“O reconstituire, numai în măsura în care parfumul epocii, localizările documentare sau detaliile de viaţă socială trimit la o realitate istorică. Altminteri imaginaţia prozatorului nu s-a vrut reproductivă ci realmente creatoare iar mobilul major al construcţiei epice e mai curând relevarea unor “topos”-uri ale istoriei (puterea, gloria etc) decât restituirea unui fragment cu particularităţile lui.Iar perspectiva din care sunt luminate relaţiile dintre aceste permanenţe ale istoriei e predominant sceptică.În orice caz, relativizantă. Datorită acestei perspective, povestea Istoriei, aşa cum a gândit-o tânărul scriitor, se arată a fi cazul particular al istoriei Poveştii.Ceea ce nu e decât un fel discret – şi cât se poate de sugestiv – de a elogia Literatura.” Laurenţiu Ulici (“România liberă”, 1991)
Chapter
Laurentiu Ulici
0 Comments ↓
