La multi ani, Tea! Nepotica mea cea mai “mare” a implinit doi ani. Eheheee!… Cum trece timpul! Sa cresti mare, frumoasa, desteapta si sanatoasa, Tea!
… E calatoria pe care o planuisem asta iarna pentru finalizarea proiectului meu Vivaldi (editarea monografiei pe care am scris-o deja si inca nu are fotografiile documentare anexe), dar care e posibila numai acum, pentru ca in restul anului sunt tot felul de activitati acolo si nici o posibilitate de cazare. In treacat fie zis, proiectul l-am inceput tot la Institutul Cultural Roman din Venetia, acum 11 ani. Asa ca la sfarsitul lunii august, voi fi in Serenissima, patria Preotului Rosu (mi-am luat si bilet de avion azi). As vrea sa fac fotografii si pentru o expozitie mai ampla, poate itineranta. 
A dream come true! Yeeeee!
Sa traiasca nepotica!
Calatoria la Venetia vine sa aline, cumva, o perioada atat de zbuciumata, si reprezinta parte decisiva in finalizarea proiectului, maretului proiect, Vivaldi-monografie!
Ma bucur enorm, sper sa ai timp frumos, draga scriitorule, sa fac ce-ti trece prin cap cu bijuteria aia de aparat!
Doamne ajuta!!!!
Succes!!!
@sebastian: Chiar asa, visul a devenit realitate, dar ce-i drept, Ingerasul a avut de data asta un ajutor de nadejde in Tania Radu, o prietena adevarata
@genius: O sa fac poze multe si frumoase, ca niciodata, pentru ca intr-adevar aparatul asta foto e o bijuterie tehnica (il si recomand calduros, cu ocazia asta, Nikon DX40). Si, da, Doamne ajuta!
@robert: Multumesc. Eu asa nadajduiesc din toata inima, ca va fi un succes. Inca o data, la multi ani, Tea!
felicitari!poate ne intalnim, ca sunt selectionata anul asta la Venezia pt un workshop de arta paralel cu Bienala de Arhitectura (11-16 septembrie).
acum suntem la Limoges la piscina socrilor dar,cand ajung la Paris trimit filmul cu Vivaldi,promit.
@luminitza: Ce frumos ar fi sa ne intalnim la Venetia!
Eu stau intre 21-26 august (tocmai din cauza Bienalei de arhitectura din septembrie, pt ca nu vor fi locuri de cazare pe perioada aia). A propos de piscina cuscrilor de la Limoges, la mosie ma balacesc si eu aproape in fiecare zi in mica piscina de-acolo. O bucurie copilaresc de mare, ca sa zic asa! Astept cu sufletul la gura filmul Vivaldi, de la tine, asa ca iti multumesc mult, inca o data. Felicitari pentru workshopul tau de la Venetia!
De ce tocmai Vivaldi?
M-am intrebat de nenumarate ori,de ce mama noastra draga,fiica demna de cinste si respect a Moigradului(“Porolissum”),dintre toti compozitorii vestiti ai muzicii universale,il prefera pe Vivaldi,a carui muzica o asculta cu deosebita placere,pana cand memora si reproducea frgmente intregi dintr-o lucrare?
Ma mai intreb si de ce,dintre toti compozitorii vestiti ai muzicii universale,ai ales sa mergi tocmai pe urmele pasilor lui,spre a-i descoperi”secretele”compunerii unei muzici fara varsta si fara egal?
Poate vei gasi raspuns la intrebarile mele,acum,in noua ta calatorie la Venetia…
Doamne ajuta!
@viorica: Bine-ai venit pe blogul nostru (îi zic “blogul nostru”, pt. că vei vedea şi tu, comentariile de-aici mă îndreptăţesc să îl consider ca un fel de blog comun, al prietenilor mei)! Ce surpriză plăcută! Uite cum mi-ai amintit tu ceva atât de emoţionant! Într-adevăr, când eram mici, mami fredona prin casă temele concertelor din ciclul “Anotimpurile” de Vivaldi! Îi plăcea Vivaldi cel mai mult, dintre toţi preclasicii! Bună întrebare, de ce mi-am ales subiectul ăsta. Ştii că se spune că atunci când vrei să citeşti ceva, cărţile te aleg defapt pe tine, nu tu pe ele. La fel e şi cu Vivaldi, în cazul meu. Cu siguranţă nu eu l-am ales pe el, ci el pe mine. După ce i-am ascultat pe Bach, Haendel, Scarlatti etc., după ce am citit despre ei destul de mult, mi-am dat seama că piatra de hotar dinspre baroc spre clasicism este Vivaldi. Şi, ca să mă întorc la afirmaţia ta despre mami, era imposibil ca într-o casă unde muzica lui Vivaldi era atât de iubită să nu mi se întipărească structural, sufleteşte, chiar spiritual, pentru totdeauna, armonia lui.