N-am fost la mare încă, anul acesta, dar mă gândesc de pe-acum cu jind la porumbul fiert de acolo. E clar că, atunci când voi ajunge totuşi, măcar pentru vreo două-trei zile, fie ziua pe plajă, fie seara la o plimbare pe faleză, nu voi rata savoarea aceea atât de pur-românească a porumbului fiert, ţinut [...]
Cinematograful
Sala de cinematograf a IET (ICOT) din Timişoara (devenită mai târziu “Clubul 1 Mai”), în care am văzut cam toate filmele copilăriei mele, se afla pe binecunoscuta Alee CFR şi era asemănătoare cu cele mai multe dintre sălile cluburilor muncitoreşti din anii ’50. Fusese construită de legionari şi confiscată de comunişti, chiar la începutul acelui [...]
After Schindler’s List, my own List
La puţin timp după ce Sebastian a postat pe blogul lui o listă în ordine cronologică a oamenilor care au avut o importanţă deosebită pentru calea pe care a urmat-o în domeniul computerelor, m-am gândit şi eu: chiar aşa, oare pentru mine, care ar fi cei mai importanţi oameni cărora le datorez măcar o părticică [...]
Nevoia de a fuma
Prima ţigară pe care am fumat-o în viaţa mea se numea “Amiral”. Aveam vreo 12 ani, eram la Gole (prietenul meu cel mai bun) acasă, ne ascunseserăm în veceul lui din curte (care nu semăna cu cele de la ţară, adică avea canalizare, rezervor de apă cu flotor etc.). “Amiral” era o marcă foarte cunoscută, [...]
Ruine pentru eternitate
Dacă traversezi Bucureştiul pe arterele sale principale, în plin centru vei găsi câteva clădiri-mastodont ale trecutului odios comunist, neterminate, care ar fi trebuit să adăpostească mari centre de cultură şi de propagandă a ideologiei comuniste, precum Biblioteca Academiei, Academia Română, Casa Radio etc. În cei aproape 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89, [...]
Grădina
Cum ajungem să ne dorim o grădină? De ce dacă strângem banii necesari pentru cumpă- rarea unui mic teren la ţară, primul lucru este să amenajăm un gazon cu iarbă şi să plantăm câteva flori sau chiar câţiva pomi şi copaci? “La moşie”, cum numesc eu micul teren moştenit de la tatăl meu, aflat la [...]
Cu caiacul, de la Bega la Snagov
La mulţi ani, Luminiţa, de ziua ta! Sportul acesta, caiacul, m-a fascinat de-a lungul timpului până într-atât, încât chiar şi acum, când au trecut atât de mulţi ani de când îl practicam, mi-aş dori (poate mai mult decât să-mi cumpăr o nouă maşină, marca Mercedes, Audi, sau BMW) o frumoasă ambarcaţiune, fie numită “simplu”, fie [...]
Amintiri de prin poduri
Care sunt cele mai vechi amintiri pe care le avem? De pe la ce vârstă? Cu ce acuitate s-a pastrat “filmul” amintirilor respective în memoria noastră? Cât a fost real, cât am recompus sau poate am inventat, mai aproape sau mai departe de adevăr? Aş zice că, în ceea ce mă priveşte, primele amintiri le [...]
Mirajul fotbalului
Am văzut în viaţa mea meciuri de fotbal numai la televizor, până acum vreo doi ani, când, un bun prieten din copilărie, Gole, m-a dus pe stadionul echipei Politehnica din Timişoara. Ne-am cumpărat şi steguleţe, a fost frumos. Erau şi femei printre spectatori, nu doar bărbaţi, dar înjurau la fel de bine şi pline de [...]
Există oameni pe Lună?
De multă vreme vreau să relatez despre un scriitor maghiar (budapestan) foarte înzestrat, Örkény István (1912-1979), care a scris o serie de “Nuvele-minut” de o savoare şi un umor greu de imaginat sau de egalat. De pildă, într-una dintre ele (“Racheta cosmică maghiară s-a întors pe Pamânt”) povesteşte despre un echipaj de cosmonauţi unguri care [...]
La sapă, pe bulevard la moşie
Trebuia săpat căminul de apă “la moşie” pentru racordarea la conducta principală de pe Bulevardul Răchitei (vreţi să vedeţi cum arată o stradă de lângă acest “bulevard”, la Mitică Apostol? priviţti în poză – un fel de ulicioară de secol XIX, desfundată, plină de praf pe vreme secetoasă şi plină de noroi pe vreme de [...]
Niculaie, om bun
Pare că are de dus la bun sfârşit o muncă istovitoare, adică ar avea în grijă o vacă sau un cal. Pare că trage “animalul” de funie după el, îl mai ocărăşte şi chiar îl scuipă din când în când. Îi vorbeşte după aceea duios (aşa cum o face de pildă nea Ionel, vecinul nostru [...]
Jocul ROMA
Încerc să rememorez jocurile de familie de demult, din copilărie, de pe vremea când nici televizorul nu avea importanţa de azi (la Timişoara de exemplu TVR a început să emită de-abia pe la începutul anilor ’60), cu atât mai puţin Internetul, pentru simplul motiv că nici nu exista, nici nu se visa. Pe lângă vestitele [...]
Tablou cu spalatorese
Dintre toate meseriile din lume, ma gandesc acum cu duiosie la una extrem de spectaculoasa, trista si extenuanta deopotriva: spalatul rufelor. Am vazut cu cata cazna se spalau rufele la troaca de tabla zincata, in curtea copilariei, cu apa incalzita de la soare, sau in vana de cupru aflata intr-o camaruta din beciul casei noastre, [...]
Plec la Venetia
La multi ani, Tea! Nepotica mea cea mai “mare” a implinit doi ani. Eheheee!… Cum trece timpul! Sa cresti mare, frumoasa, desteapta si sanatoasa, Tea! Nu am nici un text “destept” azi. Am insa o veste buna. Plec la Venetia! … E calatoria pe care o planuisem asta iarna pentru finalizarea proiectului meu Vivaldi (editarea [...]
