea (iar alteori dimpotrivă, că aşa-i viaţa, diversă), cineva ar trebui să-i atragă atenţia lui, sau scenaristului emisiunii “Din gura presei” (dacă are), că poanta de final a fiecărei emisiuni (“Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”) este pur şi simplu o parafrază la un text umoristic compus de un scriitor maghiar remarcabil, şi ce-i drept, textul acestuia e foarte bun. Să fiu bine înţeles, emisiunea lui Mircea Badea e excelentă, după parerea mea. Dar eu pledez aici pentru respectarea dreptului de proprietate intelectuală. Numai cine nu a încercat măcar o singură dată în viaţa lui să scrie un text amuzant, dacă nu chiar umoristic, nu ştie cât de greu e să fii… comic şi mai ales să fii original. Sigur, nimic nou sub soare. Ar părea că toate glumele, toate bancurile din lume, au mai fost inventate de alţii, cu mult înaintea celor care au pretins că le-au inventat. Dar dacă există sursa, originalul unei parafraze, e obligatoriu să o precizăm. La fel se întâmplă cu cei care împrumută un anume stil, o anume manieră de a scrie literatură, de a picta, de a cânta, şi care nu se dau în lături să şi le însuşească. Trebuie să fim foarte atenţi la acest tip de “originalitate – bun comun” pentru că există riscul să alimentăm din nou ideea grotescă a creativităţii colective promovate de ideologia partidului unic al anilor ’80. În cazul punctual prezentat de mine mai sus, eu cred că Mircea Badea are mult prea mult talent, imaginaţie, spontaneitate şi umor, ca să nu-şi găsească o poantă proprie, originală, pentru finalul emisiunii sale de televiziune. Sper de asemena că dacă din întâmplare îi va parveni acest text, nu-şi va arunca telefonul mobil peste ziarele de pe masă, enervat teribil, ca de afirmaţia fără valoare a vreunui anonim, ci, dimpotrivă, va zice ceva de genu: “Da, şefu, aveţi dreptate. O să luăm măsuri, o să zicem de ungur cumva, pe la genericu emisiunii, sau o să găsim noi altceva, ca de exemplu: “Trăim în România şi asta ne enervează la culme!” Să trăiţi, mulţumim extraordinar!”
Scriitoru’ incearca alt stil?
Mai mai, vorbim despre chestiuni cosmice, care va sa zica ne preocupa paranormalismele.
o_O
o_O o_O
o_O #_# o_O
Asadar, sa revenim la dl. Mircea (ma, orice ai fi scris tu aici eu stiu ca esti fan!). Sunt de acord ca poanta nu e originala. Si lumea s-a cam plictisit… mare pacat de cat de fain (de cele mai multe ori)e!
Iar cat priveste dreptul la proprietate intelectuala, sustin si subscriu. Ai dreptate, draga scriitorule!
tanananaanananan
@genius: Oricat de multe fitze ar face “intelecualissimii” romani care se mai dau la Badea cu dinti moi si gherutze taiate cu forfecuta chinezeasca cumparata la Obor de la moldoveni, oricate invinuiri i s-ar aduce pentru teribilismul lui intarziat sau exagerat, Badea are stofa de om de televiziune. Daaaar, proprietatea intelectuala e sfanta. Sfantissima, as zice!
…
Draga Mihai, iata si primul post in care eu nu sunt de aceeasi parte a baricadei cu tine. Asta pe langa faptul ca dretul de proprietate se revarsa pe anumite aspecte ale folosirii materialului inregistrat (asta daca este!), mai e si Antena care cu siguranta are niste baieti destepti si specializati care si-au luat ei masurile de siguranta.
@katja – stapana de athos: Nu numai ca Antena e sigur ca si-a luat masuri dar am auzit ca propozitia “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” ar fi inregistrata la OSIM. De ex. o masura jurnalistica buna e faptul ca se specicfica “aceasta emisiune este un pamflet”, pt. ca din punct de vedere literar genul emisiunii TV sa acopere afirmatiile cu tenta calomnioasa, prin incadrarea respectiva intr-o zona literara unde este permisa satira si umorul acesteia. Ceea ce sugeram in textul meu, nu tine de dreptul unic de folosinta obtinut la OSIM, pt. ca de ex. poti obtine de la OSIM exclusivitatea de a folosi chiar si propozitia “Dau un regat pentru un calutz de copii, marca x”. Problema este ca ai obligativitatea, cf. Legii dreptului de autor din Romania (care apara si dreptul intelectual), sa specifici ca sursa originala (“Dau un regat pentru un cal”) a parafrazei tale este Shakespeare. Textul meu din blog este literar, deci eu m-am referit strict la problemele de proprietate intelectual-literara ale unui gen literar numit “pamflet”, nu la dreptul de proprietate al unui produs, inventie tehnica, marca etc, aparat de OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci). Indiferent, deci, daca esti inventatorul unei parafraze, Legea dreptului de autor din Romania, dar si moralitatea ta proprie de autor al unui scenariu literar de emisiune TV te obliga sa spui sursa (originalul) parafrazei. Imi cer scuze ca m-am cam intins cu explicatia, dar ma gandesc ca e utila. In privinta faptului ca uneori nu esti de acord cu mine, de-abia asta e ok intr-un blog. Iti dai seama ce monoton ar deveni totul, sa fim tot timpul numai si numai de acord
… Oricum, multumesc pentru acest avertisment de la tine si Sebi, pt. ca imi dau seama cam cat de “urat” ar face echipa lui Badea daca n-ar intelege punctual-literar sensul textului meu. In plus, as fi de-a dreptu penibil sa cred ca am mereu dreptate. Nici vorba. Si daca gresesc cumva, nu e o dovada de prietenie adevarata sa imi atrageti atentia? Multumesc, deci, inca o data 
…
P.S. Poanta scriitorului maghiar e atat de geniala incat, uite, n-am uitat-o nici pana azi. Acu, sincer, e corect sa o foloseasca altcineva si sa te minunezi de cat de misto e, fara sa ai habar (daca nu esti informat) ca apartine altcuiva? Tocmai de aia expresia uzuala de cand ma stiu este: “sintagma x, PARAFRAZA la…”. Corect, poanta lui Badea (inregistrata la OSIM) ar fi trebuit formulata macar cam asa: “Parafrazand un text maghiar excelent, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!”, ca sa stim ca exista un autor pe bune al poantei, pe de-o parte, dar si ca sa apreciem onestitatea realizatorului TV de la Antena.
Ai grija. Inca nu merita sa ai o campanie de promovare bazata pe atacarea altora. Tu esti scriitor nu ziarist de scandal. Din pacate, ceea ce spune el este adevarat, chiar ne ocupa tot timpul.
@robert: Cred ca am luat cu totii cam prea in serios toata treaba. La urma urmelor, atat scriitorul ungur cat si parafraza lui Badea sunt geniale!
Asa e, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul! Super tare adevar! Uite ceva, iarasi adevarat: fara sa vreau am atacat totusi pe cineva (chiar daca argumentat, corect) si asta nu e de loc un lucru bun. Da, o sa tin cont de sfat, pe viitor.
Alt P.S. Am sters un nou articol scris chiar acum cateva minute, dar apoi m-am gandit sa il postez macar aici, la comentarii, asa, sa-mi treaca tristetea
.
“După ce am reuşit cu greu să ies din starea de amărăciune provocată de ideea că articolul precedent ar putea stârni controverse sau reacţii dure, imprevizibile, m-am gandit cu seriozitate dacă mai e sau nu cazul să continui să scriu aici, pe blog. Obişnuit o viaţă întreagă să nu mă autocenzurez (decât calitativ stilistic, nu în opţiunile de substanţă, de conţinut, adică în alegerea subiectelor de pildă) şi să fac urât la cenzură, chiar pe vremea comunismului şi mai apoi după Revoluţie, când am scris editoriale în “Contrapunct” despre mineriade, despre nedrepatea făcută regelui Mihai de a nu fi primit în ţară, despre sărăcie şi politicianism, acum îmi dau seama că ar fi posibil să fiu uşor confundabil cu un mic scriitoraş care, dacă stă cuminte şi în banca lui, cu mici glumiţe gen “Isabella”, e ok, dar dacă se pune cu cine nu trebuie, s-ar putea să şi-o fure, cum se zice. De ce mă gândesc serios la toate astea? Pentru că dintr-o dată mi-am dat seama că principiul “Cine nu e cu noi, e împotriva noastră ” din anii ’50-’60 s-a reactivat, dar mult mai puternic. Trebuie să-mi fie frică să scriu ceea ce gandesc (nu mi-a fost frică de securitatea ceauşistă, trebuie să mă tem de noua securitate?)? Nu pot emite păreri personale, argumentate, bazate pe informaţie corectă? Să mă tem că aş putea fi făcut terci într-o emisiune TV dacă îndrăznesc să fac referire la ea? Şi, ca să nu am parte de toate aceste temeri, mai bine să scriu mici subiecte care nu deranjează pe nimeni? Cum ar arăta scriitorul Ioan Mihai Cochinescu, strivit de toate aceste autocenzuri şi cenzuri? Dar el, scriitorul amintit, chiar există în mod real? E privit cu seriozitate ca scriitor real? Sincer, le mulţumesc celor care, cu bună intenţie, m-au determinat să mă gândesc la toate astea adânc reflexiv şi care au declanşat în mine o serie de frământări de conştiinţă. Insist să îi asigur că mi-au făcut bine gândurile lor. Altele sunt problemele. Aş putea scrie la comandă? Aş putea suporta comanda unui editor (desigur, în urma unui contract ispititor) care să fie împotriva crezului meu artistic, estetic? M-aş vinde, oare, cu alte cuvinte, “pentru un pumn de dolari,” na, ca să fac şi eu o parafrază la un film de demult ? Despre ce voi scrie în continuare, aici, pe blog? Probabil că despre multe şi despre nimic. Dar cu siguranţă, fără cenzură, fără autocenzură. Desigur, voi prefera subiectele “inocente”, “copilăreşti”, “simpatice”, pentru că mi se potrivesc. Dar voi mârâi la comanda “Şezi!”. Voi fi, cu alte cuvinte, eu însumi. Dacă nu, mai bine renunţ. Acest post nu are şi o fotografie, tocmai pentru că sunt trist.”
ATENTIE! Am scos din setari generarea acelor litere aleatorii care trebuiau introduse inainte de publicarea comentariului. Sper ca e o idee buna, pentru simplificarea expedierii comentariilor voastre si pentru economisirea timpului.
Tu continua cu textele acelea faine, care te caracterizeaza…
@katja – stapana de athos: Da, asta e cel mai bun si intelept lucru de facut. Merg mai departe, clar
. E bine sau nu ca am scos literele aleatorii din setari?
Da! Eu mereu uitam de ele!
@robert: Si eu!
))… Mi s-a intamplat din cauza asta sa pierd comentariul scris in intregime, de cateva ori (iti dai seama ce m-am ofticat!). Ok, atunci las asa.
1. Dacă Mircea Badea și-a înregistrat la OSIM acea sintagmă este în regulă, nu ai ce să-i “reproșezi’.
2. Încurajez și susțin acest blog, indiferent de conținut.
3. Ai să pui la loc literele când vei vedea că îți apar comentarii tip spam.
Ce zice Sebi la punctul 3 e super adevarat. Asa ca adu iar codurile. Plus ca nu-ti pierzi comentariile. Daca dai back de doua ori si accepti conditia care iti apare pe ecran, blogul tau revine la mesajul pe care tu tocmai ai crezut ca l-ai pierdut!
Maaaaai gad,
ce e nene aici? Uau…
So, tu ai dreptate din punct de vedere moral-literar; normal ca la nivel legislativ totul e ok, ca doar emisiunea e un pamflet.
Da stai putin, nu ai voie sa ai pareri? Mai cu seama ca spui: mie imi place Badea, doar ca poanta din final e parafraza la scriitorul ungur. Atat!
Prea multe vorbe pt asa de putina informatie.
Multumim, draga scriitorule, ca ne-ai spus cum sta treaba (precizez, fara a-l defaima in vreun fel pe MB- mie imi place tipu’ de mor)!
Si felicitari ca iti mentii punctul de vedere (ca deh, liberul arbitru pana si Dumnezeu il accepta -cf. Dogmei Crestine)!
Traim colea si asta ne mananca toata viata!
ps:contradictia (dintre parerile a doi sau mai mult oameni) e mama progresului!
azi, după cetirea textului lu’ matale, am luat o hotărîre care nu ştiu cît de bună e… voi parcurge comentariile la el – la text, adică – doar după ce scriu despre el… cred eu că e mai bne aşa… şi apoi voi citi cu la fel de mare atenţie comentariile… de altfel, aşa am făcut mai întotdeauna cu cărţile pe care le-am citit, filmele şi piesele de teatru pe care le-am văzut ori cu muzica pe care am ascultat-o/văzut-o…te vei întreba cu siguranţă, de ce? mi s’a întîmplat de citeva ori să mă las influenţat de părerile – mai mult sau mai puţin obiective şi pertinente – ale cronicarilor… şi nu de puţine ori n’am mai citit cartea respectivă, n’am mai mers la film sau teatru, n’am mai ascultat muzicile… indiferent dacă acele cronici erau pro sau contra… în convorbirea noastră din cartea mea ca şi într-un recent comentariu la unul din textele tale, vorbeam de nisipurile mişcătoare (să nu fiu prea dur şi să zic mocirla) în care se zbate (chiar dinainte de ’89) viaţa noastră culturală, în general… critica s’a transformat – accelerat în ultimii ani – într-un procent îngrijorător de mare, în cronică de întîmpinare favorabilă… într-un fel de deşănţat “promo”, astfel încît, cititorul poate constata meduzat că în Românica nu se mai scriu decît cărţi geniale, nu se mai fac decît filme senzaţionale, nu se mai compun decît piese monumentale (a se vedea, de exemplu, ultima ediţia a expiratului – la propriu dar şi la figurat – “Eurovision”) ş.a.m.d. … asta nu înseamnă că nu apar şi lucruri realmente valoroase, Doamne fereşte!… unul dintre cele mai nefaste roluri în acest demers îl joacă, cred eu, televiziunile noastre dragi… dar şi restul mass-media… explicaţia? Totul tre’ să se vîndă, nu?… pentru a nu mai vorbi de Internet… în acest context, emisiunea “simpaticului”, “inteligentului”, “spontanului” etc. etc. etc. Mircea Badea, un “ciumpalac” vorba lui, nu vine decît să’mi confirme spusele… scuze că nu sîntem pe aceeaşi lungime de undă în ceea ce’l priveşte… emisiunea mi se pare de’un grobianism fără margini, tendenţioasă şi partinică (sau părtinitoare, spune’i cum vrei!) de la un capăt la altu’ iar dincolo de’o oarecare abilitate verbală a sus-pomenitului, mi se pare că totul zornăie a gol… şi a comandă din partea stăpînului (a se citi Dan Voiculescu & co.)… Mircică ăsta (bine că nu mai e împreună cu cealaltă caricatură numită Oreste) nu’i decît un circar răsuflat care se dă în stambă la ordin (probabil pe bani buni), afişînd cu o volubilitate şi’un limbaj specifice băieţilor de cartier, veleităţi de “fin” observator: politic mai ales, social, cultural, monden etc. e o miştocăreală de doi bani, cu pretenţie de pamflet… băiatu’ nu’i decît un uriaş balon de săpun şi ăla de proastă calitate… ca dovadă că şi “celebra” lui frază de final, e furată de’a dreptul şi nu parafrazată (cum blind te exprimi) după un scriitor de talent… de altfel, “Antenele” generalului nu’s la prima abatere… o altă figură (feminină, de data asta), tristă şi pe deasupra şi blondă şi aflată într’o perpetuă pană de idei (care răspunde la numele de Dana Deac, ajunsă acum într’un post de “răspundere” pe la TVR1) îşi botezase o emisiune matinală la Antena 1, “Cafeaua cu sare”. Pur şi simplu şi imediat după ce’l avusese invitat la Radio România Cultural (de unde stimabila dezertase ulterior) pe Nino, care citise, printre altele, în cadrul acelei emisiuni radiofonice, citeva din celebrele sale cafele cu sare (pentru a nu mai vorbi de rubrica lui- din România Literară – precum şi de volumul cu acelaşi nume)… Nino chiar a facut ceva demersuri să’i acţioneze în instanţă… s’a lăsat păgubaş… şi’a dat seama că se lupta pentru o cauză moartă cu o şleahtă de mafioţi de’ai “Generalului”… cam asta e… din păcate, exemplele astea nu sînt singulare… poate voi mai reveni după citirea celorlalte comentarii la textul tău…
@sebastian & @katja -stapana de athos: Ok, am bagat la loc verificarea cu literele, pt. ca voi stiti mai bine cum cu e pericolul spamurilor! Multumesc sincer pentru incurajari.
@genius: Comentariul tau, scris intr-un limbaj frumos colorat, ca intotdeauna, ma incurajeaza si mai mult. Chiar asa, contradictia e mama progresului (contradictia, evident, nu ciondaneala, carcoteala sau barfa pe la colturi). Ceea ce-mi place mult aici in blog sunt comentariile, care arata in mod vadit opinia cinstita, pe fatza, a celor care au scris.
gata… e ok… sigur ca da, aşa tre’ să arate un blog adevărat: cu păreri pro şi contra… păcat că n’ai postat şi textul al doilea… mă bucur că sînt puncte de vedere comune dar şi divergente… păi nu aşa tre’ să fie într’o Poiană a lui Iocan? de cine să ne fie frică? cum bine zici, dacă n’am făcut compromisuri pînă în ’89, de ce le’am face acum? Şi la vîrsta noastră? trebuie să scriem tot timpul cu oglinzi în faţă, pentru a elimina din start orice urmă de cabotinism… nu’i uşor însă simt că altfel nu se poate… m’ai făcut să fumez patru ţigări în timp ce am citit şi scris… semn bun… vreau să’ţi dăruiesc un mic text al unui scriitor care îmi e tare drag… l’am pus ca un fel de motto pe blogu’ meu… cred că spune cam tot, nu? “Compune sălbatic, nedisciplinat, curat! Scrie ce îţi vine din adîncurile sufletului tău. Cu cît mai nebunesc, cu atît mai bine! Fii întotdeauna nebun şi fără spirit! Înlătură obstacolele literare, gramaticale şi sintactice. Tu eşti tot timpul un geniu.” (Jack Kerouac)
@katinka: Problemele puse de tine, legate de criza criticii literar-artistice romanesti, sunt demne de a fi dezbatute mai pe larg, de ce nu, poate chiar intr-un material publicat de o revista culturala serioasa (vorba este, unde gasim o astfel de publicatie la ora asta, in Romanica noastra draga
)). In privinta emisiunilor TV, as indrazni sa afirm ca mai toate duc exclusiv o lupta pe fatza pentru vanarea ratingului (= bani). La fel cum ziarele serioase au disparut, in favoarea tabloidelor din ce in ce mai deshantzate, televiziunile si-au deschis portile pentru senzational si pornografic. Daca mai e si de sustinut sau desfiintat politic cineva anume, ok, “sa facem totu’” pentru aceasta. De ce nu, PAINE SI CIRC? Daca poporu cere asta, Badea asta da! Daca poate fi caricaturizat oricine, incepand de la stalcirea numelui de familie a cutaruia, pana la adresarea celor mai de “beep” epitete de cartier sau proliferarea celor mai abjecte calomnii, de ce sa nu o faci? Din simt etic, moral? Hahaha! Ce gluma buna! Asa ca, te rog sa ma crezi, nu dau inapoi: intr-o lume in care mass media se face de cacao 24 de ore din 24, moderatorul ideal al ziarelor romanesti mi se pare tocmai Mircea Badea. Cu sau fara Voiculescu in spate, tranteste la pamant pe oricine ii casuna, devine coleric, amenintator, isi trosneste degetele de zici ca acusi-acusi sare din sticla televizorului la bataie. Dar, macar e viu! Nu pupa in fund la nesfarsit, si acolo unde e bine, si acolo unde e jalnic de rau. Oreste e si el de urmarit. Sfasiat intern de puterile paranormalului, de credintele si religiile universale si incarcat de inele si alte obiecte care pot alunga duhurile rele, Oreste citeste, totusi, carti. E un tip cult in cap, daca imi dai voie sa zic asa. Draga Bogdan, hai sa o luam si altfel. Pai, daca dominia sa domnu N.Manolescu nu mai face critica ci politica, daca Liiceanu nu mai face filosofie ci afaceri editoriale, daca Mircea Cartarescu a acceptat ca trilogia lui, Orbitor, sa-i fie reeditata intr-un format supradiminesionat, greu de tinut in mana si, din cauza asta, cu un mesaj subteran catre cititor total defavorabil iar mai toti scriitorii nostri importanti nu mai publica mari romane sau volume de poeme, ci nesfarsit de multe editoriale, cine sa mai faca sau sa comenteze cultura, in tarisoara noastra? Am promis ca nu voi mai scrie aici, pe blog, nimic vartos-critic si ca nu voi ataca pe nimeni. Asa ca eu unul ma opresc. Dar promit ca voi continua sa scriu zilnic macar cate doua-trei propozitii pe blog. Si mai ales astept sa citesc comentariile tale, atat de pline de revolta impotriva a ceea ce se intampla cultural la noi si atat de prietenoase fata de mine 
.
@katinka: Textul lui Mihai nu are nicio conotație politică. Mă întristează mesajul tău. Nu-i frumos să arunci cu noroi în cineva indiferent de frustrările acumulate de noi toți în ultimii 20+ de ani. Aceeași tristețe m-a încercat când l-am văzut pe Cărtărescu scriind articole la comandă într-un ziar oarecare acum câțiva ani… Oare fiind atât de vehement contra unui om al “Generalului” nu riști și tu să fii catalogat drept omul “Celuilalt”? Oare “supărarea” mea pe Cărtărescu mă face să fiu anti-Băsescu? E un cerc vicios ce trebuie evitat, nu cenzurat. Cel mai simplu mod de a te feri de porci este să nu te bagi în troacă!
Simplu, nu?
@katinka: Sigur ca sunt un geniu
)), are dreptate Jack Kerouac. Sunt sigur ca daca ar mai fi trait, s-ar fi bagat si el aici pe blog, cu un comentariu… I-am fi avut, poate, langa noi si pe ceilalti “mari” din Beat Generation sau Generatia Pierduta ai anilor ’40-’50 – Allen Ginsberg, Gregory Corso, Peter Orlovsky sau William S. Burr. O sa scriu si io deci, pe mai departe, cum ma taie capu. Bine, rau, vom vedea. Fain citatul!
@sebastian: Intrebarile tale pentru @katinka sunt grele de tot (sunt foarte curios ce-o sa-ti raspunda). Ai multa dreptate in legatura cu politica. Asta e si motivul pentru care nici nu am intrat in politica dupa Revolutie, nici nu comentez public, nimic politic. Gandul ca as putea fi aratat cu degetul pe strada, uite scriitorul X, e omul Presedintelui sau e omul Primarului, m-ar umple de scarba. Poate ca sansa pe care o avem noi, scriitorii care inca mai credem in forta textului scris cu onestitate si ajutor de la Inger, este ca viitorul va cerne si va decide ce a fost valoros si ce nu. Evident, ne asteptam ca viitorul sa il putem percepe cat suntem in viata
. Sper sa pot scrie si aici pe blog texte de care sa nu-mi fie rusine, niciodata. oricat ar fi ele de mici.
mihai, dragule… iată că textul tău de azi a atins un “rating” impresionant: 23 de comentarii (cu ăsta, dacă între timp nu mai apare altu’)… deci e clar că tre’ ca tu sa continui cu texte d’astea… aşadar, înţeleg şi’s întru totul de accord cu reacţia tînărului Sebastian (pe care îl salut, pe această cale), care dacă ar fi citit puţin, doar puţin mai printre rînduri comentariul meu, ar fi depistat cu siguranţă sorgintea apolitică a tiradei mele… aş fi putut da şi alte exemple “tip” Badea… sînt o droaie… dar mă întindeam nedorit… evident că nu acuzam textul conului Mihalache de partizanat politic ci mă refeream doar la totala obedienţă a unor aşa zişi oameni de presă aflaţi în solda unor mahări… ce, Turcescu nu cîntă cum fluieră Vântu? ba bine că nu… cît despre Cărtărescu, totuşi, e o mică-mare diferenţă faţă de Badea… zic io… nu ştiu… chiar dacă a făcut compromisu’ numit “De ce iubim…”… avea şi el nevoie de coroclinci, nu? a dat’o pe comercial… ce dacă a transformat “Orbitor” într’o cărămidă BCA? peste toate ăstea, e un mare scriitor… Da’ Badea? Cine îşi va mai aminti de el peste 5 ani? Poate doar Băse sau Vadim… însă Cărtărescu va fi, totuşi, Cărtărescu, şi peste o sută de ani, nu? mi’ar plăcea să greşesc… ce, parcă lui Liiceanu sau lui Patapievici nu li se poate imputa o anumită simpatie faţă de Băse? Sau “marelui” eseist Traian Ungureanu… şi cîţi alţii… eu rămîn un clasic, dapdv şi prefer să mă uit la “Profesioniştii” Eugeniei Vodă… sau chiar la Jay Leno… parcă’i altceva… nu vi se pare? tot showman-i şi ăştia, nu? sau Oprah… sau Howard Stern, om plătit “doar” cu 300 dă milioane USD pe an, pentru o emisiune la radio… e grele, fraţilor… vorba lu’ Michael Jackson: ce ţară frumosă, păcat că’i locuită…nu, parcă iel a zis’o?…
Foarte tare! Deci daca nu e putin scandal romanu’ nu se baga. Ce ne facem! Ca se pare ca frumosul de dragul frumosului nu functioneaza. Este plictisitor. Facem bani sau un pic de arta?
Fain, daca nu se lasa cu pumni (noua sa ne dati ceva floricele) tot degeaba! Vorba vine…
@robert: numa’ Dumnezeu stie!
Oricum ai da-o tot nu-i bine!:)
@katinka: Chiar asa, azi e o zi record, pana acum 25 de comentarii! Nu vreau sa reiau ce-am mai spus, desi tentatia e mare. Mircea Cartarescu e un mare scriitor. Totusi, nu e pacat ca e pur si simplu “folosit” de Base din cand in cand pt. propria sa imagine, aceea de Presedinte-om-politic inconjurat de intelectuali? Intrebare: in ce fel a demonstrat presedintele ca iubeste si incurajeaza litaratura si arta romana contemporana, concret, altfel decat cum am zis mai sus? Din cate mi-a spus chiar Mircea, si el era dezamagit dupa alegeri, cand, odata terminata campania elecorala in care i s-a folosit imaginea, nimeni nu l-a mai bagat in seama? In cealalta problema, a calitatii emisiunilor tv de divertisment, parerea mea este ca inca nu avem oameni pregatiti serios pt asa ceva. Ceea ce exista, se face, vorba lautarilor, dupa ureche. Nu exista nici un ziar profesionist in Romania, si nici o emisiune de divertisment profesionista. Toate sunt copii palide dupa cele din occident, numai ca acolo lucreaza profesionisti scoliti, nu cativa baieti isteti, cu glumili si vorbili la iei. Totusi, talent exista cu carul. Si Florin Calinescu, si Teo, si Mircea Badea, au talent. Oare ce anume, totusi, nu au?
@robert: “Scandal” in felu asta, mai mare dragu! Nu ti se pare?
@genius: Hahaha! Sugerezi o incaierare, ceva? Suuuper!… Totusi, nu e cazul. Fiecare dintre comentatori au scris frumos, chiar daca ideile se mai “incaiera”. Asta e lumea ideilor, au o dinamica, nu stau naibii potolite! Mi-as dori zilnic o astfel de atmosfera, pt. ca pe mine unu ma stimuleaza, as zice chiar creativ.
apropos de întrebarea ta, Mihai, legată de talentul sau lipsa lui în cazul unor moderatori de’ai noştri… nu mai ştiu cine zicea, Dan Puric sau poate Marcel Iureş… ei, uite că nu mai ştiu…mă rog, nu asta contează ci cred că ideea… nu în ultimul rînd, se spunea, contează enorm auditoriul… publicului căruia te adresezi… nivelul lui de instrucţie… de educaţie, în ultimă instanţă… (rolul principal al mass-media e să informeze, pe de o parte iar pe de alta, să distreze… nu să culturalizeze sau să educe… pentru astea există cu totul alte instutuţii… cultura – cum bine ai sesizat – nu se face nicăieri în lumea asta civilizată din ziare sau de la tv, cu excepţiile de rigoare, care nu fac altceva decît să confirme regula)…
la teatru, bunăoară, dacă nu se creează acel fluid “magnetic” între spectatori şi actori, spectacolul se duce de rîpă… actorii simt un “vînt rece” care bate dinspre sală… la fel şi la o expoziţie de artă… un concert muzical etc. … aşa că, nu de talente, cred eu, ducem lipsă… problema cea mare e publicul… aşa cum zicea şi prietenul nostru, Mihai Vasile, cînd se referea la teatru: în România nu există public pentru teatru… educat pentru teatru… prin teatru… aşadar, nu avem un public care să mărturisească actul artistic… între actori şi sală se cască o prăpastie, un uriaş hiatus, de aceea toate emisiunile noastre de aşa-zis “divertisment” sînt de slabă factură… actorii (înţelegînd prin acest termen inclusiv pe “mediatorii” de talk-show) nu “ridică” publicul la un nivel superior, ci se “coboară” ei la gustul (de cele mai multe ori îndoielnic) publicului… şi avem “spectacole” becaliene… se oferă ceea ce se cere… şi dacă nu se cere, nu se oferă, logic, nu?
circula un banc, pe vremuri… întrebare la radio Erevan: de ce nu sînt icre negre pe piaţa Moscovei? răspuns: cumpărătorul intră, nu vede icre în galantar, nu cere; nu e cerere, nu e ofertă… trist, dar extrem de adevărat…
poate că ai dreptate, într’o oarecare măsură în ceea ce’i priveşte pe cei amintiţi de tine… poate că au ceva talent dar dacă şi’l irosesc în emisiuni de nivel sub-cultural dar “de largă audienţă” (rating, mai nou), nu ţi se pare că preacurvesc? doar de dragul “audienţei” şi, evident, al reclamelor băgate cu ghiotura, sîntem nevoiţi să vedem tot felul de maimuţăreli gen “Vacanţa Mare”, “Ţociu şi Palade”, “Mondenii” etc. ba chiar şi grupul “Divertis”, care a coborît nepermis de mult ştacheta prestaţiilor lor artistice în favoarea vulgarului şi promiscuităţii doar de dragul audienţei? cum ţi se pare? pine şi circ, nu, parcă aşa ai spus…
Aștept următorul material…
@katinka: Ca si la gladiatorii antici sau la meciurile de fotbal, de K1 sau de Loterie Nationala Romana de azi, spectatorul vrea “sange”. Prin asta inteleg intr-o prima faza dorinta de lupta, de aclamare a eroului de azi, de prabusire a celui de ieri. In a doua faza, e dorinta de participare si chiar de castig material. Iar daca nu se intrezareste castigul de bani sperat, atunci macar bataie sa iasa (asa cum intr-atat de dur arata filmul lui Lexi Alexander, “Hooligans”, sper ca l-ai vazut). Cred ca teatrul isi formeaza selectiv spectatorii, asa cum literatura isi formeaza cititorii, sau muzica melomanii. Dar mai cred ca este si un proces de autoselectie. Nu-i nici o paguba daca nu se poate face nimic in directia formarii unui public larg adecvat. Bine ca exista cel restrans. Si poate ca e mult mai bine ca exista aceasta “elita”, ca sa nu se incurce intre ele palierele, levelurile de initiere. La stadion ca la stadion cu seminte de floarea soarelui si toate celelalte. La filarmonica, in fotoliu si in deplina liniste. La televizor cu sticla de vin de un kil jumate in mana si floricele de rontait in alta. La blog, cu sufletu la gura, ia sa vedem, ce s-a mai scris p’aici? Nu?
@sebastian: Vineeee
…
ei acu shi tu!ca shi cum i-as imputa lui exarhu ca a scris despre hamac in aceeasi saptamana in care scriam eu in blogul meu despre hamac!ia-o si tu ca un omagiu adus ungurului, ca si eu m-am simtit flatata!
dafapt si tu i-ai adus omagiu puscariasului cel tuciuriu, care ce vina avea ca nu era inca in wikipedia?!inspiratzie sa fie:-)))!
@luminitza: Comentariul tău m-a facut să râd cu poftă acu, la miez de noapte, dupa o zi cam agitată aici pe blog, dupa cum ai văzut. Chiar aşa, o fi un omagiu, bine zici. Dar cel mai tare mi se pare cum ai pus problema cu tuciuriul cel puşcăriaş, care încă nu e în Wikipedia
))… Păi, dă-mi Doamne inspiraţie şi mie, dar şi vouă, pt. că fără comentarii de felu ăsta n-ar mai avea absolut nici un haz blogul.