“După Zmeura de câmpie de Mircea Nedelciu, Sala de aşteptare de Bedros Horasangian şi Tainele inimei de Cristian Teodorescu, Ambasadorul este romanul cel mai interesant pe care îl dă un prozator din Generaţia ‘ 80.Ambasadorul, ca roman în stil postmodern, se impune la lectură prin două sau trei note originale. Una este descrierea vanităţii puterii într-o istorie labirintică, violentă şi confuză. Substanţială este, în romanul lui Ioan Mihai Cochinescu, şi proza de idei, meditaţia cărturărească. Postmodernismul românesc, căruia unii s-au grăbit să-i anunţe decesul, are în Ambasadorul o piesă de rezistenţă. Dovadă, între altele, că posibilităţile lui estetice nu s-au epuizat în literatura noastră.” Eugen Simion (“România Literară”,1991)
Chapter
Eugen Simion
0 Comments ↓
