Chapter

Pădurea de-acasă

O stare de film: “Pădurea de-acasă”.
(film și text © 2016 Ioan Mihai Cochinescu)

Am învățat să filmez, fiind licean iar mai apoi student, la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, de la doi cineaști timișoreni remarcabili: Sandu Dragoș și Carol Szélhegy. Amândoi, artiști desăvârșiți întru arta imaginii. Cel dintâi, un profesionist al filmului de etnografie și folclor, care a lăsat în urma sa o arhivă de film documentar excepțională, un adevărat tezaur al Universității timișorene, autor al unor filme artistice de scurt metraj încărcate de laurii premiilor naționale și internaționale. Al doilea, cineast al Facultății de medicină din Timișoara anilor ’60, realizator de filme artistice și documentare științifice, absolvent al școlii cinematografice rusești de la Moscova. Am învățat, cu ocazia asta, că în arta filmului nu își are locul amatorismul, dar că poți face un film cinstit chiar și cu mijloace tehnice modeste. Important este să știi să realizezi metafore și să povestești prin imagini. Din filmele lui Alain Resnais (precum “L’Année dernière à Marienbad”) am învățat lecția planurilor lungi. Din filmele lui Andrei Tarkovski (“Călăuza”, înainte de toate) am învățat metafizica imaginii. Am avut noroc cu profesori buni… Micul și neînsemnatul meu film pe care îl veți privi acum (îmi numesc în continuare aceste filme “stări de film”, contaminat întrucâtva de stările de haiku ale lui Nichita) este un modest omagiu adus celor patru cineaști, fără de știința cărora n-aș fi realizat nici filmele mele din adolescență, nici cărțile mele reprezentative.

0 Comments